Corola de lumini, Nr. 18 (1/2018)

Corola de lumini
Revistă şcolară
Prietenul lui Max
Era odată un băiat mic și singuratic. El nu avea părinți, bunici sau frați. Numele
lui era Max. Îi era frig, foame și foarte sete. Într-o zi, băiatul a găsit o casă
abandonată lângă un sat parăsit. Înfometat și înghețat, Max a deschis ușa.
Casa era sărăcăcioasă, dar foarte curată. Obosit, el se aşeză pe un pat.
Dintr-o dată, auzi un zgomot. De sub pat ieși un arici. Max mângâie
ariciul iar pe masă apărură bunătățuri. Rămase uimit și îi mulțumi
ariciului care făcuse o minune. Max îl mai mângâie odată şi se făcu
cald în încăpere. Max îi mulţumi din nou ariciului. Ariciul îi zâmbi:
- Ce cauți singur într-o casă abandonată?
- Sunt orfan, sunt singur și îmi era foame. Căutam un loc să mă încălzesc.
- Păi, mă ai pe mine acum, spuse ariciul bucuros. Vrei să fii prietenul meu?
-Da, spuse Max văzând că ariciul este fermecat.
De atunci, cei doi au rămas nedespărțiți și s-au ajutat unul pe celălalt, fiind
prieteni până la adânci bătrâneţi.
Cojocnean Rareș Mihai, II C
The Crying Star
In the loving memory of Jonghyun… May you rest in peace!
A shining boy has just become a star…
And people wonder where you are;
Why you spread your wings to fly
Through the cloudy, winter sky.
Even though your wings were broken,
And you left your word unspoken,
You flew like a butterfly
And you said your last goodbye.
Now the sky is crying glitter,
Even though it feels so bitter
And as snowflakes touch the ground
We say “sorry”, so profound…
You’ve become a star now, dear,
There is nothing left to fear.
We look up to you so honored,
But we can’t believe this horror.
A noble soul has left our side,
But a star is shining bright.
Telling us that he’s okay,
Not the world’s defenseless s pray…
Șandru Kara Medeea, VIII A
51