dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii - Institutul ...

CAPITOLUL III
DREPTURI DOBÂNDITE
Articolul 4
În cazul resortisanţilor statelor membre ale căror diplome, certificate şi alte titluri nu
îndeplinesc toate cerinţele minime de formare prevăzute în art. 1 din Directiva 78/1027/CEE,
fiecare stat membru recunoaşte ca dovadă suficientă diplomele, certificatele şi celelalte titluri
de medic dentist, eliberate de statele membre respective înainte de aplicarea Directivei
78/1027/CEE, însoţite de o atestare care să certifice că resortisanţii în cauză au exercitat
efectiv şi legal activităţile în cauză pe o durată de cel puţin 3 ani consecutivi în decursul
ultimilor 5 ani care precedă data eliberării atestării.
CAPITOLUL IV
UTILIZAREA TITLULUI DE FORMARE
Articolul 5
1. Fără a aduce atingere art. 13, statele membre gazdă asigură ca resortisanţilor statelor
membre care îndeplinesc condiţiile prevăzute în art. 2 şi 4 să li se recunoască dreptul de a-şi
folosi titlul lor de formare legal şi, eventual, cu abrevierea sa, din statul membru de origine
sau de provenienţă, în limba statului respectiv. Statele membre gazdă pot prevedea ca acest
titlu să fie urmat de denumirea şi adresa instituţiei sau comisiei de examinare care a eliberat
acest titlu.
2. În cazul în care titlul de formare utilizat în statul membru de origine sau de
provenienţă poate fi confundat în statul membru gazdă cu un titlu care necesită în statul
respectiv o formare suplimentară, pe care persoana în cauză nu o deţine, statul membru gazdă
poate prevedea ca această persoană să îşi utilizeze titlul din statul membru de origine sau de
provenienţă într-o formulă adecvată indicată de statul membru gazdă.
CAPITOLUL V
DISPOZIŢII PENTRU FACILITAREA EXERCITĂRII EFECTIVE
A DREPTULUI DE STABILIRE ŞI A LIBERTĂŢII DE A PRESTA SERVICII
DE CĂTRE MEDICII VETERINARI
A. Dispoziţii privind dreptul de stabilire
Articolul 6
1. Statul membru gazdă care impune resortisanţilor săi dovada moralităţii şi onorabilităţii
la accesul la una din activităţile menţionate în art. 1 acceptă ca dovadă suficientă, cu privire la
resortisanţii altor state membre, atestarea eliberată de o autoritate competentă din statul
membru de origine sau de provenienţă care certifică îndeplinirea condiţiilor de moralitate sau
onorabilitate impuse în statul membru pentru accesul la activitatea respectivă.
2. În cazul în care statul membru de origine sau de provenienţă nu impune dovada
moralităţii şi onorabilităţii pentru persoanele care doresc să aibă acces la activitatea
51