Corola de lumini, Nr. 18 (1/2018)

Corola de lumini
Revistă şcolară
Un fulg de nea ne povestește
Salut! Sunt un fulg de nea. Nu o să vă spun numele meu pentru că sincer nu-
l știu. Sunt mii de fulgi de zăpadă cu același nume, așa că s-ar putea să mă
confundați cu altcineva.
Acum, să trecem la subiect! Eu am călătorit foarte mult împreună cu frații
mei și cu Zâna Iarnă. Dacă nu o cunoașteți pe Zâna Iarnă am să v-o descriu
eu: ea este mama tuturor fulgilor de nea. Poartă o rochie frumoasă înțesată de
fulgi
argintii, iar de gâtul ei atârnă o mantie lungă presărată cu mărgăritare. Părul ei
alb e bogat și cârlionțat, iar pe cap are o coroană aurită din perle. În pantofii de cleștar se
oglindesc razele soarelui, iar sufletul ei înghețat se încălzește la vederea copiilor fericiți. Și
după cum vă spuneam, eu am călătorit mult. Dar numai una dintre călătorii a fost mai
interesantă, cea în care am vizitat frumosul castel al zăpezii. Așa că
am decis să vă povestesc cum a fost în
această călătorie.
Totul a început când a venit rândul iernii să domnească
peste aceste meleaguri întinse. În
fost cald, iar fulgii de nea nu s-au
măsură ce zilele treceau, frigul
primele zile de iarnă a
putut forma. Dar pe
iernii pusese stăpânire
pe întrega natură. Apele au înghețat, copiii au
început să meargă la săniuș
și la patinoar, iar copacii
înghețați așteptau cu nerăbdare ca crengile lor să fie
acoperite de frunzele verzi și încărcate de fructe. În
acele vremuri s-au format fulgii de nea,
eu, un fulg de zăpadă mic ș i pricăjit,
La scurt timp după aceasta,
pe frații mei cu ea pentru a
printre care mă aflam și
dornic de aventură.
Zâna Iarnă ne-a luat pe mine și
vedea castelul de gheață. Nehoră
am prins într-o
mare și-am dansat și am
cântat tot drumul
am fost întâmpinați
înfofoliți în blănurile lor călduroase.
până la castel. Ajunși acolo,
de către doi spiriduși bine
Castelul era atât de mare,
încât părea că atinge norii plumburii încărcați cu
zăpadă. Gheața din care erau
făuriți pereții castelului
era atât de fină, încât aveam impresia că pereții
erau căptușiți cu cea mai fină
am intrat în sala tronului care
mătase existentă. Apoi
era cea mai mare sală
din întreg castelul. În mijlocul tavanului trona un
candelabru foarte mare și frumos
de care atârnau fel de
fel de cristale și diamante strălucind în lumina lumânărilor. În pereți erau sculptați fulgi de
nea, iar podeaua era sub formă de mozaic, răspândind armonie în întreaga sală. În fiecare
încăpere erau torțe așezate în suporturi de aur și argint. În total, castelul avea șaptezeci de
încăperi, iar noi am vizitat fiecare sală. Dar fiind un fulg de nea totul în jur era uriaș, așa că
vedeam castelul cu alți ochi.
Într-un final, am isprăvit de vizitat mărețul castel și am pornit înapoi spre casă. Veni
noaptea, iar noi, care eram foarte obosiți din cauza drumului lung, am primit permisiunea
Zânei Iarnă de a ne așterne peste tot în satul în care am ajuns, pentru a ne odihni. Noaptea a
trecut repede, iar a doua zi copiii se bucurară că zăpada se așternuse și de aceea au început să
facă oameni de zăpadă. Și astfel, în fiecare curte din acel sat se zărea un om de zăpadă.
Poate că nu am mai ajuns înapoi la locul de baștină, dar am făcut fericiți niște copii,
care au construit primul lor om de zăpadă, ceea ce este foarte important!
23
Chirteș Andreea, IV B