Altculture Magazine 1/2017 (Eugen Matzota)

Ziua Tandrei Severități devine cea de-a treia zi.
Amestecul tuturor derivatelor care însoțesc sinceritatea
socialistului înaintea cozilor la pâine, trebuie să
demonstreze abilitatea declarată a răbdării la promovarea
nimicului, pentru că un nimic original presupune
titulatura stindard sub care socialistul alterizează
familia, tocmai pentru a da prilej unui viitor de
rupturi și părăsiri cronologice care au la bază o formă
de manufactură care purta până mai acum câțiva ani,
denumirea de destin. Un bun socialist în această zi își
reclamă prietenii sau familia, dacă așa consideră că
gestul său este justificat. Chiar și nejustificat, poate
recurge la acest gest, deoarece regimul nostru
luminos se îndură de sinceritatea lui, probată sub
tortura organelor de securitate ale statului și îl
recompensează cu câteva firimituri de pâine în plus
față de ceilalți ignoranți. Marele nostru conducător
nu lasă pe nimeni nevătămat în urma lui. Legea
intimității a fost desființată odată cu arderea prin
consemn a câtorva oponenți ai regimului nostru
luminos, care și-au permis să se înfrățească împreună
cu marele întunecit și să-l invite la dans. Atunci,
regimul nostru luminos, v-a mulțumit pentru solidaritatea
de care ați dat dovadă în momentul în care
trotuarele urlau de durere sub greutatea pașilor
voștri. Acești eroi ai unei nopți de schimb, au fost,
deja, recompensați pentru actele lor populare, prin
diverse instituții fără ferestre și cu salar minim pe
economie. Tovarăși și tovarășe, statul nou și luminos
vă mulțumește din plin pentru altruismul vostru
dăruit moca. Iradierea rigorii masculine, cuantifică
geometria dictată a unui feminin, care sute de ani a
militat pentru un echilibru care nu a fost niciodată
mai mult decât o utopică încercare de pacificizare a
două linii, obligatoriu paralele. Ziua Tandrei
Severități trebuie să scoată în evidență atitudinea
civică a cetățeanului iubitor de bocanc, purtat deasupra
capului cu aplomb și mândrie camaraderească.
Desigur, pentru dăruire excesivă, mamele, soțiile și
prietenele tovarășilor noștri bravi, din Ziua Acuplării
găsite vinovate de încălcare masivă a bunei
conduite pe care un gen feminin este nevoit săl
îndeplinească cu toată dăruirea, vis-à-vis de starea
perpetuuă de fericire lucie a tovarășului soț, tată,
frate, amant sau iubit prieten, vor fi luate în custodia
organelor de represiune ale statului și condamnate la
ani lungi de privare de ziua a doua, precum și decăderea
din toate drepturile cuvenite oricărui cetățean
responsabil. Din generozitate, Ziua Tandrei
Severități este cea mai importantă zi din viața
cetățeanului de rând și chiar și de sub rând, pentru că
implică o multitudine de responsabilități morale,
care au obligația de a converti deplin dinamismul
armoniei propriei sale coerențe, înaintea raiului statal,
responsabil de fericirea tuturor, inclusiv a statuilor.
Ziua Ordinii Negociabile este cea de-a patra zi a
noului calendar inițiat din dispoziția marelui și iubitului
nostru conducător. Toate cazurile nesistematizabile
care oscilează, aproape periculos, între clasabil
și inclasabil, în această zi, sunt aduse înaintea forurilor
superioare de ordine, dezordine și judecată precară.
Prin urmare, toți tovarășii, responsabili de propriile
lor acțiuni sunt obligați prin lege să- și deconspire
membrii familiei, colegii și prietenii care au un
plus sau un minus împotriva regimului. Deznodământul
trebuie să fie eliberat în aer. Semantica bunului
simț este abandonată în astfel de momente, când
securitatea statului este grav încercată de unii
tovarăși prescriși să construiască noduri în ordinea
atotcuprinzătoare a unei metafore.
Pe scurt, fiecare dintre voi trebuie să raporteze
regimului, calitatea și contra-calitatea opțiunilor personale
ale celorlalți. Incertitudinea trebuie să plutească
în aerul respirat din această zi.
Ziua Marionetei este cea de-a cincea zi. Ziua în
care falsitatea este ridicată la superlativ. Ziua când
toate manifestările oamenilor trebuie să fie apropiate
și consacrate instituției care cercetează nebunia, ca
mod de viață, iar pentru asta, în toată măreția termenului,
organul de partid o să construiască lăcașe de
cult pentru nebunii lipsiți de duh și oameni fără personalitate.
În această preafericită și minunată zi,
toată lumea are dreptul să nu însemne nimic.
Ziua Chipurilor Plenare instaurează a șasea zi de
teroare. Este momentul când toate idealurile sunt
adunate în piața publică și arse. Chiar și gurile spurcate
ale chiaburilor devin combustibilul rugului.
Acum și aici, emotivii sunt aduși și educați să alunece
în arbitrar, prin exerciții zilnice de privit în gol, pentru
că adevărata cauză a nimicului sunt cei care respiră
printr-o pereche de plămâni și execută acțiunea
umblatului ajutați de o pereche de picioare. Dialogul
este dăruit tuturor. Oricum, nimeni nu știe la ce folosește.
Fanatismul oricărui idealist găsit la colț de
stradă este somat să abdice în favoarea valorilor consacrate
ale prostiei autentice. Orice refuz se
pedepsește cu o condamnare categoric , la coeziunea
cu un glonț. Și cum un glonț costă aproape patru (4)
lei, împușcatul în tâmplă se va realiza cu târnăcopul.
Recursul perpetuu al subînțelesului nu o să cunoască
niciodată exigența spiritului analitic. Omul din acest
viitor are voie să nu însemne nimic. Urmărirea procesului
filogenic al noii rase de proști este realizat
printr- o suită de teste care constrâng și stratifică
noul individ apărut.
Ziua Marii Tolăneli reprezintă ultima zi de subsol
a săptămânii, când nu mai există nici punți, nici salvări,
nici servicii de urgență, nici program la televizor.
Toți indivizii, indiferent de locație, sunt obligați să
se-ntindă, să închidă ochii și să-și ascundă exactita-