Corola de lumini, Nr. 18 (1/2018)

Corola de lumini
Revistă şcolară
Triumful
A câștigat omul o ambiție mare
Și a ajuns la o răscruce:
De o parte este ceață,
Iar de alta o coroană.
Omul vede cum s-apropie
A triumfului lauri.
Dar mai vede el prin ceață
Noi victorii, noi înălțimi.
El impinge înapoi
Acei lauri auriți,
Și intr ă în ceața de ispite.
Munții mari, de necuprins
Se prefac în mari deșerturi
Și pe-acolo se mai vede
Câte un Caesar sau un August
Arși de-un mare foc ceresc.
Omul merge și tot merge
El tot caută și tot alege
Ceva mai sus de un triumf,
Cu mult mai jos decât fericirea.
Și, iată, apare pe un munte
Acel lucru mult dorit
Omul fuge însetat
De-al orgoliului soare lovit.
Spre acel obiect dorit
Brusc deșertul se transformă
Într-o mare învolburată.
Apare și o corabie, iată!
El se urcă pe corabie
Și a sa mână întinde
Spre obiectul nemuririi
Dar un vânt puternic bate
Și corabia nu răzbate.
Grăjdieru Dorin, , clasa a VII-a B
The path that never ends
Raindrops falling from the sky,
And the forest seems to cry,
They crash to the earth like comets,
Dancing with her last few moments.
A little girl is shedding tears
Engulfed in the forest’s fears.
Her steady pace becomes much slower,
And her hope is getting lower.
She falls to her knees and calls his name
He’s the one that they should blame
For her journey far away
Where the sun can’t reach it’s pray.
As she coldly sits alone and cries
Watching the waltz of the fireflies,
A gray Tabby meows so softly
And she pets him lovingly.
This was the meeting of two old friends.
Who now walk the path that never ends.
Șandru Kara Medeea, VIII A
50