Povești de Suflet - Clujul Trăiește Nr. 17

Editorial
O LUNĂ DE AȘTEPTARE...
Și uite așa a mai trecut un an...a nu, nu ne referim la 2018, ci la calendarul chinezesc,
cel mai vechi din Asia Centrală, fiind datat în anul 2637 î.Hr. Adică ar trebui
să fim, din 16 februarie, în anul 4645... Atenție, cu înțelepciunea de care au dat
dovadă de-a lungul timpului, chinezii ne avertizează că, este un an al fuziunii,
dar și al scindării și că trebuie să fim foarte atenți.
Anul trecut, am scris în februarie despre dragoste și despre mândria de a folosi
un cuvânt care ne aparține și care nu poate fi tradus în alte limbi, fiind vorba de
DOR. De această dată ne-am hătărât, lăsăm dragostea și toate formele ei (pentru
partener, părinți, bunici, copii) deoparte, convinși fiind că lucurile bune se
vor aduna, iar cele rele se vor despărți, până și semnele zodiacului chinezesc
susțin acest lucru.
...A PRIMĂVERII
Pe când am apucat să spunem că iarna nu a fost grea, că ghioceii au înflorit,
temperaturile au ajuns iarăși valori cât se poate de normale pentru această
perioadă. Descurajant și costisitor în același timp, pentru timpurile pe care ele
trăim. Ne-a fost teamă pentru cei de la compania de distribuție a gazului, că nu
vor atinge încasările estimate...
Am ajuns la finanțe....”Luna februarie este cea mai periculoasă pentru speculaţiile
la bursă. Celelalte sunt: ianuarie, martie, mai, iulie, august, decembrie,
octombrie, noiembrie, aprilie, iunie şi septembrie.” Este interesant acest citat aparținând lui Mark Twain
și destul de potrivit. Știrile economice nu au fost neapărat încurajatoare. Am aflat de scăderi ale indicilor
bursieri internaționali, de insolvențe ale unor firme celebre, de creșterea dobânzilor practicate de Banca
Națională, de picajul bit-coin și multe altele. Partea plină a paharului ar putea fi că zilele sunt mai lungi,
avem mai mult timp la dispoziție, poate ne vom dezmorți împreună cu pământul și ne vom apuca de
muncă.
Timpul de așteptare a trecut și frumos, pentru unii și pe alocuri. Am avut petreceri în restaurante de
Lăsata Secului, multe spectacole, amintim doar câteva: Phoenix a susținut un concert la Cluj, concertul
extraordinar Mario Dance Atelier ”Cancion a la vida”, Centrul Județean pentru Promovarea Culturii Tradiționale
Cluj, spectacol extraordinar de Dragobete și altele. Cei mai norocoși au participat la petreceri
de zile de naștere, iar această perioadă pare destul de aglomerată din acest punct de vedere. Se spune
că cei născuți în februarie sunt persoane sensibile și pline de talent artistic.
Despre politic nu spunem nimic, nu e treaba noastră, așa ne-am obișnuit. Ne minunăm, mergem mai
departe, ne imaginăm că undeva există un judecător. Toată lumea însă numără clipele până la alegerile
următoare, când se face liniște ca după o furtună serioasă, apoi o luăm de la capăt. Ar trebui să fie mai
atenți politicienii, românii din America le sorb cuvintele, le urmăresc acțiunile, așa ne-a convins artistul
Aurel Tămaș, întors recent dintr-un turneu pan-american. Iar acolo sunt foarte mulți români, nu mai mulți
ca cei rămași, dar parcă ei au învățat să aprecieze libertatea și siguranta traiului de zi cu zi.
Mărțișorul ne bate la ușă! Urmează o lună așteptată mai mult de femei, o lună în care bărbații descoperă
că nu toate lucrurile sunt drepte pe lumea asta!
Iată citatul care ne-a inspirat: ”Luna februarie este exact atât de lungă cât trebuie pentru a se scurge
timpul până în martie.” J.R Stockton
Să ne auzim cu bine peste o lună!
Cristina Pintilie Șendrea
povestidesuflet.ro
www.povestidesuflet.ro
0745 635 721
contact@povestidesuflet.ro
ISSN 2601 0321
ISSN-L 2601 - 0321
REDACȚIA
Alex Pastor — general manager, 0745 635 721
Aura Lenghel — administrator
Cristina Pintilie Șendrea — editor-coordonator
Redactori: Florina Diana Țiclea, Sorin Grecu
Tehnoredactare/design:
Matei Ladislau — www.graphitstudio.ro
Tipar: Tipografia Arta — www.tipoarta.ro
Redacția nu își asumă răspunderea pentru eventualele modificări de program sau preț, pentru conținutul reclamelor sau pentru
eventualele greșeli de tipar. Drepturile de autor asupra conținutului revistei aparțin redacției. Reproducerea parțială sau integrală a
conținutului nu este permisă fără acordul scris al firmei. Revista are un tiraj de aproximativ 1000 de exemplare/ediție și este publicată
la interval de o lună, în regim gratuit.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
1

Sorin Grecu, „Vânătorul de tornade”:
„Cartea ce-o lansez este un eşantion din România de astăzi”!
2CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
Marţi, 6 februarie, 2018, nonconformistul Sorin
Grecu şi-a lansat cea de-a unsprezecea lui carte,
„Vânătorul de tornade” (Ed. Grinta, 2017) chiar cu
ocazia împlinirii vârstei de 56 de ani. A ales de
această dată drept scenă renumitul bar EMA, al
boemei clujene, aşa cum odinioară şi-a ales sala
de aşteptare a Gării CFR Cluj-Napoca, foaierul
Teatrului Naţional sau de Păpuşi ori, mai recent,
sala de anatomie patologică din Institutul de Medicină
Legală. Iar publicul său, prietenii şi chiar
câteva personaje din carte l-au urmat, ştiind că
urmează un spectacol pe cinste, în stilul său caracteristic.
Clujul, ca-n „Goana după aur” de Charlie Chaplin!
A luat cuvântul, pentru început, autorul şi
apoi – cu simpatie şi pertinenţă – cunoscuţii
oameni de litere clujeni Radu Ţuculescu, Florin
Otrocol şi Gabriel Cojocaru. Mărturiseşte, cu
aplomb, sărbătoritul: „Spunea Arghezi: „O boală
învinsă-i orice carte!” Ei bine, această carte este
rodul unui an de povestiri aproape întâmplător
alese, din mii de asemenea povești, publicate
în cotidianele „Gazeta de Cluj” şi „Ziua de Cluj”
şi reprezintă un eșantion din România noastră,
din istoria nefardată a Clujului, cu moravurile,
cu întâmplările sale de zi cu cu zi. Mulţi mi-au
spus că înainte de a citi „povestirile” mele adevărate
credeau că trăim într-o nebuloasă, într-un
loc ”dolce far niente”, unde nici nu poate fi vorba
de atrocitățile semnalate de mine. Ori, trebuie
să se ştie că, în fiecare zi, în fostul nostru Cluj
patriarhal se întâmplă lucruri incredibile. Cine ar
crede că în fiecare noapte sunt bătuți tineri, pe
bandă rulantă, prin localuri, ca în filmele cu Charlie
Chaplin, ”Goana după aur”, apoi jefuiți și duşi
cu ambulanţele la U.P.U. Cine ar putea afirma cu
o mai mare ceretitudine decât mine că în fiecare
zi două sau trei femei agresate crunt de soți
sau iubiţi se prezintă la I.M.L. – să nu mai zic de
cele care suportă umilinţa şi nu o fac? Această
carte conține povestiri diverse. De la „omul mâncat
de porc” – acesta curăţase cotețul porcilor, i s-a
făcut rău și i-a mâncat scroafa fața, a inhalat sângele
și a murit – până la povești de toate genurile,
conţinând diverse modalități de crimă sau accidente
tragice. Lucruri care nu mi-au fost străine
în munca mea de reporter la PRO TV. Chiar titlul
cărţii, ”Vânătorul de tornade”, este inspirat dintr-o
poveste reală. Am fost salvat, involuntar, de un
povestidesuflet.ro

prieten, care m-a chemat la o cafea, nu mă văzusem
cu el de un an și m-a „afluit” în biroul său, de
centru, aproape cu forţa. Era o zi de luni, când vin
flăcăii de pe sate, ciomăgiți după chefurile din
weekend - dar şi orăşenii, la fel de „marcaţi” prin
cluburile de noapte, nu prin biblioteci. Subiecte
foarte bune de pe presă. Exact atunci, când beam
liniştit o cafea împreună cu prietenul meu, un tip
umbla cu cuțitul să mă spintece. Îi relatasem în ziar
povestea de viaţă, şleampătă, care l-a făcut de
râs în orăşelul său. Mi-au spus, ulterior, cei de la
I.M.L. că am scăpat ca prin minune iar eu am ştiut
imediat că-i „intervenţia” îngerului meu protector.
Seara, individul m-a sunat și mi-a spus următoarele:
„Am fost la prezbiter și mi-a spus așa: bine ai făcut
că nu l-ai omorât pe jurnalist. Dar nu pot să mă abţin să
vă spun ceva: dumneavoastră sunteți asemenea vânătorilor
de tronade de la Discovery, aveți grijă să nu fiți furat
de o tornadă sufletească, fiindcă de cele naturale ne mai
putem feri, însă de acestea, nu”!
Radu Ţuculescu: „Sorin e un haiduc modern,
fără pistoale şi cal”
În cuvântul său, cunoscutul Radu Țuculescu – de
departe cel mai tradus scriitor ardelean în străinătate
– a mărturisit următoarele: „Mă bucur să
fiu aici, sunt destul de rar în țară, dar nu-mi uit vechii
prieteni și cred că nici ei nu mă vor uita. Pe Sorin îl știu
de multă vreme, el este o tornadă, dintotdeauna a fost.
I se potrivește volumul, am citit cărțile lui Sorin, despre
unele am și scris, mai ales despre poezie. M-a impresionat
Sorin că a vorbit de filmele western, eu sunt un fan al
acestora, iată că și văcarii români pățesc la fel. Sorin este
un om plin de contraste, aparența lui pe unii poate să-i
înșele pentru că dincolo de ea, Sorin este o fire deosebit
de sensibilă și apare ca un dur, iar lucrul acesta îi scapă,
mai ales în poezie. Şi această carte, aparent dură, este pe
undeva cu durere în suflet scrisă, deloc cu bucurie, iar să
adune atâtea atrocități, ferocități în paginile unei cărți se
pare că nu are încotro deoarece îi place să spună în față
ce are de spus, să scrie. Eu mi-l imaginez ca un fel de haiduc,
fără pistoale, fără cal, fără semințe care să le scuipe
printre buze, dar, mă rog, tot timpul cu un pix, cu o cameră
de filmat, cu un aparat de fotografiat la el, capabil și
îndrăzneț să intre în miezul lucrurilor. Trebuie să ai curajul
să stai de vorbă cu făptașii, să le pui întrebări și la sfârșit
să ai curajul să și publici și să nu te încui după aceea în
casă, să pui zăbrele să nu vină careva să te ciomăgească.
Acesta este riscul meseriei la el. Așa cum în muzică - eu
fiind și om de muzică - se întâmplă, în cele mai bune lucrări
simfonice, ca armoniile și contra-punctul să fie foarte
bine gândite și plasate, așa se întâmplă și în cele mai bune
creații ale noastre. Și reportajul, până la urmă, dacă este
bine făcut este un gen literar, nu există genuri minore sau
majore, există doar scriitori slabi şi scriitori buni, există
scriitori talentați, veleitari şamd. Sorin când se apucă să
facă ceva o face într-adevăr bine. Uneori chiar foarte bine.
Eu sincer să fiu, după această carte care îți face părul mă-
povestidesuflet.ro

CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
ciucă, aștept un nou volum de poezii semnat Sorin Grecu”.
(Sorin Grecu îl completează: „Va apărea sper anul
acesta, se numeşte Catedrala primatelor”)
Florin Otrocol: „Grecu ne arată pe toţi cu degetul
în această carte”!
A venit rândul lui Florin Otrocol, poet, jurnalist,
realizator radio şi TV: „O să încerc să mă cenzurez, ca
exprimare și ca timp. Nu doresc să vă obosesc, cum fac de
obicei. O să vorbesc mai puțin despre această carte ”Vânătorul
de tornade”, o să vorbesc mai mult despre Sorin
Grecu și am să fac acest lucru pentru că această carte
este Sorin Grecu însuși. Dacă o citiți îl veți descoperi pe
jurnalistul, chiar poetul, cu toate că e o carte de curată
jurnalistică, marca Sorin Grecu. Când m-a anunțat acum
câteva zile că își va lansa această carte, am solicitat să
aflu despre ce carte este vorba. Când am auzit că este o
carte care conține o colecție de materiale jurnalistice, sincer
n-am mai avut nevoie de carte, decât să mă conving
că e semnată Sorin Grecu pentru că pe Sorin Grecu l-am
citit adeseori la „Ziua de Cluj”, unde am fost colegi, îl
mai citesc și acum uneori în „Gazeta de Cluj”. De ce zic
uneori...pentru că știu întotdeauna despre ce scrie Sorin
Grecu și cum trăiește el în aceste momente. Să fii Sorin
Grecu din punctul meu de vedere trebuie să ai un ficat
tare, adică să poți să intri în natura umană primitivă și
să scrii despre ea cu lejeritatea și decența jurnalistului,
educat la școala veche de jurnalism, mi se pare fantastic.
Eu unul n-aș putea să scriu despre așa ceva, la modul
în care o face Sorin Grecu. Eu daca-ș scrie reportaje de
genul acesta, le-aș scrie dur, folosind foarte multe epitete,
foarte multe metafore, invective, pentru că pe mine natura
umană nu mă surprinde. Dar nici pe Sorin Grecu, numai
că eu am alt stil de a riposta, el nu. El are ficatul atât de
tare, încât își permite cu o nonșalanță pe care o respect -
nu cred că am mai întâlnit nonșalanța asta la jurnaliști
- să scrie pur și simplu respectând exact ceea ce înseamnă
deontologia jurnalismului. Îl știam pe Sorin Grecu de la
Pro TV, urmăream jurnalele de acasă, de la Sibiu. Așa
l-am descoperit și știam că întotdeauna la știrile de la
ora 17.00, când vedeam stirile știam că e Sorin Grecu. Și
eu am făcut jurnalism de investigație, am stat la masă cu
diferite pesonaje, mai mult sau mai puțin negative, le-am
ascultat păsurile, dar eu am făcut-o altfel. El este unul
dintre puținii jurnaliști onești care mai respiră același aer
cu noi, nu vorbesc laudatio, nu folosesc astfel de termeni
la adresa lui, vă spun sincer ceea ce cred și ceea ce simt
depre acest om. L-am întânit de câteva ori, am schimbat
de foarte puține ori expresii, cuvinte, nu faptul că a fost
străin, pur și simplu așa a aranjat timpul lucrurile, poate
natura umană, dar mi s-a întărit ideea că este exact cum
îl credeam și îl știam, atunci când am fost la o lansare
de carte la Baia Mare și am stat împreună 48 de ore. Am
povestit despre munca de jurnalist și despre viața fiecăruia,
atâta cât ne permitem fiecare. Vă spuneam, această carte
este Sorin Grecu. Poate că mulți dintre dumneavastră îl
cunoașteți, nu vă aflați aici întâmplător. Poate că nu v-au
încântat întotdeauna poveștile acestea negative care scot
din natura umană tot ce este mai rău, dar să știți că
am descoperit printre poveștile lui și chestiuni care au un
anumit farmec, mă rog, dacă putem vorbi despre farmecul
uman în contextul decăderii, pentru că până la urmă de
la accidente, violență domestică sau până la crimă, găsim
absolut tot ceea ce avem în noi cu toții, doar că ne stăpânim,
ne-am educat în acest context. Sorin Grecu surprinde
partea needucată, pe care noi am educat-o. El păstrează
izul decenței în scrierile lui, dar lasă liber omul așa
cum este el. E ceva să-ți faci viața profesională pe la IML,
la poliție, culegând informații, documentându-te, să poți
să scobești în adâncurile neființiale ale omului, care nu ne
reprezintă, dar fac parte din noi. Nu sunt foarte de acord
că aceasta este fața nevăzută a Clujului. Dacă cineva își
închipuie că Clujul e mai cu moț decât Iași-ul sau altă
zonă a țării, e absurd. E o teorie care funcționează doar la
cei care vor să facă politică. Clujul este un oraș fantastic,
un oraș universitar, care are valori, pe care, din păcate, nu
le mai pune în evidență, dar acesta este alt subiect... Cu
Sorin Grecu ai două șanse, să îl accepți așa cum este, fără
să cauți să-l înțelegi sau să-l iubești pentru sinceritatea lui.
Este unul dintre cei mai sinceri oameni pe care eu i-am
întâlnit. Ar trebui să ne bucurăm de prezența lui și de
faptul că ne este contemporan dincolo de ceea ce scrie, nu
ne ferim de ceea ce scrie, este depre primitivismul naturii
umane. Ne arată pe toți cu degetul în această carte, iar
eu le-aș recomanda-o celor care cred că fericirea există”.
povestidesuflet.ro

Gabriel Cojocaru, editor:
„Sorin Grecu exprimă spiritul Clujului”!
Intervine la rândul său editorul şi poetul Gabriel
Cojocaru, recitând două versuri din „Balada lui Pintea
Viteazul”: ”Acolo unde m-oi duce, păsările îmi pun
cruce /Nu-i amar și nu-i stăpân, ci inimă de român.”
Apoi explicitează: „Aceste versuri sunt mai mult decât
reprezentative pentru Sorin. Eu ca editor, ca prieten vechi,
sunt sigur că om muri împreună... Dar nu asta este important.
Noi am fost colegi de generație, dumneavoastră,
care sunteți aici cunoașteți foarte bine ce înseamnă Clujul
vechi, era spiritualitate. Pe tema asta putem discuta foarte
mult... Dar Clujul trăit de mine şi Sorin Grecu nu l-a
trăit nimeni pentru că noi mergeam în galeria la „U” Cluj,
mergeam pe strazile Clujului și în cimitir, beam o sticlă de
vin. Era un mare act de curaj pentru că dacă venea Miliția
și te prindea, te aresta imediat. Sorin Grecu exprimă în
această carte spiritul Clujului. Cumpărați această carte și
citiți-o, veți avea o revelație”.
În îcheiere a luat cuvântul Alex Pastor – sponsorul
lansării, cel care editează publicația „Clujul
Trăiește” – prefigurând-o pe cea a degustării şi petrecerii:
„Mulțumesc frumos pentru invitație, mă bucur
că am putut fi alături de autor la acest eveniment. Aș
dori să-i urăm un ”La mulți ani”, mai ales că astăzi este
și zi ziua lui de naştere. Se pare că el a uitat că este și ziua
lui de naștere. Îl chem alături de mine pe colegul Ovidiu
Purdea Someș să-i cântăm și să-i urăm toate cele bune”!
Cristina Pintilie Șendrea
Palmaresul lui Sorin Grecu: Sorin Grecu este jurnalist, scriitor şi om de televiziune. A muncit aproape doi ani ca reporter
„de teren” la Televiziunea CBN (Cinemar Broadcasting Network Cluj) 1994 -1995, opt de reporter-corespondent la
PRO TV Cluj, între 1995 – 2004 (cu mii de ştiri de televiziune şi sute de reportaje – unele preluate de CNN, Euronews,
RTL, Acasă, Televiziunea Română). În continuare, între 2004 - 2006 aproximativ doi ani, realizator şi director adjunct
la ALPHA TV Baia-Mare şi apoi realizator de emisiuni la NCN Cluj, între anii 2006 - 2011. Retrospectiv, începând cu
1990, o parte din publicaţiile la care a lucrat/colaborat în ziaristică sunt următoarele: „Patria” - Cluj, „Tribuna Ardealului”-
Cluj, „Ora” – Bucureşti, Agenţia de presă MEDIAFAX, „Mesagerul”, „Gardianul” - ediţia de Transilvania, „Ziua de Cluj”, etc.
Premii naţionale şi internaţionale de jurnalism şi televiziune: Premiul Clubului Româna de Presă în anul 2005, pentru
Jurnalism Cultural, cu filmul „Baladă fulgerată de vânt”; Premiul Special al Juriului – SIMFEST (Festivalul televiziunilor
locale şi al producătorilor independenţi) 2007, Tîrgu-Mureş; Marele Premiu al Festivalului Naţional de Film Etnografic,
Galaţi, 2013 şi Menţiune specială, pentru Film de artă, cu reportajul „Povestea ceteraşului fără o mână”, la „International
Documentary Film Festival on Art, Ecology and Tourism”, Bucureşti, 2014 – unde au fost prezente în competiţie filme produse
în 60 de ţări.
Volume de reportaj: „Viaţa lucrează cu alte date” - Ed. Eikon, 2010, Cluj-Napoca; „Reportajele mele” – Ed. Eikon, 2010
Cluj-Napoca; „Povestiri altfel” – Ed. Galaxia Gutemberg, 2012, „Alexandru Ţitruş – portret din cioburi” – Ed. Tradiţii clujene,
2013, Cluj-Napoca, Vânătorul de tornade – povestiri adevărate de la morgă – Ed. Grinta, 2017, Cluj-Napoca. Debut literar
cu poezie în TRIBUNA, 1979, prin grija lui D.R.Popescu şi Constantin Zărnescu. Debut în volum la Ed. Dacia, Volumul
colectiv ALPHA `84, în 1985. Volume de versuri: „Pudriera cu apă” - Ed. Paralela 45, 1999; „Just so poems” – Ed. Cartimpex,
1999 (împreună cu Adrian Suciu, ediţie bilingvă româno-engleză); „Mizerias” – Ed. Grinta, 2012, Cluj-Napoca; „Viaţa
amânată - o plimbare prin infern” – Ed. Grinta, 2014, Cluj-Napoca şi „Mic manual de traumatologie”, Ed. Grinta, 2015, Cluj-Napoca,
„Ieşirea din trup”, Ed. Grinta 2016, Cluj-Napoca.
Premii literare: Marele Premiu de Poezie „Octavian Goga”, Ciucea, 1983; Marele Premiu al Festivalului Internaţional de
Poezie Sighetu-Marmaţiei 2012 (pentru volumul „Mizerias”), Premiul pentru cel mai bun volum de poezie al anului
2014, conferit de Biblioteca Judeţeană „Octavian Goga” din Cluj-Napoca (pentru volumul „Viaţa amânată – o plimbare prin
infern”), etc. Despre Sorin Grecu s-au scris numeroase cronici, în diverse ziare sau reviste literare de prestigiu, autorul
fiind prezent în mai multe antologii literare sau de presă, dar şi în dicţionare de literatură română contemporane,
precum şi în antologiile critice ale generaţiei `80, alcătuite de Ioan Bogdan Lefter, Petru Poantă, Irina Petraş Poantă,
Daniel Corbu, etc. Actualmente Sorin Grecu este reporter special la săptămânalul „Gazeta de Cluj” şi referent de presă
la Şcoala Populară de Arte ”Tudor Jarda” Cluj.
povestidesuflet.ro
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
5

CULTURA TRADIȚIONALĂ
ROMÂNEASCĂ
A AJUNS ÎN SUA
Dijon, Nantes, Zagreb, Koln, Pecs, Columbia,
Be’er Sheva, Zhegzhou, Suwon, Makati, Chacao,
Sao Paolo, Korce, Provincia Parma, Rockford, East
Lansig, Rotherham, Namur, Viterbo, Ningbo, Ungheni.
Este o înșuruire de orașe din diferite colțuri
ale lumii, care au ceva în comun: sunt înfrățite
cu orașul nostru. Fiecare relație de înfrățire merită
atenția noastră, dar cea dintre Cluj-Napoca și
Rockford este una specială, concretă, una care a
depășit limitele formale împuse de acest gen de
colaborare, acest lucru fiind posibil datorită oamenilor
care s-au implicat, atât de o parte cât și de cealalată. Acolo, există un comitet Romanian Sister
City Committee, condus de românca Ramona Cornea (în Amerca două orașe înfrățite se numesc sister
cities) care, pare să nu aibă odihnă până când toți locuitorii orașului, situat de-a lungul râului Rock River,
în nordul statului Illinois, să nu cunoască, la fel ca noi cei rămași acasă, obiceiurile și datinile noastre.
ROCKFORD ȘI CLUJ-NAPOCA ORAȘE ÎNFRĂȚITE, ORAȘE SURORI
La trecerea dintre ani, comitetul român din Rockford a organizat o șezătoare la care au participat artiști
din Cluj, dar și cei care au emigrat de mai multă vreme și care au dus cu ei peste ocean cântecele
noastre. Despre acest ultim ultim eveniment marca Romanian Sister City Committee, în colaborare și cu
sprijinul funcționarilor din cele două primării, au scris și jurnaliștii de la săptămânalul românesc ”Meridianul”
din Santa Clarita, California, dar și alte publicații de limbă engleză. Redăm mai jos câteva pasaje
din articol, declarațiile aparținând doamnei Ramona Cornea.

ROMANIAN Meridian, 1062-5 februarie 2018
”Pe data de 8 ianuarie 2018, relația de înfrăţire cu Cluj-Napoca-Rocford a fost onorată prin organizarea unei“şezători”, îndrăznim
să credem că este prima din Statele Unite. Evenimentul a avut loc în sala socială a bisericii Emmanuel Episcopal Church și le
mulțumim pe această cale doamnelor Reverend Andria Skornik, Trish Rooney şi Theres Sinks, pentru generozitate şi ospitalitate.
Comitetul de organizare a fost alcătuit din doamnele Rodica Cupcea, Diana Vlase, Roberta Mihai şi Ramona Cornea. Roberta a
făcut o succintă prezentare a ceea ce înseamnă această veche tradiţie a satelor din România. “Șezătoarea” este o reuniune mai
restrânsă a locuitorilor satelor româneşti care are loc în perioada de iarnă, de la Crăciun la Paşte, când nu sunt lucrări agricole.
Şezătoarea se ţine într-o casă cu gazde primitoare. Musafirii sosesc la drum de seară, ţărăncile mai în vârstă torc lână, fetele
lucrează ii şi costume la război, iar bărbaţii sosesc mai târziu când mâncarea este gata. Este o atmosferă de voie bună, se cântă,
dansează, se spun ghicitori, se leagă prietenii sau se plănuiesc logodne şi nunţi, totul sub supravegherea celor mai în vârstă.
Iulia Roman Bucur şi Marius Hîrţa, cântăreţi de muzică populară din Cluj au sosit la Rockford, la invitaţia domnului primar Tom
McNamara. Ei au fost însoţiţi de şase cântăreţi/dansatori din Chicago, originari din Cluj: Călin Horon, Ovidiu Gabriel Hîrţa,
Andreea Faur, Daniel Feraru, Florin Tătar şi Ioan Frăţilă. Aceştia au prezentat musafirilor noştri cântece populare din zona judeţului
Cluj şi din Transilvania. Musafirii, cu mic cu mare, români sau americani, au fost invitaţi la o cină transilvăneană, apoi la
un spectacol folcloric. Am cântat şi dansat împreună cu oaspeţii, ca la o şezătoare adevărată. Totul s-a încheiat cu celebrul dans
“Periniţa”, spre amuzamentul americanilor care se lăsau sărutaţi. Am primit multe felicitări, toată lumea mi-a spus că a fost o
seară plăcută și interesantă și au dorit să afle mai multe despre şezătoare, în trtaducere sitting together.”
O mână de clujeni plecați în America de multă vreme și-au propus, uniți probabil și de dorul de tară, să
promoveze valorile culturii noastre naționale. Relația de înfrațire s-a concretizat în anul 2005, iar acțiunile
comune au demarat patru ani mai târziu.
Ramona Cornea, Chair Romanian Sister City
Committee
”Comitetul Orașelor Înfrățite din Rockford a organizat
atunci diferite manifestări pentru a face
cunoscute tradițiile românești, cum ar fi cele de
“Marțișor” sau de “Sânziene.” În 2005, când primarul
Emil Boc ne-a vizitat, am luat legătura cu
doamna Emilia Botezan (n.n. șef birou relații externe
și investitori, Primăria Cluj-Napoca) și am
organizat împreună mai multe activități, printre
care și schimburile culturale. Timp de trei ani, am
invitat cinci elevi de liceu pe timpul vacanțelor de
vară, care au stat aici trei săptămâni.”
”La aniversarea a 10 ani de la înfrățirea celor două
orașe, am donat orașului Cluj-Napoca mascota
orașului Rockford, „The Sock Monkey”, la ianugurare
participând primarul Emil Boc și o delegație
din orașul Rockford, condusă de președintele
Comisiei pentru Orașele Înfrățite, domnul William
Whitcher și soția sa. Statuia poate fi văzută în grădina
orașelor înfrățite, pe malul Someșului. Grădina
a fost inspirată din Rockford, unde avem câte o
dedicație pentru fiecare oraș înfrățit. Steagul României
flutură aici tot timpul anului, cred că numai
la Ambasada României din SUA mai găsești
așa ceva!”
”În iunie 2017, 11 dansatori ai formației Dor Transilvan,
conduși de domnul Tiberiu Groza, au venit
la Rockford și au susținut spectacole în 6-7 locuri
din oraș. Trebuie să spun că au avut mare succes.
Le mulțumesc, acum mi-e mai ușor să vorbesc
despre România, că s-a dus vorba în târg ce mi-
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
povestidesuflet.ro
11

nunate dansuri avem noi. Iar Asociatia Meșterilor Populari a trimis-o atunci pe doamna Pălăguta Hodor
care a făcut demonstrații de tors la fuior.”
”În Comitet am fost cooptată pentru că sunt rezident al acestui oraș, dar sunt și româncă. Am emigrat
în 1992, iar de artunci nu am mai fost în țară. Nu sunt artistă, sunt geolog, lucrez aici în domeniul mediului.
Pot să spun doar că sunt gazdă pentru frații nostri din Cluj. În schimb, băiatul meu Teodor Pintea,
a vizitat Clujul în vara 2017. A fost găzduit de doamna Viorica Ciobanu, președinta Asociației Meșterilor
Populari Clujeni. A vizitat Muzeul Etnografic, orase si cetati din Transilvania, a mers la Untold. A adunat
niste amintiri minunate despre Romania, mai ales că el avea numai 3 ani cand am emigrat, acum are 30
ani și este avocat la o firmă din Chicago.”
Iulia Roman Bucur, artistă
”Am fost în Rockford să cântăm
românilor cu dor de casă, la invitația
celor două primării, Rockford
și Cluj-Napoca. A fost un spectacol
foarte bine organizat, mai întîi
am participat la o cină sută la sută
ardelenească, unde s-au servit
snitzele, fasole cu carnati, cozonaci
și plăcinte. Apoi am susținut
un concert, împreună cu colegii
și prietenii mei, care a durat în jur
de două ore. Publicul ne-a primit
foarte bine, am adunat momente
deosebite. La sfârșit, toată lumea a
început să danseze. Le mulțumesc
tuturor, m-am simțit extraordinar!
Abia aștept să-i revăd pe oamenii
de acolo!”
Protocolul de înfrățire prevede mai multe domenii de colaborare care vizează relații academice, economice,
turistice, culturale sau de infrastructură. În aprilie, 2007 a fost inaugurat în Parcul Păcii din Rockford,
un spațiu peisagistic dedicat special Clujului. Una dintre manifestările culturale cu tradiție este
organizarea Festivalului Mărțișorului.
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
Viorica Ciobanu, președinte Asociația Meșterilor Populari Cluj
”Prima noastră implicare în pregătirea Sărbătorii Mărțișorului a fost în 2009. Am trimis mărțișoare confecționate
de elevii clujeni la un concurs inițiat de doamna Emilia Botezan (vezi supra) și de Simona Baciu,
fondator și președinte al Trasylvania College. În următorul an, am organizat o expoziție cu produse tradiționale
românești într-un spațiu aparținând Colegiului de Medicină al Universității din Illinois și pot să
spun că am avut un succes uriaș. Multe doamne au îmbrăcat ii, au admirat și cumpărat icoane pe sticlă
sau păpuși îmbrăcate în costume populare. Toți participanții au gustat cozonaci făcuți de noi. La întâlnirea
cu autoritățile locale am avut surpriza să fim invitate din nou, în luna iunie a a aceluiași an, pentru
organizarea sărbătorii de Sânzâine, în Grădina Orașelor Înfrățite, acolo unde flutură steagul românesc,
iar plantele din jurul acestuia sunt roșii, galbene și albastre. Am avut atunci bunătăți din Transilvania,
inclusiv turtă dulce în formă de harta a României.”
”Am mai fost acolo în16 noiembrie 2013, apoi pe 28 februarie 2015, când am sărbătorit, la Muzeul Satului
din Rockford, Midway Village Museum, Marea Unire de la 1 decembrie și cea de-a 10-a aniversare a
înfrățirii celor două orașe. Ultimul dintre evenimente a fost organizat cu scopul promovării tradițiilor și
culturii românești, precum și obținerii de fonduri pentru confecționarea mascotei orașului Rockford, realizată
de Tudor Oltean, student la Universitatea de Arte Plastice si Diana Matei studenta la Arhitectura,
care urma să ajungă la Cluj. Alexandra Mureșan, reprezentanta Asociației Meșterilor Populari, a confecționat
marțișoare și a donat în acest scop mai multe obiecte de artizanat. În acest an, urmează o nouă
colaborare cu orasul Rockford pentru a marca Centenarul Marii Uniri.”
12
povestidesuflet.ro

Emilia Botezan-Șef birou, Relații externe și investitori, Primăria Cluj-Napoca.
”Pe mine mă leagă o prietenie sinceră cu doamna Ramona Cornea, o românca adevarată care nu a uitat
niciodată de țara ei natală și care face parcă mai mult decât ar fi omenește posibil sa mențănă flacara
vie a bunelor relații dintre SUA și România. Relația de înfrațire cu Rockford, Illinois i se datorează, iar
modul diferit în care în SUA sunt gestionate astfel de relații de înfratire necesită cu adevarat o pasiune
și o voință clară pentru a obține rezultate palpabile.”
”Ramoana are marele merit de a ne fi „provocat” să începem, la nivel local un concurs de mărțișoare.
Împreună cu doamna Simona Baciu (Transylvania College) și a întregii sale echipe am demarat acest
proiect. Martișoarele pe care le-au desenat și confecționat copiii din orașul nostru au ajuns la Festivalul
de Mărțișor organizat de Comitetul pentru Romanian al Oraselor Infratite din Rockford, iar de acolo a
inceput practic o poveste minunată, care a reușit să schimbe cu adevarat, viețile unor copii talentați, pe
care Ramona i-a primit cu drag în casa ei și pe care i-a prezentat drept tineri ambasadori ai talentului
romanesc. Este adevarat că noi facilităm aceste proiecte, întrucât procedura de obținere a vizelor pentru
SUA presupune și exitența unei invitații, și, de aceea, cei doi primari-din Rockford, respectiv Cluj-Napoca,
au întodeauna un schimb oficial de corespondență care evident ajută la obținerea vizei.”
”În anul 2015, pe malul Someșului, în Zona Esplanada Orașelor Înfrățite, a fost inaugurată, în prezența
unei delegații a Comitetului Orașelor Înfrățite, din Rockford, o replică a celebrului Nelson-the Sock Monkey,
care este un adevarat simbol istoric al orasului Rockford și care are în Rockford dedicat un întreg
muzeu. Imagini de la acest eveniment se regăsesc acum și la Rockford, într-o secțiune special dedicată
Clujului, iar faptul ca suntem deschisi către ceea ce este important pentru istoria culturală a unui oraș
partener a fost larg apreciată de prietenii din Rockford. De altfel, în replică, Clujul are dedicat în Grădina
Păcii din Rockford o zona verde în care localnicii și turiștii pot afla mai multe despre noi.”
”Anul 2018 este evident o minunată ocazie pentru toți românii, de pretutindeni, să celebrăm și să reflectăm
asupra istoriei, să ne înțelegem poate mai bine, noi, ca și nație, și să regăsim valori comune care ne
aduc pe toți în aceeași matcă de identitate. Comitetul pentru Romania al Oraselor Infratite a pregatit o
serie de evenimente, Centenarul Romanesc la Rockford având deja un adevarat grafic de implementare.
Tineri soliști și dansatori clujeni, împreună cu reprezentanți ai Asociatiei Meșteșugarilor Clujeni se vor
duce la Rockford pentru a sărbători acolo, împreună cu expați romani, dar și cu prieteni americani acestă
minunată sărbătoare a Centenarului.”
”Noi îi așteptăm mereu pe prietenii din Rockford cu drag acasă, la Cluj, pentru a putea descoperi noi idei
și proiecte pragmatice care să întărească relațiile noastre apropiate, în ciuda unei distanțe georgrafice
considerabile.”
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
povestidesuflet.ro
Cristina Pintilie Șendrea
13

http://www.looktv.ro LookTV.ro contact@looktv.ro

AUREL TĂMAȘ
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
”ROMÂNII DIN AMERICA SUNT CONECTAȚI
LA REALITATEA ROMÂNEASCĂ”
Îndrăgitul artist Aurel Tămaș s-a întors recent dintr-un turneu de șase săptămâni în America unde a susținut
nu mai puțin de 18 spectacole. Alături de membrii orchestrei sale, Mate Ovidiu, Claudiu Mărincean,
Gheorghe Tămaș și Adrian Cristea, a bătut America de la un capăt la altul, alinându-le sufletul românilor
cu dor de casă. A fost primit cum nu se poate mai bine, fiecare spectacol lungindu-se mult peste miezul
nopții. Nu ne-a vorbit despre succesul înregistrat acolo așa cum ne-am fi așteptat, ci, ca un adevărat
politician, ne-a împărtășit păreri și opinii despre diaspora românească de peste ocean.
”America e America. Pe mine ca român, ca european, nu mă încântă, nu aș putea să trăiesc acolo. E de mers, trebuie
văzută, iar apoi să te intorci. Este o lume a finanțelor, a banilor. Ca în România nu este nicăieri!”
18
povestidesuflet.ro

”Cred că este cel mai lung turneu pe care l-a făcut
un român peste ocean, a fost organizat de un
american de origine românească, plecat de multă
vreme din Banatul Sârbesc. Am mai fost în America,
cu maestrul Dumitru Fărcaș, cu un ansamblu,
ultima oară în 1997. A fost interesant pentru mine,
mai ales că am vrut să văd cum s-au schimbat
comunitățile românești în timp. Vă spun de la început,
diaspora americană nu e ceea ce ne imaginăm
noi, e o realitate diferită, dură chiar pe alocuri.
M-a întristat pentru că am întâllnit oameni
care, după ce au intrat în angrenajul american,
deși s-ar desprinde acum, nu mai pot.
Am avut un public extrem de receptiv la folclorul
românesc, nu au fost numai români, ci și americani,
mai ales din căsătorii mixte, inclusiv persoane
de culoare. Au venit cu copiii îmbrăcați în
costume naționale, iar micuții erau simpatici, vorbeau
cu mine jumătate în românește, jumătate în
engleză. E plăcut să-i vezi, visul acesta american
are și bune și rele. Însă dorul de casă li se vede
pe chipuri, ei știu că țara asta este frumoasă, însă
nu a fost administrată corect. Este și durerea
noastră, a celor care am rămas, că milioanele acelea
de oameni erau de mare ajutor acum. Nu mă
refer neapărat la bani, ci la faptul că nu mai avem
forță de muncă. Nu vezi să vină alte nații la noi,
să lucreze. Mi-a spus un român ”Câștig și eu și
nevasta mea, am rate la casă, tot felul de facturi,
nu e atât de mare suma, ca să justifice plecarea
noastră, acesta e adevărul, am în schimb un fel de
siguranță a traiului.”
În America, sălile mari sunt foarte scumpe și
atunci se organizează spectacole în sălile de evenimente
de la biserici. Spectacolele durează și
până la șase ore, se transformă la sfârșit în seri
povestidesuflet.ro
românești. Toată lumea spune că merge la spectacol,
să cânte românilor, ar trebui să spunem că
mergem să cântăm la seri românești. (râde) Spectatorii
vin de la distanțe mari, sunt dornici de distracție
și atunci când prind un artist, preferă să
petreacă, să cânte și să danseze cu el. Cântam
repertoriul meu, apoi trebuia să trec pe la fiecare,
erau moldoveni, basarabeni, bănățeni, persoane
din sudul țării, ardeleni.
Ce m-a bucurat a fost că am întâlnit mulți tineri,
născuți acolo, care mi-au spus că ar dori să se
mute în România. Vorbeau bine românește, au
fost deja aici în vizită la bunici, mi-au spus că
le-a plăcut foarte mult. Generațiile s-au schimbat,
manelismul a fost îndepărtat. Am întâlnit tot felul
de români, există și persoane care s-au realizat
acolo, au afaceri sau lucrează la bănci, dar și persoane
care așteaptă doar să li se calculeze pensia,
pentru a veni cât mai repede pe meleagurile
noastre.
Mă doare, am văzut oameni deznădăjduiți, nu-i
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
19

totul banul în lumea asta, vezi pe ei cât le este
de greu. Unii, deși sunt plecați de multă vreme,
nu au nici acum acte și nici înapoi nu mai pot să
vină, s-au dezrădăcinat, și-au vândut casele. La
polul opus se află comunitatea românească de
business, persoane cărora le merge foarte bine,
iar mulți dintre mi-au dezvălui că ar dori să investească
în România în viitor, mai ales că acum este
mult mai ușor de plecat.
Mi-a spus un român ...”În America cea mai mare
șmecherie e munca!” De aceea pare-se că a ajuns
țara asta unde e în prezent, este super-industrializată.
Am zburat, dar am mers și mii de kilometri
cu mașina. În orice localitate, oraș, există afaceri,
industrie, este o țară productivă. Românii noștri
s-au adaptat, așa suntem noi. Milioane de români
au plecat, poate că s-ar întoarce, dar unde să mai
lucreze acasă. Acestea sunt treburile administrației
centrale care ar trebui să dea un semn, să zică
haideți toți înapoi, vă ajutăm sau vă sprijinim cu
ceva. Nici n-ar trebui să le dea bani, așa cum s-a
discutat în urmă cu câțiva ani, doar un ajutor fiscal
ar fi de ajuns.
Ai surpriza să întâlnești acolo și doctori, adevărați
profesioniști. De exemplu, sunt niște clinici mari
în Portland, unde am înțeles că 20 la sută din
personal provine din România, mare lucru, sunt
foarte bine plătiți. Pe unele părți, românii lucrează
în IT, în sistemul de îngrijire la domiciliu, unde
iarăși se câștigă foarte bine. În unele loclaități se
lucrează în construcții, în industria auto. Ce am
mai văzut.. ( râde), că în aeroport, când am aterizat,
cei de la securitate ne-au întrebat muzicians?
Yes, am răspuns noi. Au început să zâmbească și
au continuat ...Ok, aveți băutură. Noi ne-am uitat
unul la altul, ne-am făcut că nu am înțeles ce spune.
Unul dintre ei ne-a spus.. țuică??? Am început
să râdem cu toții. Știu de țuică la aeroport!
Oamenii plângeau la spectacole. Sunt comunități
de români, mai mari sau mai mici. Este însă o problemă.
Comunitatea este împărțită, atât de zonele
de proveniență a românilor, cât și de bisericile de
care aparțin. De exemplu, biserica ortodoxă este
împărțită în două, cea care aparține de patriarhia
americană și biserica ortodoxă suordonată Bucureștiului.
Își doresc acum să se unească. Apoi,
sunt biserci în care merg transilvăneni, unde vin și
moldovenii, dar nu merg sudiștii. Sunt biserici care
la care vin românii din Banat, la care ceilalți nu
merg. Am văzut că partea de pocăiți este foarte
reprezentată. Ortodocșii care au ajuns acolo mai
demult au trecut la ei, însă toți păstrează legătura
doar pentru că vorbesc aceeași limbă. Românii
din Basarabia, culmea! După ce ajung acolo, deși
sunt plecați din România, au fost ajutați de statul
român, spun că sunt moldoveni. Totuși, în anul
Centenarului, e curios, iar statul român pare să nu
vadă acest fenomen!
Următorul turneu mare va fi de Paști în Canada.
Mai întâi mergem la Londra în comunitate, apoi
mergem în Canada. Am vorbit și cu cineva din Basarabia
să vină alături de noi, un actor din București,
să ducem pe cineva din Maramureș. Încercăm
acolo să găsim de această dată săli mai mari,
să ducem și un artist de muzică ușoară. Turneul
va fi dedicat Centenarului și va fi organizat împreună
cu Institutul Cultural Român.
Cristina Pintilie Șendrea
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
20
povestidesuflet.ro

UN PROFESIONIST PE LUNĂ
MEDIC DE FAMILIE-
ANGELICA
CONSTANTINESCU
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
Când ne doare ceva, lucrurile se clarifică după o
vizită la medic. Prima autoritate medicală pe care
o întâlnim este medicul de familie. Angelica Constantinescu
este un astfel de doctor, pentru care,
și acum după peste 30 de ani de muncă, orele petrecute
la cabinet sunt foarte importante. Își tratează
pacienții în primul rând cu respect, apoi cu
rețetele cuvenite fiecărui caz în parte. Te întâmpină
cu zâmbet și cu energie pozitivă atunci când
intri în cabinetul ei, situat în cartierul Gheorgheni,
pe strada Băița, numărul 9. Ne spune că : ”Dacă
ar fi să o iau de la capăt și m-aș face medic, tot această
specializare aș alege, deși lucrurile sunt departe de a funcționa
perfect în acest domeniu.” Este medic formator,
a participat la numeroase proiecte și programe pilot
în cadrul cărora a îndrumat activitatea a zeci
de medici rezidenți.
O VIZITĂ LA UN MEDIC SPECIAL
Deși ne-am întâlnit spre sfârșitul programului cu
doamna doctor Constantinescu, ne-a întâmpinat
cu un zâmbet larg. Ne spune încă de la început
că apreciază oamenii modești, dar și pe cei care
sunt pregătiți profesional. În plus, este de părere
că pentru a avea succes, în orice domeniu, trebuie
să fii pozitiv, să nu îți pierzi umanitatea și să
încerci să rezolvi problemele pe rând fără să te
pierzi cu firea.
”În fiecare zi primesc, aici la cabinet, în jur de 25 de pacienți.
Eu sunt de 10 ani aici, așa că îmi cunosc pacienții,
iar ei mă cunosc pe mine. Nu există îmbulzeală sau timpi
mari de așteptare, avem programări făcute pentru orice fel
de intervenție. Preluăm și urgențele, dar suntem apreciați
și pentru această organizare. ”
Ne povestește cu calm în continuare că a terminat
facultatea la Cluj și că cele mai valabile meserii
24
povestidesuflet.ro

erau atunci medicina și ingineria, restul, inclusiv
economiștii, nu prea aveau împortanță.
”La medicină, era concurență mare, în medie 6 persoane
pe un loc, era mare lucru să termini medicina. Membrii familiei,
prietenii se uitau altfel la tine. După facultate, am
plecat pentru specializare într-o comună din județul Suceava,
undeva lângă Câmpulung Moldovenesc, unde mi
s-a oferit posibilitatea să devin specialist epidemiolog, fără
concurs, însă am ales să mă întorc acasă, să fiu alături de
familia mea. Am practicat medicina generală, așase chema
înainte, în anii 2000 doar a început să se numească
medicină de familie.”
Își amintește cu plăcere de o perioadă frumoasă
din viața ei, atunci când, timp de 20 de ani, a fost
medic în comuna Mociu.
”Și acum sunt bine, dar atunci aveam multe, multe satisfacții.
Trebuia să fim pregătiți pentru tot felul de urgențe,
de la nașterea unui copil, până la accidente grave
de circulație. Simțeam că oamenii au nevoie de mine, îi
cunoșteam pe toți, reușeam să mă implic mai mult. Am
organizat acolo un centru de educare și informare pentru
pacienți, cu finanțare non- guvernamentală, în cadrul căruia
aveam atelire bilunare cu femeile din sat. Veneau în
număr mare, erau interesate, iar atunci când am venit în
oraș, am fost surprinsă că doamnele de aici mergeau mai
rar la controalele preventive, față de cele din mediul rural.
Și în ziua de azi merg cu plăcere la Mociu.”
Doamna doctor Angelica Constantinescu ne spune
în continuare că un medic de familie are programate
zilnic cinci ore de cabinet și alte două de
vizite la domiciliu. În funcție de solicitări, medicii
trebuie să ajungă la pacienții cu boli cronice, la
nou-născuți, fiecare pacient putând beneficia de
o astfel de vizită o dată pe an. Dacă totuși are nevoie
de mai multe se poate înscrie la vizite contra
cost.
”Sigur că noi, medicii de familie, avem nemulțumiri. În
primul rând pentru că activitatea noastră este blocată de
tot felul de acte ne-medicale, administrative, este multă
birocrație, trebuie să scriem date despre activitate într-o
mie de registre și în calculator, apoi în fișa personală, iar
acest lucru ne ia din timpul alocat pacienților. Încercăm
să facem tot ce ne stă în putere, însă de cele mai multe ori
simțim că ne este greu. Și nouă, și pacienților.”
Știind că un medic de familie trebuie să aibă un
anumit număr de pacienți, doamna doctor ne
confirmă că alegerea unuia este aleatorie la Cluj,
în funcție de preferințele fiecăruia, de locul în care
a stat înainte sau de recomandările făcute de
vecini, familie sau prieteni.
Cristina Pintilie Șendrea
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
povestidesuflet.ro
25

Povestea trubadurului din Feleacu,
Nelu ”Englezu”
Nicoară!
Îmi amintesc – de parcă ar fi fost ieri – cum l-am
cunoscut pe Nelu „Englezu” Nicoară: în vara lui
1993 noi, boemii Clujului, îl comemoram pe Călin
Nemeş, eroul revoluţiei de la Cluj, care tocmai
hotărâse să plece Dincolo. Şi printre numeroasele
pahare băute la „Boema”, de pe vechea „6 Martie”,
l-am zărit cântând acolo - magnific dar într-o engleză
aproximativă – pe trubadurul „Englezu”, care
semăna tulburător cu marele dispărut. Şi-am marşat:
ce-ar fi ca din grupul nostru să facă parte, asemeni
lui Călin, odinioară, şi acest personaj hieratic
desprins parcă dintr-un tablou de Dali? L-am „înfiat”
aşadar în grupul nostru - şi de atunci am rămas
apropiaţi, în ciuda drumurilor fiecăruia prin viaţă...
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
Descoperit la „Boema”, într-o cruntă boemă...
În tumultul vieţii boeme pe care o trăiam atunci, din
anul de graţie 1993 - când ne permiteam să trăim
periculos, ca-n perioada boemei pariziene, ignorând
comunismul - prezenţa lui „Englezu”, „dublura”
lui Călin Nemeş, ne-a părut salutară, aşa cum prezenţa
„naivului” Vameş Rousseau a fost primită, cu
entuziasm, la începutul secolului XX, de Picasso,
Andre Breton, Andre Salmon, Gertrude Stein şi alţii.
A urmat intrarea mea în televiziune şi, rămânând
în permanentă legătură cu „Englezu” îl „foloseam” în
diverse reportaje „pasibile” de poezie, în care acesta
îşi juca propriul rol. Uluitoare a fost povestea –
difuzată pe postul „Acasă”, cu un uriaş succes de
public – a „căsătoriei”, în Feleacu, a două maimuţe
din Cluj, care s-au descoperit deşi se aflau la o
distanţă de 10 kilometri una de alta, doar pe baza
feromonilor emişi de femelă. A fost o uniune ca-n
basme, „oficiată” de primarul de atunci al comunei,
renumitul dansator şi coregraf Luca Emil, „nunta”
fiind susţinută muzical de către „Englezu”, cu hit-ul
său „Am nevastă de valoare”, piesă care nici azi nu
lipseşte din programul oricărei nunţi din orice oraş,
sat sau cătun al ţării. Aşa am ajuns – simţind nevoia
„creşterii” repertoriului trubadurului şi ieşirea sa
din zona manelelor - la regretatul Ghiţă Nemeş, tatăl
lui Călin, pentru a face rost de un text pentru un
cântec viitor al „Englezului”. Şi – prin voia lui Dumnezeu
– l-am găsit, nu înainte însă ca Ghiţă Nemeş,
în momentul când l-a văzut pe Nelu a fost în vecinătatea
leşinului, crezând că s-a întors Călin din
30
povestidesuflet.ro

morţi. A îngenuncheat şi i-a cuprins, minute în şir picioarele,
plângând. Apoi, din cele câteva poeme rămase
de la Călin am ales unul, din care „Englezu” a creat o
baladă tulburătoare, intitulată „Noi doi”. Iat-o: “Din ce în
ce singurătatea vine/Mai mult prin tine, mai puţin prin mine/
Ne-ndepărtăm şi nu cred că e bine/Parcă te-aud că-mi spui:
“M-am plictisit, Căline“.//Din ce în ce tristeţea ne-nconjoară/
Şi timpul cenuşiu, rece care zboară…/Şi dacă dragostea poate
o să moară/Nu m-ai iubit şi nu o să te doară…//Din ce în ce
ne adâncim în gânduri/Şi aşteptăm să plouă peste rânduri/Din
vise ni se zbat atâtea gânduri/Uităm de flori, de stele, de pământuri.//Din
ce în ce tristeţea ne-nconjoară/Şi timpul cenuşiu,
rece, care zboară…/Şi fericiţi să fim nu ne mai lasă…/Unde-i
Speranţa – ceaţă luminoasă”? Şi, după 25 de ani, iată-ne
rememorând lângă o pălincă momentele esenţiale ale
vieţii sale, trubadurul stabilindu-şi “cartierul general”, în
sfârşit, acasă, în Feleacu, alături de sublimă lui mamă -
o “icoană vie” ajunsă la vârsta de 94 de ani! Asta, după
mai bine de douăzeci de ani de peregrinări prin ţară…
“Autodidact, nu am făcut o oră de muzică în viaţa
mea”…
Mărturiseşte artistul, un om simplu şi direct, pe care
cântările la “case mari” nu l-au schimbat: “M-am născut
pe 30 aug 1962. De mic copil mi-a plăcut muzica şi, nu numai
că mi-a plăcut, dar cu toate eforturile am încercat să o şi fac.
“Profesorul” meu de muzică, încă din clasa întâi, a fost radioul
de pe dulapul unde era aşezat şi mă bucura şi mă încânta zilnic
cu melodii de toate genurile. Aveam şapte ani, eram în clasa întâi
şi într-una din zile am coborât cu mama mea să cumparăm
caiete în magazinul “Muzica” de pe strada Eroilor - pe acea
vreme Dr. Petru Groza – unde existau două compartimente
- muzică şi librărie...Atunci, acolo, s-a schimbat viaţa mea: văzând
o chitară am rugat-o pe mama, cu lacrimi în ochi, să
mi-o cumpere. Mama mea scumpă şi dragă avea banii într-un
buzunar, înveliți într-o batistă. 114 lei costat acea chitară. Mi-a
cumpărat-o făcându-mi o mare bucurie, pot spune bucuria vieţii
mele de copil”. Arată mai departe că anii au trecut şi
pentru el, fiu de ţăran din Feleacu, însă nu oricum: cânta
zilnic, pe marginea șanţului din faţa casei, din piesele
lui Elvis, Tom Jones şi alţi interpreţi dragi lui. Absolvă
şcoala generală, urmând să îmbrăţişeze o meserie în
domeniul mecanicii auto - pentru el un lucru deloc de
bun augur. După ce termină şcoala profesională face
practica la CUG. Îşi continuă acesta mărturia: ”Acolo miam
băgat mâinile în motorină, benzină şi diverse uleiuri. Am
stat exact două ore în atelier şi mi-am zis că meseria aceea nu-i
pentru mine, aşa că am “roit-o” rapid din zonă. Şi, din acel
moment, nu am mai profesat în domeniul mecanicii de maşini
şi utilaje”. A venit, în sfârşit, vremea să plece în armată.
Avea “în dotare” doar pregătirea muzicală, dobândită la
radio şi chitara cumpărată de mama, precum şi talentul
cu care Bunul Dumnezeu l-a înzestrat. Fără să fi făcut o
oră, măcar, de muzică. “Doar anturajele mele m-au îndrumat
spre oamenii care m-au ajutat şi au intuit talentul meu.
Cântam la baluri pe acea vreme şi trebuie să vă povestesc în
ce mod porecla “Englezu” mi-a devenit nume de scenă. Eu, ascultând
muzica la radio în limba engleză, urechea mea capta
câteva cuvinte din refrenele melodiilor lui Elvis, Tom Jones sau
povestidesuflet.ro

CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
ale trupei “Abba”. Toţi cei din jurul meu erau uimiţi cum
de cântam în engleză fiindcă eram cam singurul care o
făcea pe atunci şi m-au botezat “Englezu”. Pe acea vreme
limba rusă şi franceză erau materiile care se predau în
şcoala generală, în liceu şi profesională. Iar urechea muzicală
pe care o aveam a fost în avantajul meu. Am plecat
în 1982 în armată, tocmai în Valea Jiului, la mină, deşi eu
am făcut paraşutism o jumătate de an, pregătit fiind tocmai
pentru aviaţie. Dar sloganurile din acea vreme - „cât
mai mult cărbune ţării”, etc. - mi-au schimbat destinul
– chiar şi cel muzical”. În stagiul militar, bineînțeles
că “Englezu” îşi face trupă şi-şi încântă camarazii şi
comandanţii, aşa că este chemat să-i distreze la
diferite evenimente. Toate bune şi frumoase, aşa
că după stagiul mitar acesta rămâne în Valea Jiului,
fiind rugat de o trupă să le fie chitarist. Dar
chitarist cu condiţii bune de muncă, activând la
o casă de cultură şi, de asemenea, la o instituție
militară.
Alături de cei mai cunoscuţi artişti ai ţării
Opt ani ramâne în Valea Jiului. Explică el, cu un
aer de melancolie întipărit pe figură: ”De acolo am
făcut turnee alături de formaţiile “Color”, “Acustic”, de
interpreţii Şeicaru, Hruşcă, Loredana Groza, Corina Chiriac,
Dan Spătaru dar şi de Arşinel, Stela Popescu şi mulţi
alţi artişi de frunte ai ţării. O mare onoare pentru mine.
După revoluţie m-am întors la Cluj, cu “şcoala” mea de
muzică şi cu experienţa acumulată prin spectacole, care
mi-au fost de mare ajutor. După ce am venit de la mare,
în 1992, am cântat la “Chios”, unde am făcut săli pline
împreună cu Jimy Lako, un chitarist de mare complexitate,
clăparul Grunzo Gheza, ambii componenţi astăzi, ai
trupei “Nightloosers” dar şi cu Marius Dobocan. Am mai
cântat prin 1993, cu “Compact” şi “Compact C” cu care
am umplut săli de concerte şi de sport prin întreaga ţară.
Abia apoi a urmat terasa “Boema”, despre care am o poveste
extraordinara. Bubuia Clujul cu “Englezu, trubadurul
din Feleac” şi acolo cântam toate genurile muzicale. Pe
acea vreme piesa “Am nevasta de valoare” era compusă
deja, dar o cântam doar pe un negativ făcut de Jimy Lako,
prietenul meu care m-a ajutat dintotdeauna din punct
de vedere muzical. Apoi am fost descoperit de tine, acolo,
Sorin Grecu, fratele meu de suflet. Iar piesa “Am nevastă
de valoare” am lansat-o abia în anul 2000, după ce am
orchestrat-o cu Jimi, o piesă compusă într-un stil care nu
prea exista în acea vreme. Era pe atunci un val muzical
dominat de “Sing Sing BB”, trupa “L.A.” iar această
piesa a avut un mare succes şi mi-am început turneele
prin toata ţara, alături de marii interpreţi din acea vreme,
chiar “L.A” , “Sing Sing BB”, Delia şi Nik, pe acea vreme
“N&D”. Frumoase vremuri”.
Un spectaculos “Va urma”
Acum de doi-trei ani “Englezu” a avut şansa să fie
remarcat de renumitul Emy Drăgoi şi să cânte pe
importante scene, alături de trupa sa, alcătuită
doar din membrii familiei sale, lăutari din tată în
fiu. Încheie oaspetele meu, cu o sticlire de optimism
în ochi: “E o onoare să fiu singurul străin de familia
aceasta de virtuozi, acceptat în rândul ei, de Emy
şi Claudia, soţia lui, care e şi impresarul grupului. Deci,
acum pot spune că mi-am văzut visul cu ochii: cânt în
locuri unde nici nu visam, la Ateneul Român şi în alte
săli cu renume din ţară, împărţind scena cu personalităţi
precum Ion Caramitru, Anca Sigartău, Tania Popa sau cu
marele chitarist de jazz-manou, francezul Sami Daussat –
şi mulţi alţii. Ce-şi poate dori mai mult, aşadar, un artist
şi mai ales un om simplu, din Feleacu, aşa cum sunt eu”?
Sorin Grecu
32
povestidesuflet.ro

Televiziunea Agriculturii și a Satului Românesc
http://www.looktv.ro LookTV.ro contact@looktv.ro

Cluju-i veșnic zâmbitor de
Dragobete și Mărțiș
r
Tradiția fără modernitate este o fundătură, modernitatea fără
tradiție este o iremediabilă și totală nebunie.
G. Saintsbury
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
Asociația Meșterilor Populari Clujeni vă propune în perioada următoare 24 februarie – 11 martie
un târg de Dragobete și Mărțișor în Piața Avram Iancu. Împreună cu Mitropolia Clujului și Primăria
Municipiului Cluj-Napoca, meșterii clujeni doresc să vă dăruiască un moment al tradițiilor
românești.
Semnificația Dragobetelor și Mărțișorului
Dragobetele și sărbătoarea Mărțișorului fac parte
din evenimentele tradiționale sărbătorite de români,
iar tradițiile autohtone ale spațiului carpatic
se celebrau între 24-28 februarie. Dragobetele care
erea fiul babei Dochia este simbolul tinereții, al
vigorii, al prieteniei, al frumuseții și al dragostei.
Începutul lunii martie care se mai numește și
Mărțișor începe primăvara, fiind pragul de reînviere
a naturii, iar ghioceii, primii vestitori ai primăverii
își fac apariția din stratul de zapadă albă.
Firele albe și roșii de lână sau mătase, reprezintă
după unii culoarea albă a iernii și culoarea roșie
a primăverii.
Sunt multe legende legate de zilele babei Dochia,
iar cea mai cunoscută spune că baba Dochia a
plecat în căutarea primăverii îmbrăcată cu nouă
cojoace. Crezând că a venit totuși primăvara în
fiecare zi a renunțat la câte un cojoc, iar când a
ajuns sus la munte, rămasă doar cu un singur
cojoc pe ea, a înghețat.
Mărțișorul care se dăruiește la începutul primăverii,
este împletit din fire albe și roșii având la
capete doi ciucuri rotunzi sau alungiți, ce simbolizează
puritatea, respectul dintre oameni, fiind
dăruit copiilor, fetelor iubite, soțiilor, mamelor.
Talentul meșteșugarilor clujeni se vede în puterea
de a transpune modele vechi tradiționale în
mărțișoare moderne căutate atât de clujeni cât
și de turiștii străini, care vizitează an de an metropola
clujeană.
Târg de Primăvară
La acest Târg de Primăvară, meșterii populari vă
vor încânta în primul rând cu mărțișoare confecționate
manual.
Apicultorii își vor expune produsele și vor fi reprezentați
de Dan și Ana Seghete din zona Dejului
și Kepes Csaba din zona Turda.
De la poalele Muntelui Mare din Munții Apuseni,
mai precis din Băișoara, veți avea o gamă largă
de produse naturale, de gemuri și dulcețuri din
fructe, preparate după rețete tradiționale de familia
Emil și Aurora Gârbovan.
povestidesuflet.ro

Produsele lactate sunt făcute după rețetele proprii de Gânscă Anișoara din Mănăstireni.
Turta dulce din Bonțida, este făcută de maestrul dulcurilor Rigo Attila, iar siropurile naturale făcute în
satul Dealul Botii (comuna Băișoara) sunt aduse pentru dumneavoastră de Cristian Mureșan.
Merele și sucul de mere, prunele uscate și vestitul magiun, zacuscă și alte produse proaspete și delicioase
sunt aduse din Maramureș de Gheorghe Pop.
Uleiul presat la rece din floarea-soarelui, dovleac, nucă și in, cât și cătină, cânepă și mac, este făcut
după o rețetă tradițională a familiei Ovidiu și Marinela Duma din Turda.
Vă așteptăm cu drag să vă delectați cu aceste produse naturale făcute de meșterii populari clujeni!
Florina-Diana Țiclea
CLUJUL TRĂIEȘTE | Februarie 2018
povestidesuflet.ro
39