Corola de lumini, Nr. 18 (1/2018)

Corola de lumini
Revistă şcolară
Demult, pe când bunicii mei abia erau născuţi, pe un deal, exista o casă
băntuită. Tuturor oamenilor le era frică de acea casă.
Însă exista un băieţel, pe nume Rareş, căruia îi era mai
puţin teamă, mai mult era curios să vadă ce e în acea casă.
Într-o zi, el şi câinele său, Boby, au plecat să cerceteze
împrejurimile casei. El văzu lemnele şubrede ale
acoperişului, geamurile sparte şi pereţii umezi, dar nu
îndrăzni să pună piciorul în interior. După ce veni
acasă, mama lui îl întrebă unde a fost. El i-a răspuns că a
vizitat oraşul şi că mâine va merge să se plimbe.
Următoarea zi, fiind duminică, dis-de-dimineaţă, a mers cu
câinele său să cerceteze casa. Când a ajuns, uşa era larg
deschisă. Intrară în casă cu sufletul la gura. Vântul trânti uşa
zgomotos. Câinele se sperie şi-i i sări în braţe lui Rareş.
Cercetară casa timp de o oră şi nu găsiră nimic interesant sau
straniu. Voiau să arate lumii că aceasta nu e o casă bântuită.
Zis şi făcut. Următoarea zi, după ore, Rareş merse în
centrul oraşului şi strigă tare:
- Oameni buni, am vizitat casa băntuită şi nu e nimic straniu
acolo! Este doar o casă veche şi pustie! Haideţi s-o vedeţi!
După spusele acestea, mulţi oameni care înainte se temeau de
acel loc, au venit împreună cu Rareş să vadă casa şi l-au
considerat pe băiat un erou pentru curajul său. Vestea a ajuns
până la mama lui care a fost foarte mândră de ce a realizat at fiul ei.
La şcoală, toată lumea l-a felicitat, chiar şi profesorii.
De atunci, mulţi copii au primit numele de Rareş, pentru a-i duce povestea şi,
mai ales, curajul mai departe.
Belean Denis, V B
Ursuleţul vorbăreţ
Haku este un ursuleţ
Care-i tare vorbăreţ
N-are niciun pic de stare
Şi vorbeşte mult prea tare.
Nici prea mare,
Nici prea mic;
Haku este un voinic.
Alexa Cătălina, V A
Casa Bântuită
40