Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)

Așa mucalit cum a fost el, dar vezi că n-a greșit deloc. Vezi bine că deseori nu mai găsești dreptate nicăieri.
Că or fi destui și dintre cei care, precum noi, își deschid gura și mai spun câte una, câte alta, dar precum a fost
și până acum o să fie și de-acum încolo: „câinii latră, limuzina trece!”.
7
V.
Aseară, după muncă, m-am așezat pe canapea să mă odihnesc puțin și am luat să citesc ziarul, așa cum
ți-a fost și ție obiceiul, mamă. Și mi-am amintit că deseori îmi dădeai exemple de oameni de omenie din
ziar. Sigur, nu vreau să-ți întorc vorba, mamă, dar eu cred că tu ai uitat să citești prima, și a doua, și a treia
pagină, acolo ai fi găsit destule despre care ar fi trebuit să ne povestești. Știu, mamă, tu ne-ai vrut doar binele
și ai vrut să ne ferești de răutățile lumii, dar chiar și așa am dat de ele, mai devreme ori mai târziu, și până la
urmă nu ne-a iertat nimeni și nici n-o să ne ierte pe vreunul dintre noi.
VI.
Chiar dacă n-am să reușesc eu să cunosc toată lumea asta a noastră, cu siguranță că ea va dăinui încă
destul pentru ca și copiii copiilor noștri să aibă vreme și de ce să scotocească în lung și-n lat, pentru ca să nu
afle până în cele din urmă nimic, dar nimic, din ceea ce ar face lumea altfel decât este. Că așa a fost și așa
o să rămână lumea, și oamenii, și vremurile!
VII.
Nu plânge mamă, nu mai plânge!
1/2017