dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii - Institutul ...

(e) în Irlanda:
„certificate in Midwifery”, eliberat de „An Bord Altranais”;
(f) în Italia:
„diploma d'ostetrica”, eliberată de şcolile recunoscute de stat;
(g) în Luxemburg:
„diplôme de sage-femme”, eliberată de ministrul sănătăţii publice, pe baza unei decizii a
comisiei de examinare;
(h) în Olanda:
„vroedvrouwdiploma”, eliberată de comisia de examinare desemnată de stat;
(i) în Marea Britanie:
„certificate of admission to the Roll of Midwives”, eliberat în Anglia şi Ţara Galilor de
Central Midwives Board for England and Wales, în Scoţia de Central Midwives Board for
Scotland şi în Irlanda de Nord de Northern Ireland Council for Nurses and Midwives.
Articolul 4
Atestarea prevăzută în art. 2 este eliberată de autorităţile competente ale statului membru de
origine sau de provenienţă. Aceasta atestă că beneficiarul, după obţinerea diplomei de moaşă,
a exercitat în mod satisfăcător toate activităţile de moaşă într-un spital sau în altă instituţie de
sănătate aprobată în acest sens, pentru o perioadă fixă, după cum urmează:
- doi ani, în cazul prevăzut în art. 2 alin. (1) prima liniuţă a doua sub-liniuţă;
- un an, în cazul prevăzut în art. 2 alin. (1) a treia liniuţă.
CAPITOLUL III
DREPTURI DOBÂNDITE
Articolul 5
1. În cazul resortisanţilor statelor membre ale căror diplome, certificate şi alte titluri nu
îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute în art. 1 din Directiva 80/155/CEE,
fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă diplomele, certificatele şi celelalte titluri
de moaşă, eliberate de statele membre respective în termen de cel mult şase luni de la
notificarea prezentei directive, însoţite de o atestare care să certifice că resortisanţii în cauză
au exercitat efectiv şi legal activităţile în cauză pe o durată de cel puţin 3 ani consecutivi în
decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării atestării.
2. În cazul resortisanţilor statelor membre ale căror diplome, certificate şi alte titluri nu
îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute în art. 1 din Directiva 80/155/CEE,
dar care, în temeiul art. 2 din prezenta directivă, trebuie recunoscute numai dacă sunt însoţite
66