Corola de lumini, Nr. 18 (1/2018)

Revistă școlară realizată de elevii Școlii Gimnaziale „Tudor Vladimirescu” din Tg.-Mureș, România. Revistă școlară realizată de elevii Școlii Gimnaziale „Tudor Vladimirescu” din Tg.-Mureș, România.

GabrielaSandru
from GabrielaSandru More from this publisher
10.02.2018 Views

Corola de lumini Revistă şcolară Din noianul de amintiri De dimineaţă, mama, foarte nerăbdătoare, se pregătea să plece la piață. Așa știam noi. De fapt, se ducea la cineva care avea de vânzare căţeluși albi şi jucăuşi, de doar şase săptămâni din rrasa rasa mea preferată – Bichon. . Eu şi sora mea, micuţe fiind, am rămas acasă doar cu unchiul care urma să aibă grijă de noi. Nici un moment nu ne-am gândit ce plan ghiduş are mama şi câtă bucurie va fi în casa noastră când ea se va întoarce. Mama a plecat, iar noi trei am rămas acasă. Ne-am jucat, am povestit şi, la un moment dat, mama s-a întors, zâmbind, acasă. Avea, în braţe, un îngeraş alb şi mic. Era atât de creţ şi mătăsos! L-am numit Maxi. Am fost atât de fericită când l-am luat în braţe... De atunci viaţa noastră s-a schimbat. Suntem mai fericiţi şi mai jucăuşi pentru că Maxi ne luminează, zi de zi, viaţa. În prezent, are doi ani şi este, de departe, cel mai iubit membru al familiei noastre. Pop Andreea, V B Caietul uitat Era seară și Cătălin a început să facă curățenie în camera lui și să-și pregătească ghiozdanul pentru a doua zi. Lucrurile îi erau împrăștiate peste tot. -Ce dezordonat sunt! Își spuse el. Vai de mine! Nu am voie ! Își făcu ordine pe birou și își așeză cărțile și penarul în ghiozdan. Pe podea mai erau cateva caiete. Le ridică și le puse și pe acestea. Dintr-o dată a auzit o voce de sub pat: -Pe mine nu mă vrea! S-a săturat de mine și m-a aruncat cât colo! -Cine vorbește? -Sunt eu, caietul de matematică! -Ei, pe unde ești? - Ai și uitat că atunci când ți-ai terminat lecțiile și ți-ai luat kendama am căzut? Nici nu m-ai băgat în seamă! Stau sub pat și-mi plâng de milă… - Dar cine ești tu să comentezi? Rămâi acolo sub pat! Mâine nu am mate! - De ce ești rău cu mine? Vreau doar să fiu alături de suratele mele! Băiatul a rămas pe gânduri. S-a întors, a luat caietul și a început să-i aranjeze coperta și paginile. - Ai dreptate! Imi pare rău! Ești caietul meu și voi avea grijă de tine! L-a așezat și pe el la locul lui, promițându-și i să fie mai ordonat pe viitor. Herepean Darius , III B 37

Corola de lumini Revistă şcolară Prinţul salvator Trăia odată ca niciodată, într-o casă frumoasă, din apropierea unui regat vestit, un băiat curajos. El avea un cal, numit Fulger, ce fugea mai iute ca săgeata. Fulger nu era nici pe departe cu cal obişnuit, pentru că putea chiar să vorbească şi era mai înţelept decât mulţi bătrâni din vremea aceea. Într-o dimineaţă, castelul din apropiere a luat foc. Fulger a văzut şi i-a spus băiatului: - Uite, stăpâne, castelul a luat foc! - Trebuie să ajung acolo pentru a salva regele şi prinţesa! a zis băiatul neînfricat. - Atunci, să ne grăbim! continuă Fulger. Băiatul nu a mai stat pe gânduri, a sărit în spatele calului său şi i-a scos din foc teferi pe cei ce locuiau în castel. Regele l-a chemat pe băiat şi i-a mulţumit astfel: - Pentru că ne-ai salvat, am să-ţi dau, în semn de preţuire, mâna fiicei mele şi jumătate din regat. Apoi, băiatul şi fiica de împărat s-au căsătorit şi au trăit până la adânci bătrâneţi şi poate că mai trăiasc şi-acum printr- un colţ de lume. Enache Vlad, V A Sclipici Sclipici este-o căţeluşă Şi e tare jucăuşă. Are o codiţă scurtă Şi este puţin tăcută. Are ochi de diamant, De aceea mie-mi plac. Are un botic curat Şi un zâmbet minunat. Aceasta e Sclipici a mea Dulce ca o acadea! Ostace Crina, V A Pepita A kedvenc lovam Pepita Büszkén lovagolok rajta. Alig várom, újra lássam, Szép sörényét simogassam. Van egy-két jó ötletem, Hogy Pepita szeressen. Almát, szénát, zabot adok, Szeretetet én így kapok. Fényképem is van már róla, Ott fekszik az albumomban. Várom nagyon azt a napot, Mikor versenyen vágtatok. Birtalan Beatrix, III C 38

<strong>Corola</strong> <strong>de</strong> <strong>lumini</strong><br />

Revistă şcolară<br />

Din noianul <strong>de</strong> amintiri<br />

De dimineaţă, mama, foarte nerăbdătoare, se pregătea să plece la piață.<br />

Așa știam noi. De fapt, se ducea la cineva care avea <strong>de</strong> vânzare<br />

căţeluși albi şi jucăuşi, <strong>de</strong> doar şase săptămâni din rrasa rasa mea<br />

preferată – Bichon. . Eu şi sora mea, micuţe fiind, am rămas<br />

acasă doar cu unchiul care urma să aibă grijă <strong>de</strong> noi. Nici un<br />

moment nu ne-am gândit ce plan ghiduş are mama şi câtă<br />

bucurie va fi în casa noastră când ea se va întoarce.<br />

Mama a plecat, iar noi trei am rămas acasă. Ne-am jucat,<br />

am povestit şi, la un moment dat, mama s-a întors, zâmbind,<br />

acasă. Avea, în braţe, un îngeraş alb şi mic. Era atât <strong>de</strong> creţ şi<br />

mătăsos! L-am numit Maxi. Am fost atât <strong>de</strong> fericită când l-am<br />

luat în braţe...<br />

De atunci viaţa noastră s-a schimbat. Suntem mai fericiţi şi<br />

mai jucăuşi pentru că Maxi ne luminează, zi <strong>de</strong> zi, viaţa. În<br />

prezent, are doi ani şi este, <strong>de</strong> <strong>de</strong>parte, cel mai iubit membru al<br />

familiei noastre.<br />

Pop Andreea, V B<br />

Caietul uitat<br />

Era seară și Cătălin a început să facă curățenie în camera lui și să-și<br />

pregătească ghiozdanul pentru a doua zi. Lucrurile îi erau împrăștiate peste tot.<br />

-Ce <strong>de</strong>zordonat sunt! Își spuse el. Vai <strong>de</strong> mine! Nu am voie !<br />

Își făcu ordine pe birou și își așeză cărțile și penarul în ghiozdan. Pe po<strong>de</strong>a<br />

mai erau cateva caiete. Le ridică și le puse și pe acestea. Dintr-o dată a auzit o<br />

voce <strong>de</strong> sub pat:<br />

-Pe mine nu mă vrea! S-a săturat <strong>de</strong> mine și m-a aruncat cât colo!<br />

-Cine vorbește?<br />

-Sunt eu, caietul <strong>de</strong> matematică!<br />

-Ei, pe un<strong>de</strong> ești?<br />

- Ai și uitat că atunci când ți-ai terminat lecțiile și ți-ai luat kendama am<br />

căzut? Nici nu m-ai băgat în seamă! Stau sub pat și-mi plâng <strong>de</strong> milă…<br />

- Dar cine ești tu să comentezi? Rămâi acolo sub pat! Mâine nu am mate!<br />

- De ce ești rău cu mine? Vreau doar să fiu alături <strong>de</strong> suratele mele!<br />

Băiatul a rămas pe gânduri. S-a întors, a luat caietul și a început să-i<br />

aranjeze coperta și paginile.<br />

- Ai dreptate! Imi pare rău! Ești caietul meu și voi avea grijă <strong>de</strong> tine!<br />

L-a așezat și pe el la locul lui, promițându-și i să fie mai ordonat pe viitor.<br />

Herepean Darius , III B<br />

37

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!