Revista Din Lemn - Septembrie 2017

REVISTA DIN LEMN 

REVISTA DE BUNE PRACTICI PENTRU PROFESIONIȘTII DIN INDUSTRIA LEMNULUI 

Septembrie 2017 

MAI EFICIENT CU 

> SCULE PROFESIONALE 

> MAȘINI VERSATILE 

> LINII DE FINISARE 

SOLUȚII PENTRU 

> FOLOSIREA DEȘEURILOR DIN LEMN 

> MOBILIER DE BUCĂTĂRIE REZISTENT 

> COLORARE UNIFORMĂ 

CUM SĂ FACI 

> ȘLEFUIREA 

> STRUCTURAREA 

> ANTICHIZAREA 

CUM SĂ EVIȚI 

> GAZAREA LACULUI 

> DEFECTELE DE FINISARE 

ALEXANDRU 

PUCHIANU 

URCĂ 

TREPTELE 

ÎN ONLINE

DIP@BIFE 

COD DE REDUCERE 

TREPTE, CONTRATREPTE ȘI ACCESORII 

PENTRU SCĂRI DIN LEMN MASIV 

www.dippanels.ro

Revistă de bune practici 

pentru profesioniștii 

din industria lemnului 

Aceasta este prima noastră apariție tipărită. Timp de mai mult de un an am stat doar 

online dezvoltând o platformă cu conținut focalizat pe industria lemnului. 

Vă propunem acum și o variantă tipărită ca o sinteză a produselor momentului și a 

informațiilor relevante. Revista Din Lemn este o sursă de informații pentru profesioniști, 

dar și un canal de comunicare pentru afacerile din industria lemnului. Este o 

revistă de „bune practici” pentru meseriașii din industria lemnului, dar și o conectare 

la produsele, serviciile și soluțiile de care au nevoie, pe care le folosesc deja sau le-ar 

putea folosi. 

Apariția spațiilor comune de lucru, a HUB-urilor, va crea în România infrastructura 

necesară creșterii și dezvoltării unor business-uri care vor duce România într-o etapă 

nouă de dezvoltare. Sperăm ca prin această “revistă” să punem bazele unei comunități 

deschise care să relaționeze mai eficient și să fie astfel pregătită pentru schimbările 

economice care vor urma. 

Comportamentul cumpărătorului on și off-line și necesitatea industriei de a crea experiențe 

mai profitabile sunt doi factori care impun o schimbare. Schimbarea manierei 

de a face business. Având imaginea unui consumator evoluat radical, companiile 

sunt puse în situația de a se uita înainte și de a regândi comerțul. Despre aceasta este 

vorba și în prezentarea de pe prima copertă, despre o experiență care se distinge prin 

inițiativă, despre viziune prin extinderea ofertei și a spațiului comercial, prin atenția 

acordată oamenilor, prin deschiderea pentru proiecte de marketing și comunicare. 

Schimbarea trebuie făcută înainte de a fi constrânși să-i facem față, iar o regulă pe 

care distribuția specializată nu are cum să o ignore este că trebuie să-și construiască 

viitorul. 

Echipa Revista Din Lemn 

CELE MAI DISCUTATE ȘI APRECIATE SUBIECTE DESPRE LEMN ÎN www.revistadinlemn.ro 

3

Revista Din Lemn / septembrie 2017 

16 

38 

72 

cuprins 

6 Esențial despre lemn 

10 Uscarea și umiditatea de echilibru a lemnului 

12 Un ferăstrău-panglică mai bun pentru un viitor mai bun al pădurilor 

14 Lemnul structurat industrial 

16 O afacere care urcă treptele în online 

18 Mașini versatile și precise 

20 Șlefuirea în alb. Șlefuirea între straturi 

22 Energia obținută din deșeurile de lemn 

24 Soluții pentru colorarea lemnului 

26 Cum se obține colorarea uniformă a lemnului 

28 Aplicarea materialelor prin pulverizare 

30 Cum să evitați gazarea peliculei de lac 

32 Pulverizarea electrostatică 

36 Sfaturi pentru începătorii în finisarea lemnului 

38 Mobilier rustic frumos fără lac lucios 

40 Poveștile de succes ale mobilei din stejar masiv 

44 Sugestii pentru un mobilier de bucătărie rezistent 

50 Mai eficient cu linii de finisare 

54 Străluciri metalizate pentru un mobilier cu stil 

56 Lemn + rășină epoxidică = protecție + design 

60 Tehnici de “antichizare” 

64 Ulei sau ceară? 

68 Decolorarea forțată a lemnului 

70 Plăci fără miros cu adezivi moderni 

72 Scule profesionale de mână 

76 Defecte de finisare - cauze si remedii 

82 Ignifugarea 

84 Trenduri în design 2018-2019 

88 SSM pentru afaceri? 

6 

REVISTA DIN LEMN 

Revistă pentru profesioniștii 

din industria lemnului 

NR. 1 / 2017 

Editor și redacția: 

CES BRANDS s.r.l. 

Str. Maria Rosetti Nr. 6 

Rosetti Tower 

Sector 2 București 

Conținut: 

Mihaela Radu 

Dan Radu 

Vlad Dodan 

Coperta 1 Fotograf: Vlad Teodor 

Concept și design: 

www.revistadinlemn.ro 

Marketing: 

Anamaria Radu 

4 

36 84 

Copyright: 

CES BRANDS s.r.l. 

Nu este permisă preluarea sau utilizarea 

în scop comercial al conținutului 

decât cu acordul explicit al editorului. 

Mulțumim tuturor partenerilor 

noștri pentru încredere.

5


ESENȚIAL 

DESPRE LEMN 

Lemnul masiv este ceea ce se obține din copac, după îndepărtarea 

cojii și prelucrarea în gatere. Poate fi sub formă 

bușteni, scânduri, dulapi, grinzi. În producție, pot fi folosite 

aceste elemente prelucrate la dimensiunile și forma dorită 

sau se pot obține produse prin lipirea bucăților de lemn masiv: 

lemn stratificat, panou de masiv, grinzi lamelare, 

panel. 

LEMNUL STRATIFICAT 

Pe scurt, lemnul stratificat este un derivat de lemn 

care păstrează aspectul lemnului masiv, eliminând 

însă neajunsurile acestuia. Unul dintre domeniile în 

care este folosit este cel al obținerii parchetului. 

Parchetul din lemn stratificat are același aspect cu 

cel din lemn masiv, dar caracteristici diferite. Se obține 

din mai multe straturi de lemn, lipite unul peste 

altul la fel ca la placaj, stratul de deasupra fiind mai 

gros. Diferența de calitate sau de preț a parchetului 

stratificat vine de la tipul de lemn și numărul de straturi 

folosite la obținerea lui. 

Cel mai des întâlnim 2 tipuri de parchet stratificat: 

• parchet obținut dintr-un mijloc din lemn masiv 

peste care se pun 2 “blinduri”, 2 furnire mai groase 

tot din lemn masiv 

• parchet obținut dintr-o “față” groasă de lemn 

masiv, ca un furnir, pusă peste un placaj obținut 

dintr-un număr impar de furnire de lemn puse 

perpendicular una peste cealaltă. 

De grosimea blindului depinde calitatea parchetului. 

Un blind mai gros înseamnă un parchet de calitate cu 

preț mai mare, iar unul mai subțire, preț mai mic, dar 

mai slab calitativ. 

Parchetul stratificat are caracteristici superioare celui 

din lemn masiv: 

• stabilitate dimensională – nu se umflă/contrage 

din cauza variației de umiditate din mediul ambiant 

• rezistență crescută la umiditate și căldură – 

nu mai este influențat de existența unui mediu 

umed, cu căldură excesivă 

• preț mai mic – straturile inferioare sunt din lemn 

mai slab calitativ, ducând la un preț mai mic al 

parchetului. Astfel, parchetul din esențe deosebite 

poate fi mai accesibil. 

Datorită acestor proprietăți parchetul este potrivit și 

în zone cu umiditate mai ridicată, cum ar fi parterul 

locuințelor, baia, subsolul sau direct pe planșeul din 

beton, iar pentru montaj nu trebuie lăsat spațiu lângă 

perete pentru eventualele modificări dimensionale. 

Nu sunt multe, dar există și dezavantaje: 

• Din cauza stratului de suprafață mai subție, refacerea 

parchetului se poate face o dată sau de două 

ori, spre deosebire de cel din masiv care permite 

rașchetarea și de peste zece ori. 

• Prețul nu este întotdeauna mai mic decât cel al 

lemnului masiv. Există parchet stratificat din specii 

exotice care au preț chiar mai mare decât al celui 

din masiv. 

Există un alt tip de lemn stratificat care este folosit la 

obținerea ramelor de ferestre și a ușilor. Spre deosebire 

de cel pentru parchet, acesta se obține așezând straturile 

de lemn unul peste celălalt în lungul fibrei, nu perpendicular, 

de aceea mulți mai folosesc și termenul de 

lemn laminat. Lemnul astfel obținut este mai stabil și are 

calități superioare celui masiv, fiind foarte potrivit pentru 

ferestrele tip termopan și ușile folosite la exterior, 

dar și la alte tipuri de construcții. 

Etapele obținerii lemnului stratificat pentru rame de ferestre 

sunt următoarele: 

• tăierea bușteanului în scânduri 

• uscarea 

• tăierea scândurilor la dimensiunea dorită 

• sortare: îndepărtarea nodurilor și a altor defecte 

• îmbinarea elementelor în lungime (în dinți) 

• calibrarea 

• stratificarea 

Cea mai importantă etapă pentru calitățile ulterioare 

este eliminarea nodurilor și a defectelor. Astfel se obține 

un lemn uniforma și mai sănătos, cu rezistențe mult 

mai bune în timp. Stratificarea acestor elemente se 

face prin încleiere cu adezivi speciali, de tipul D4, care 

rezistă foarte bine la cicluri repetate de îngheț-dezgheț. 

Folosirea lemnului stratificat la obținerea ferestrelor are 

o serie de avantaje care-l fac să fie preferat în locul 

lemnului masiv: 

• este sigur, durabil și rezistent 

• nu se curbează, nu crapă, nu “lucrează” 

• permite schimbul de aer – “respiră” 

• se pot crea cele mai diverse forme: romb, arcadă, 

cerc 

Lemnul stratificat a apărut din dorința de a folosi lemnul 

în unele domenii mai dificile, fără a prelua și riscurile ce 

decurg din folosirea lui în acele condiții. El păstrează 

frumusețea și desenul natural al lemnului, la care adaugă 

stabilitate și rezistență. 

6

STRUCTURI SPECTACULOASE DIN GRINZI LAMELARE 

GLULAM este termenul internațional folosit pentru grinzi lamelare, termen care 

provine de la Glued Laminated Timber, cherestea laminată încleiată. Produsul 

este un compozit din lemn, format din straturi de cherestea (scânduri) îmbinate 

cap la cap până la dimensiunea dorită, care sunt lipite sub presiune, pe lățime, 

cu adeziv foarte rezistent. Materialul este folosit pentru obținerea structurilor 

de rezistență, a stâlpilor, grinzilor, cadrelor. Se poate obține și în forme curbate, 

având o rezistență la încovoiere cu 50% mai mare decât a lemnului masiv. 

De asemenea, prin realizarea acestui sandwich se reduc tensiunile care apar 

în lemnul masiv, rezultând un material care se deformează și crapă mai greu. 

Un alt avantaj al materialului este că permite 

eliminarea unor defecte din cherestea 

- noduri, crăpături - care ar crea probleme 

într-o structură de rezistență. Bucățile rezultate 

în urma îndepărtării părților cu defecte 

se îmbină în dinți după care se lipesc. 

Straturile de adeziv formate fac ca materialul 

să fie rezistent la foc. În momentul în 

care focul ajunge la adeziv, se stinge de la 

sine. Folosirea unui adeziv total rezistent la 

apă (adeziv fenol-rezorcinic), permite folosirea 

grinzilor la exterior. Astfel de grinzi se 

folosesc la construcția arenelor sportive, 

a halelor industriale, podurilor și a multor 

altor construcții impresionante. Folosirea 

lor contribuie și la reducerea consumului 

de energie, datorită proprietății sale de 

izolator termic. 

Pentru că au o rezistență portantă 

foarte bună chiar și la lungimi mari, 

permit construcții fără stâlpi de rezistență, 

cu mare deschidere. 

7


DERIVATE DIN LEMN 

Panoul de masiv este făcut din bucăți 

egale de lemn, uscate corespunzător, 

tăiate la dimensiuni și încleiate, atât pe 

lungime cât și pe lățime pentru a forma 

un panou. Bucățile de lemn astfel 

pregătite sunt puse unele lângă altele 

în prese și sunt ținute până la întărirea 

adezivului (întărire la rece, adică 

la temperatura mediului ambiant). La 

final este șlefuit pentru îndepărtarea 

surplusului de adeziv și apoi calibrat. 

Avantajele acestor panouri sunt stabilitatea 

mai bună și dimensiunile mult 

mai mari, comparativ cu scândura tăiată 

din buștean. 

Dezavantaje: discontinuitatea desenului 

lemnului, posibilitatea dezlipirii, 

probleme de lipsă de uniformitate la 

colorare sau de evidențiere a liniilor de 

lipire. 

Panelul este obținut dintr-un miez format din lamele de lemn masiv, pus între 2 

foi de furnir tehnic (furnire groase de 3-7 mm). De obicei lamelele din interior 

sunt dintr-un lemn de calitate inferioară celui de desupra sau mai ușor decât 

acesta. De exemplu, se poate face panel cu miezul din rășinoase, iar fețele din 

stejar. Panourile vor arăta ca unele din stejar, dar vor fi mult mai ușoare. Un alt 

avantaj este continuitatea desenului. Principalul dezavantaj este aspectul de 

panou furniruit decât de lemn masiv. 

Placajul este un derivat din lemn format dintr-un numar impar de furnire tehnice 

așezate perpendicular unul pe celălalt. Lipirea lor se face cu adeziv, la cald, în 

prese speciale. Se pot obține placaje din 3, 5, 7 foi de furnire. Inițial placajele 

erau folosite pentru spatele mobilierului sau pentru lucrări de slabă calitate. Datorită 

stabilității, au început să fie folosite și în producție (în special cele groase, 

cu un număr mare de furnire încleiate). Panourile se pot furnirui cu furnire estetice 

și folosite fără probleme la producerea mobilei. Trebuie avut grijă, însă, la 

emisia de formaldehidă. 

Există și placaj făcut din foi așezate paralel numit placaj laminat. Este elastic și 

rezistent, fiind folosit la obținerea de grinzi de susținere (glulam) și în industria 

scaunelor. 

Furnirul estetic se obține prin derularea 

sau tăierea bușteanului în “felii” de 

lemn. Spre deosebire de cele tehnice, 

furnirele estetice sunt mult mai subțiri, 

având o grosime de 0,5-0,8 mm. 

Pentru obținerea unui furnir de calitate 

este importantă atât calitatea lemnului, 

cât și a utilajelor folosite. O calitate 

slabă a cuțitelor înseamnă furnire 

cu defecte, care pot să nu fie vizibile 

imediat, dar care vor ieși în evidență în 

timpul finisării. 

În funcție de tăiere se obține și desenul 

lemnului. De exemplu, prin tăierea 

paralelă cu inelele anuale (friz) se va 

obține un desen cu linii paralele, iar 

prin tăierea tangențială la inele (flader) 

apar linii curbe care formează desene 

secvențiale. 

Panourile din MDF (sau PAF – panouri 

din așchii și fibră de lemn) sunt fabricate 

prin presarea la cald a fibrei 

de lemn amestecată cu rășini. Fibra 

de lemn se obține prin îndepărtarea 

parțială a ligninei din lemn. Rezultă un 

produs foarte asemănător cu lâna. 

Comparativ cu panourile de PAL, cele 

din fibră de lemn se pot folosi și fără 

a fi acoperite cu furnir sau alte materiale. 

Cele mai cunoscute astfel de 

panouri sunt MDF (medium-density 

fibreboard) și HDF (high-density fibreboard). 

HDF se obține prin procedeul “umed”, 

la temperatură și presiune înaltă. Lipirea 

fibrelor este realizată în special 

cu ajutorul rășinilor conținute în mod 

natural. 

MDF-ul se obține prin procedeul “uscat” 

, folosind temperatură și presiune 

scăzută. Pentru încleiere se adaugă 

rășini sintetice. 

Avantaje: posibilități de prelucrare în 

adâncime, folosirea atât furniruit cât 

și ca panou, stabilitate. Dezavantaje: 

greutate, emisie, preț (comparativ cu 

PAL) 

Panourile din aşchii de lemn (PAL) sunt 

fabricate prin presarea la cald a așchiilor 

de lemn amestecate cu rășini 

adezive. În timpul procesului de obținere 

a PAL-ului o mică parte din formaldehida 

din adeziv rămâne liberă și 

se degajă în timp. Clasificarea formaldehidei 

drept un produs dăunător sănătății, 

a dus la dezvoltarea de metode 

și produse pentru reducerea emisiei. 

S-au impus limite de emisie și clase 

de încadrare a PAL-ului în funcție de 

emisia de formaldehidă. Folosind noii 

adezivi sau a unor produse speciale 

numite captatori de formaldehidă s-a 

reușit obținerea unor panouri cu emisie 

foarte redusă sau chiar cu emisie 

zero. 

Panourile de PAL sunt foarte rar utilizate 

ca atare, în general, sunt acoperite 

cu furnir estetic, hârtie (cașerate), 

melamină. Pentru a reduce costurile 

de producție de multe ori se folosește 

PAL furniruit bordurat cu masiv. 

Avantajul PAL-ului este prețul scăzut. 

Dezavantajele – imposibilitatea prelucrării 

în adâncime, emisia de formaldehidă 

(mai ales la variantele ieftine) și 

greutatea. 

8

9


USCAREA LEMNULUI 

Uscarea lemnului este etapa cea mai importantă 

în prelucrarea lemnului masiv. Diferența mare 

între umiditatea lemnului și cea a mediului 

ambiant sau uscarea necorespunzătoare creează 

tensiuni în lemn care duc la apariția crăpăturilor. 

USCAREA NATURALĂ A LEMNULUI 

Atunci când cel care taie copacul se ocupă și de uscarea lemnului 

este bine să aibă în vedere următoarele: 

• tăierea să fie în perioada noiembrie-decembrie; e perioada 

de minimă “activitate” a copacului și umiditatea lemnului 

este cea mai scăzută, iar uscarea se face mai ușor, fără 

probleme foarte mari de crăpare 

• debitarea în scânduri trebuie făcută cât mai repede după 

tăiere 

• pentru grosimea scândurilor nu există o dimensiune standard, 

dar trebuie știut că pentru fiecare 2,5 cm grosime 

este nevoie de aproximativ un an pentru uscare 

• este bine să se păstreze coaja pentru că împiedică ieșirea 

rapidă a apei și apariția tensiunilor. 

USCAREA FORȚATĂ A LEMNULUI 

Pentru lemnul folosit în industrie se folosește uscarea forțată, care 

are importante avantaje: 

• durata mult redusă a procesului 

• control foate eficient și exact pe toată perioada uscării 

• obținerea unei umidități uniforme pe toată suprafața scândurii 

• posibilitatea obținerii oricărei umidități finale 

Aceste avantaje aduc în același timp și: 

• consum energetic ridicat 

• costuri cu investiția – sunt necesare camere speciale pentru 

uscare 

• personal calificat pentru lucrul cu astfel de camere de uscare 

Uscarea convențională – este cea mai folosită și are ca principiu de bază scoaterea aerului saturat în umiditate și înlocuirea lui 

cu un altul cu umiditatea normală. Folosind această metodă este nevoie de 1-7 zile pentru uscarea rășinoaselor și între 10 și 30 zile 

pentru uscarea speciilor tari. Dacă uscarea rășinoaselor se face fără probleme, la speciile tari metoda nu are un randament foarte 

bun, procentul de crăpare fiind destul de mare. 

Uscarea prin condensare – se bazează pe eliminarea umidității aerului din uscător prin condensare. Este un ciclu mai lung, dar 

calitatea uscării este mai bună la esențele tari. Există totuși posibilitatea apariției colorațiilor și a mucegaiului din cauza timpului mai 

lung de staționare în uscător. 

Uscarea în vid – uscătoarele în vid sunt de dimensiuni mai mici și pot fi o bună opțiune pentru fabrici mici și mijlocii. Timpul de 

uscare este redus, iar calitatea bună. Este foarte potrivită pentru lemn de esență tare cu porii distribuiți uniform (fag). 

Uscarea la temperatură ridicată – are ca principiu adăugarea de vapori supraîncălziți. Durata unei astfel de uscări se reduce 

la jumătate față de o uscare convențională. În timpul uscării temperatura ajunge până la 230 grd. C ceea ce duce la schimbarea 

culorii lemnului (lemnul va fi mai închis la culoare). Are însă avantajul stabilității dimensionale mult mai mari și a rezistenței crescute la 

atacul insectelor. Este preferată pentru uscarea lemnului folosit în construcții. 

Uscarea în curenți de înaltă frecvență CIF – este o metodă scumpă, dar care reduce mult timpii (cu până la 70%). Este 

combinată cu uscarea în vid și este folosită pentru uscarea speciilor valoroase. Calitatea uscării este foarte bună, atât la rășinoase 

cât și la foioase, din cauza temperaturilor scăzute și a timpului scurt. Din aceste motive nu apar nici colorațiile, nici mucegaiul. 

10

UMIDITATEA DE ECHILIBRU 

UMIDITATEA DE ECHILIBRU A LEMNULUI 

Uscarea are ca scop atingerea umidității de echilibru a lemnului - atunci când este cel mai stabil 

dimensional și probabilitatea apariției crăpăturilor este foarte redusă. Lemnul se consideră “verde” 

dacă umiditatea lui este mai mare de 35%. 

Lemnul uscat va necesita o umiditate 

diferită, în funcție de domeniul 

unde urmează să fie folosit: 

construcții 12-20% 

exterior 15-17% 

ardere 20% 

mobilă 8-12% 

instrumente muzicale 6-8% 

Chiar dacă a ajuns la echilibru lemnul continuă schimbul de umiditate cu mediul înconjurător. Este 

bine de știut că o schimbare cu 4% a umidității mediului ambiant duce la o modificare dimensională 

cu 1% a mobilierului din lemn masiv. De aceea soluțiile constructive trebuie să țină seama de 

aceste modificări și să lase loc lemnului să se poată “mișca”. 

Între umiditatea mediului ambiant 

și cea a lemnului este o legătură 

foarte strânsă. Specialiștii au ajuns 

la următoarea relație între cele două 

umidități: 

25% mediu – 5% lemn 



99% mediu – 23-30% lemn 

Uscarea lemnului trebuie luată foarte în serios, iar în cazul celor care fac export de mobilier din 

lemn ar fi utile și informații despre umiditatea de la destinație. De exemplu, o mobilă din lemn cu 

9% umiditate, dusă într-un mediu cu umiditatea 75% se va modifica dimensional cu mai mult de 

1% pentru că lemnul trebuie să ajungă la 14% umiditate. 

11


UN FERĂSTRĂU-PANGLICĂ MAI BUN 

PENTRU UN VIITOR MAI BUN 

AL PĂDURILOR 

Prin folosirea de soluții mai inteligente, operatorii de 

ferăstraie-panglică își pot îmbunătăți profitabilitatea și 

rezistența afacerilor, reducând în același timp cerințele, 

costurile și deșeurile de cherestea. 

La sfârșitul anilor 1970, doi inventatori americani au avut o idee simplă - ce ar fi dacă ai putea duce ferăstrăul-panglică în 

apropierea copacilor în loc să aduci copacii la ferăstrău? Posibilitatea de economie la costurile cu transportul i-a intrigat. Au 

lucrat la mai multe prototipuri în garajul lor și după 4 ani au testat cu succes un ferăstrău-panglică cu adevărat portabil. În anul 1982, 

au înființat Wood-Mizer (cel care face economie la lemne) cu motto-ul – Din pădure până la forma finală. 

Tehnologia cu tăietură subțire face 

economie la materiile prime și astfel, 

pentru a produce același nivel 

de produse finale, sunt necesari 

mai puțini copaci. 

Îmbunătățiri la consumul de energie 

Ferăstraiele-panglică de la Wood-Mizer 

nu oferă avantaje numai într-una sau două 

zone. Ele livrează economii complete de 

costuri dintr-o varietate de perspective, 

afectând numeroase costuri diferite de 

exploatare într-o manieră pozitivă, precum 

consumul de energie, o zonă adesea trecută 

cu vederea în analiza utilajelor noi. 

Inovația portabilității 

Prin ducerea ferăstrăului-panglică la bușteni, 

impactul producției de cherestea 

asupra mediului se reduce. Sunt necesare 

mai puține camioane pentru livrări și sunt 

reduse consumul de combustibil și emisiile 

de dioxid de carbon. 

Ferăstraiele-panglică portabile de la Wood-Mizer 

au fost un produs nou pe piață 

în anii 1980 și drept rezultat, s-a format 

brusc o nouă industrie de nișă – operatori 

de ferăstraie-panglică care se puteau deplasa 

eficient și la costuri acceptabile de 

la un client la altul și care puteau prelucra 

orice număr de bușteni transformându-i în 

cherestea la fața locului. Înainte, nu merita 

să duci o grămadă mică de bușteni la 

un ferăstrău-panglică local și prin urmare, 

sfârșeau pur și simplu ca lemne de foc. 

Cu un ferăstrău-panglică portabil, buștenii 

puteau fi transformați în cherestea de 

valoare, cu aceeași calitate sau chiar de 

o calitate mai bună decât cea disponibilă 

anterior. 

12 

Beneficiile pentru mediu ale pânzelor cu 

tăietură subțire 

Succesul lor în construirea unui ferăstrău-panglică 

portabil la costuri accesibile 

s-a datorat exclusiv unui singur factor - au 

folosit o pânză-panglică cu tăietură subțire. 

În mod tradițional, industria de debitare 

a lemnului a considerat întotdeauna că 

„mai mare era mai bun”, deoarece o pânză 

mai groasă putea tăia mai repede. Însă o 

pânză cu o grosime de 1,5 mm și o tăietură 

de 2 mm îndepărtează o cantitate foarte 

mică de lemn la fiecare tăiere (comparativ 

cu pânzele circulare la o grosime de 

6 mm). Așadar, cu pânzele Wood-Mizer, 

operatorii de ferăstraie-panglică au putut 

obține mai multe scânduri și mai puțin 

rumeguș (deșeu) din fiecare buștean. În 

funcție de mărimea buștenilor, valorificarea 

totală a lemnului poate atinge 70% - 80%. 

Zoran Jakovlevich, un producător de paleți 

din Serbia, a remarcat că, după trecerea 

la fierăstraie-panglică de la Wood-Mizer, 

a putut obține 5 paleți în plus din fiecare 

metru cub de lemn. 

Pânzele mai mici de la Wood-Mizer necesită 

o cantitate semnificativ mai mică de 

energie pentru a tăia eficient prin comparație 

cu alte metode de debitare a lemnului, 

reducând costurile la energie. Pânzele 

în sine, fiind mai mici, sunt mai ieftine și 

mai ușor de înlocuit și ascuțit. Ascuțirea 

pânzelor Wood-Mizer poate fi efectuată cu 

un instructaj minim, în vreme ce pânzele 

mari necesită un specialist în ascuțire. 

Debitare portabilă a lemnului - 

o industrie nouă și un nou stil de viață 

În ultimii peste 30 de ani, mai mult de 

60.000 de ferăstraie-panglică Wood-Mizer 

au fost vândute în peste 100 de țări peste 

tot în lume, pe măsură ce industria de 

„nișă” a debitării lemnului cu tăietură subțire 

s-a dezvoltat din ce în ce mai mult. 

Multe persoane care aveau anterior opțiuni 

limitate pentru diversificarea afacerilor, 

după achiziționarea unui ferăstrău-panglică, 

au început o nouă carieră - de debitare 

a lemnului. Fermieri, deținători de proprietăți 

imobiliare, tăietori de lemne lucrând 

pe bază de contract, arboricultori, ateliere 

de mobilă, parcuri naturale și companii de 

cherestea constituite - există numeroase 

exemple de persoane provenind din astfel 

de medii care au ales și au integrat cu

succes un ferăstrău-panglică de la 

Wood-Mizer în afacerile lor existente. 

Mulți descoperă că un fierăstrău-panglică 

le permite să înceapă o întreprindere 

nouă, să ducă o viață mai 

independentă și să aibă legături mai 

strânse cu lucrul în aer liber - toate 

„activele necorporale” create prin deținerea 

unui ferăstrău-panglică. 

Un șofer ceh de autobuz, Pavel 

Kadlec, ne împărtășește cum i s-a 

schimbat viața în bine în momentul în 

care a decis să își cumpere propriul 

ferăstrău-panglică și să ofere servicii 

personalizate de tăiere a lemnului pe 

plan local. Îi place să poată munci în 

ritmul propriu și să știe că munca pe 

care o face îndeplinește o necesitate 

și este mândru că produsul pe care îl 

furnizează este de o calitate atât de 

înaltă. „Acum sunt propriul meu șef”, 

ne împărtășește el. 

Din Estonia, fermierul Aigar Tuusis ne 

mărturisește – „Ai o altă perspectivă 

asupra vieții când ai propriul ferăstrău-panglică.” 

Fierăstraiele-panglică par că favorizează 

interacțiuni sociale mai bune și în 

zonele rurale. 

Din Italia, Anna de Guidi, care conduce 

o firmă producătoare de paleți, ne 

mărturisește: „Un ferăstrău-panglică 

e cel mai bun mijloc de a-ți face mulți 

prieteni. În fiecare zi ne întâlnim cu noi 

clienți locali care ne devin prieteni.” 

Locul debitării lemnului în economia circulară 

Ferăstraiele-panglică de la Wood-Mizer 

funcționează, în general, ca bază pentru 

afacerile mici și mijlocii, prelucrând lemnul 

local pentru utilizatori finali locali, angajând 

muncitori pe plan local. 

Este un exemplu perfect de dezvoltare 

sustenabilă la nivel local, care are un impact 

pozitiv asupra economiei mai largi, 

cea de la nivel regional sau național. 

Acest tip de activitate comercială este 

exact ceea ce numeroși analiști au prezis 

de ani de zile - ca rezultat al recesiunii îndelungate, 

se vor dezvolta firme mai mici 

care pot reacționa rapid și mai eficient la 

nevoile de pe piață și care vor încorpora 

mai repede tehnologiile noi. Experții se 

referă adesea la această imagine ca fiind 

o „economie circulară” în care materiile 

prime sunt reduse și deșeurile devin zero. 

Promovarea firmelor care să adopte acest 

model este foarte importantă pentru Parlamentul 

European și alte instituții europene, 

care doresc atât să conserve mediul, cât și 

să stimuleze inovația în afaceri. 

Succesul înregistrat de firmele mici cuferăstraiele-panglică 

de la Wood-Mizer 

confirmă faptul că tranziția de la „teoretic” 

la „practic” este posibilă și are loc chiar 

acum. 

Wood-Mizer RO S.R.L. 

str. Fabricii nr. 6, Șura Mică, judeţul Sibiu 

Info utilaje - 0745707323 

Email: aechert@woodmizer.ro 

www.woodmizer.ro 

13


LEMNUL STRUCTURAT 

INDUSTRIAL 

Reproducerea aspectului 

de lemn vechi 

La nivel de lucrări în serii foarte mici sau unicat, structurarea se poate face 

manual, cu perii de sârmă sau cu perii abrazive montate pe bormașină. Există și 

mașini manuale special pentru această operațiune ce poate fi făcută atât pe lemn 

de rășinoase, cât și pe cel de foioase. Merge mult mai ușor pe rășinoase, lemnul 

timpuriu fiind mai moale și mai ușor de îndepărtat. Pentru a nu zgâria lemnul este 

bine să nu se folosească discuri sau perii cu sârmă foarte subțire. După structurare 

se face șlefuirea în alb pentru a îndepărta fibra ridicată și pentru a uniformiza 

aspectul. 

Structurarea făcută manual este laborioasă și greu de pus în practică, de exemplu, 

pentru o producție industrială de parchet. De aceea, pentru a obține industrial 

lemn structurat se folosește sablarea sau structurarea cu mașini de șlefuit. 

Sablarea este metoda de îndepărtare a lemnului timpuriu prin pulverizare cu 

nisip sau alte materiale abrazive. Nu este o metodă simplă și nici folosită de oricine 

pentru că o astfel de activitate se desfășoară în cabine speciale și necesită 

folosirea unor pistoale speciale sub presiune. În timpul operațiunii, nisip și bucăți 

de lemn sar în toate părțile, fiind absolut necesare echipamentul de protecție și 

filtrarea aerului. 

Sablarea este mult folosită în industrie la obținerea parchetului antichizat sau a 

altor obiecte din lemn care sugerează trecerea timpului. Urmată de o finisare de 

calitate, cu materiale care să ducă cu gândul la autentic și la natural, se pot obține 

produse din lemn superbe. 

Mașinile de șlefuit folosite pentru structurare sunt foarte asemănătoare cu cele 

pentru șlefuit, folosite la liniile de finisare. Lemnul timpuriu este îndepărtat cu 

ajutorul periilor rotative. Periile - din diverse materiale (sârmă, plastic, hârtie abrazivă) 

- sunt așezate succesiv pe linie în așa fel încât la final să se obțină lemnul 

structurat și șlefuit. 

Pentru că lemnul obținut are un aspect de vechi, rustic, mașinile se numesc și 

mașini de rusticizat. Spre deosebire de sablare, unde singurul efect obținut este 

scoaterea în relief a desenului natural al lemnului, mașinile de rusticizat realizează 

și alte efecte. Se pot face zgârieturi perpendiculare pe fibră, care imită semnele 

de la tăierile primare din gatere, de la ferăstraie circulare sau alte tipuri de scobituri 

sau găuri specifice lucrului cu tesla, cu scoabe sau dălți. Cu mașinile de rusticizat 

efectul este reprodus întocmai, lucru foarte necesar în cazul unei producții 

de serie. În acest fel se rezolvă necesitatea reproducerii unui anumit șablon, care 

să poată fi refăcut de fiecare dată în mod identic, indiferent de lot sau de locul 

unde se produce. 

Atunci când se fac serii mici sau unicat, se poate face structurarea manual pentru 

că nu este importantă repetarea aceluiași efect la lucrarea următoare. Dimpotrivă, 

originalitatea este un atuu. Dacă este vorba de producție de serie, atunci este 

obligatoriu ca rezultatul să poată fi reprodus oricând, iar în acest caz mașinile 

sunt cea mai bună alegere. Protejarea lemnului se face cu lacuri fără luciu, care-i 

lasă aspectul cât mai natural. 

14

Lemnul, în timp, capătă 

o patină specială și o structură 

în relief care îi scoate și 

mai mult în evidență desenul. 

Pe lângă griul specific 

oxidării culorii lui naturale, 

se observă și o structură 

3D. Aceasta este reprodusă 

industrial prin sablare sau 

șlefuire. Lemnul supus unor 

astfel de proceduri se 

numește lemn structurat. 

15


Cover Story 

O AFACERE CARE URCĂ 

TREAPTĂ CU TREAPTĂ 

ÎN ONLINE 

‘‘ 

Evoluția și rezistența businessului 

nu au fost realizate urmând un 

plan strategic strict, majoritatea 

deciziilor fiind născute din idealism 

sau bazate pe feeling. 

‘‘ 

ALEXANDRU PUCHIANU 

general manager 

DIP & GIP 

În ultimii ani, influența de necontestat a 

Internetului și a platformelor de comunicare 

online asupra vânzărilor de produse 

și servicii tranzacționate, se transformă 

într-un model de comunicare bazat pe 

puterea recenziilor și reacțiilor clienților 

fideli - susținători ai companiilor, produselor 

sau brandurilor. Acest model de 

fidelitate pare să câștige teren și să determine 

performanța afacerilor în noua 

eră digitală. 

de Dan Radu 

DIP & GIP S.R.L – compania deținătoare a brandului Dippanels.ro 

desfășoară activități de producție în industria lemnului din 1991. 

Până în anul 1997 s-a dezvoltat în segmentul de prelucrare primară și 

până la construcția de locuințe integral din lemn, majoritatea produselor 

având ca direcție de desfacere țări din vestul Europei. În 1997 

pune bazele unei fabrici de panouri din lemn masiv în care predomină 

tehnologia finger-joint. În 19 ani de producție în segmentul panourilor 

din lemn masiv Dip & Gip a lansat o gamă largă de produse, de la 

elemente de mobilier, blaturi de bucătărie, mobilier modular sau scări 

interioare, 99% din produsele realizate fiind exportate în vestul Europei, 

cu predominare Germania, Franța, Olanda, Austria și ajungând 

până în state asiatice precum Taiwan. Astăzi în fabrica Dippanels.ro 

din Zărnești se produc lunar peste 20.000 de metri pătrați de panouri 

și plăci din lemn masiv ce au ca destinație diverse produse. 

16

Cum s-ar rezuma provocările ca antreprenor în prelucrarea 

lemnului… 

Aș defini antreprenoriatul din Romania ca fiind proiecția 

clară a muzicii lui Goran Bregovic. O înșiruire de game minore 

ce transmit trudă și sacrificiu care, corelate cu un ritm 

alert, reușesc să ofere ascultătorului o stare de bine. 

… evoluția … 

În fiecare an DIP & GIP a realizat investitii majore, atât financiare 

cât și intelectuale, menite să susțină dinamica 

pieței și situatiile limită la care a fost expus acest segment. 

Contrar manualelor de management, evoluția și rezistența 

business-ului nu au fost realizate urmând un plan strategic 

strict, majoritatea deciziilor fiind născute din idealism sau 

bazate pe feeling. 

… și direcția afacerii? 

În același mod a fost lansat și brandul 

Dippanels.ro – Magazinul de trepte. 

După ce mai bine de 25 de ani am alimentat 

piețe externe, timp în care am căpătat knowhow 

cu ajutorul căruia am definit calitatea 

produselor și am învățat ce înseamnă clientul 

și mulțumirea lui, lucru confirmat de parteneriate 

externe ce durează de peste 16 ani, neam 

propus să oferim toate aceste acumulări 

pieței interne integrate în produse dedicate 

scărilor interioare din lemn masiv. 

Faceți panouri din lemn. Cum de ați ales 

mediul online pentru a le vinde? 

Pentru că nu dorim ca aspectele geografice 

să devină barieră pentru clienții noștri, iar 

din acest motiv căutam permanent soluții ca 

produsele noastre să ajungă cu ușurință în 

orice colț al țării și asta într-un timp de tranzit 

de 24 de ore. 

Care sunt persoanele care au marcat 

evoluția business-ului? 

Nu cred ca aș putea defini persoanele importante din motive 

de redactare, dacă aș face-o ar trebui să vă furnizez 

numele fiecărui membru al echipei Dippanels.ro precum și 

al fiecărui membru al familiei mele. Cu toții, fiind persoane 

înzestrate cu încăpățânarea de a nu renunța în momente 

dificile, cu tăria de a demonstra capacitatea personală, cu 

dorința de a evolua. 

Daca ar fi să specific cele mai folosite trei cuvinte în întâlnirile 

de producție aș enumera: Calitate, Echipă și Evoluție, 

iar aceste cuvinte sunt în continuare motorul de creștere al 

Dippanels.ro. De la biroul de consultanță în vânzări unde 

colegi specializați pot oferi informații și sugestii referitoare 

la cele mai fine substraturi ale acestui segment de produse 

și până la departamentele de proiectare sau producție, 

cu toții suntem în continuă pregătire și evoluție. 

Vorbind despre un magazin online, care sunt particularitățile 

Dippanels.ro – Magazinul de trepte? 

Spre deosebire de alte platforme de comerț online, Dippanels.ro 

se diferențiază prin unicitatea fiecărei comenzi. 

Lipsa de standardizare a construcțiilor din Romania crește 

necesitatea de producție unicat, fiecare 

proiect având forme și dimensiuni 

diferite. Pentru că proiectul fiecărui 

client este unicat, departamentul de 

vânzări joacă un rol decisiv, contactul 

‘‘ 

Lipsa de standardizare 

a construcțiilor 

din Romania 

crește necesitatea 

de producție unicat, 

fiecare proiect având 

forme și dimensiuni 

diferite.‘‘ 

și îndrumarea clienților fiind necesară 

pentru fiecare comandă în parte. 

Strânsa legatură dintre departamentul 

de vânzări și cel de proiectare-producție 

este elementul cheie pentru livrarea 

în timp a produselor. 

Producția și montajul treptelor de scară 

sunt operații ce necesită precizie. 

Pentru a beneficia de această precizie 

utilizăm technologie performantă, creată 

și ajustată special pentru linia de 

producție a Dippanels.ro . 

Planurile trecute, așteptările și gradul 

lor de îndeplinire - pe ce trepte 

se așează? 

Atunci când am lansat această platformă, 

în luna octombrie 2016, abia ocupa 1% din volumele 

produse în fabrica de la Zărnești. Astăzi, prin strategii de 

marketing, Dippanels.ro reușește să ocupe 6% din totalul 

volumelor produse, reprezentând circa 1200-1300 de 

metri pătrați de trepte pentru scări interioare lunar și estimează 

să ajungă la 2000 mp/lună până la finalul anului. 

Cam unde vreți să ajungă business-ul? 

În primul rând ne interesează mulțumirea clienților noștri, 

mulțumire pe care o considerăm temelie în evoluția business-ului. 

Din fericire, obiectivul nostru astăzi nu este unul 

financiar ci unul de consolidare, în care goal-ul principal 

este dezvoltarea calitativă a produselor și lărgirea gamei 

acestora. 

17


MAȘINI VERSATILE ȘI PRECISE 

CNC - Computer Numerical Control 

Centre de prelucrare controlată digital - Echipamente complexe de precizie ridicată 

- Performanțe remarcabile de execuție - Sisteme de control computerizate 

Orice mașină CNC folosește un software specializat pentru a 

acționa un sistem mecanic. Prelucrările se fac cu foarte mare 

precizie și sunt reproduse identic. Computerul coordonează 

mișcările sistemului mecanic pe cele 3 direcții carteziene x, y 

și z, adică lungime, lățime și înălțime, realizându-se o imagine 

3D. Direcția x este responsabilă de mișcarea față-spate a sculei 

care face prelucrarea, y de mișcarea stânga-dreapta, iar z 

de mișcarea sus-jos. În plus față de aceste direcții standard 

există și mașini cu mișcări pe 4 sau chiar 5 direcții. Se adaugă 

și mișcarea de rotație realizată într-un plan sau în 2 planuri. 

Mașinile ajung să facă lucrări de mare finețe, putând reproduce 

chiar sculpturi. 

CNC-urile sunt foarte diverse, de la modele foarte performante, 

cu productivitate mare și foarte eficiente, gândite pentru 

marea industrie, la modele ce pot fi folosite perfect într-un atelier. 

Indiferent de dimensiuni sau performanțe, toate au câteva 

componente principale: 

Calculatorul și controller-ul CNC reprezintă practic creierul 

mașinii care transmite spre unealtă comenzile necesare realizării 

mișcării. Practic totul pornește de la un model, desen 

digital care este transformat printr-un program în coduri transmise 

sculelor. Computerul tranformă comenzile în semnale 

digitale, iar controller-ul CNC în impulsuri care controlează 

sistemul mecanic. 

Router-ul este ansamblul care conține scula (freza, burghiul, 

cutitul, etc) și dispozitivul care realizează rotirea ei. Viteza de 

rotație este reglabilă, la cele pentru lemn fiind cuprinsă între 

8000 și 30.000 rot/min. Mașinile pentru lemn pot prelucra și 

metale neferoase (aluminiu). Pentru obiecte din fier sunt necesare 

sisteme de răcire, sculele încălzindu-se în urma frecării. 

În funcție de model și de performanțele acestuia, calculatorul 

poate varia viteza de rotație în funcție de material, poate 

comanda schimbarea automată a sculelor sau senzorii de la 

nivelul sculelor. 

Sistemul de prindere ține piesa fixă și o securizează pentru 

a putea fi prelucrată. Există diverse forme sau sisteme pentru 

prindere, cele mai importante fiind cele cu cleme sau cele 

cu aspirație (vid). Sistemele moderne folosesc o combinație a 

celor două. 

Sistemul liniar de ghidare este cel care deplasează routerul 

pe cele 3 axe de mișcare. 

După dimensiuni, capacitate de prelucrare și eficiență, 

CNC-urile pot fi împărțite în 4 mari categorii: 

Industriale - gândite pentru timp îndelungat de lucru și condiții 

grele de exploatare. Sunt echipate pentru a fi în primul 

rând eficiente, având viteză mare de prelucrare, schimbare 

automată a sculelor, sistem de aspirație a prafului de lemn, 

sistem avansat de prindere. Pot fi dotate pentru mai multe 

tipuri de materiale. 

În industria lemnului pot fi folosite atât pentru producerea 

mobilierului, cât și pentru uși sau realizarea de sigle, desene 

sau însemne speciale. 

Clasa medie (pentru ateliere) - sunt mai mici și mai ușoare. 

Ca dimensiune pot varia de la CNC-uri mici ce pot fi puse 

pe birou, până la dimensiuni medii de 1,5/3 m. În mare, pot 

face aceleași prelucrări ca și cele industriale, având însă dotări 

mai puține (fără sistem de aspirație, senzori speciali pe 

scule, etc). Sunt și producători care oferă CNC-uri de clasă 

medie cu maximum de dotări. Sunt utilaje potrivite pentru 

producători mici de instrumente muzicale sau producători de 

însemne și sigle din lemn. 

Multiax - sunt mașinile la care, la prelucrarea pe cele 3 axe 

carteziene, se adaugă axe suplimentare. Pot fi cu 4 - mișcare 

de rotație într-un plan sau cu 5 - mișcare de rotație în 2 planuri. 

Sunt folosite pentru realizarea sculpturilor, a plachetelor 

sau trofeelor. 

Hobby - sunt mașini unice care poartă amprenta producătorului. 

Sunt făcute pentru nevoile fiecărui utilizator, așa că nu 

pot fi înscrise în categorii sau grupe. 

Folosirea CNC-urilor în producție are multe avantaje: rapiditate 

în producție, flexibilitate, reproductibilitate, eficiență, 

creșterea calității, reducerea necesarului de forță de muncă. 

Pentru fiecare tip există multe modele, cu funcții 

și opțiuni diverse care vă permit să alegeți exact 

modelul potrivit pentru lucrările pe care le faceți. 

18

19


ȘLEFUIREA ÎN ALB 

Șlefuirea în alb (șlefuirea lemnului înainte de aplicarea finisajului) 

corect făcută rezolvă foarte multe dintre problemele din 

finisare. Din păcate, anumite defecte nu sunt vizibile în alb și 

există tendința ca operația să fie tratată cu superficialitate. Defectele 

vor deveni vizibile în zona de finisare, când remedierea 

lor va fi mult mai dificilă și mai costisitoare. 

Șlefuirea în alb este o etapă foarte importantă în procesul de 

finisare și are ca obiective calibrarea obiectelor la dimensiunea 

cerută, îndepărtarea zgârieturilor, smulgerilor, urmelor de creion, 

resturile de adeziv și a altor defecte ale suprafeței de lemn, 

îndepărtarea rugozității datorate umezelii, asigurarea adeziunii 

între suprafață și finisaj, reducerea consumului de material de 

finisare și obținerea unui mobilier de calitate. 

Uneori se folosesc tehnici speciale de șlefuire pentru a scoate 

în evidență structura lemnului și frumusețea lui naturală. Structurarea 

lemnului de stejar pentru pardoseli este un exemplu. 

O șlefuire incorect făcută este deseori cauza defectelor de finisare 

observate pe produsul finit. Atenția acordată pregătirii în 

alb a suportului lemnos, este invers proporțională cu numărul 

defectelor apărute în timpul finisării. 

Șlefuirea se face în principal cu benzi abrazive. Se poate face 

manual sau mecanic, în funcție de dotări și de specificul pieselor 

din lemn. O bandă de șlefuire constă într-o bază (hârtie, 

material textil sau o combinație a celor două) pe care sunt 

fixate cu adeziv granule abrazive. 

Benzile obișnuite, pentru suprafețe, au fie baza combinată 

hârtie și material textil, fie numai material textil. Cele folosite 

pentru șlefuirea profilelor au ca bază un material textil elastic. 

Materialul abraziv lipit pe bandă poate fi natural sau artificial. 

Abrazivele artificiale sunt mai dure și au o utilizare mai vastă. 

Alegerea materialului abraziv depinde de scopul pentru care 

este folosită banda abrazivă. Cele mai comune materiale abrazive 

folosite sunt oxidul de aluminiu (corundum), zirconiul și 

carbonatul de siliciu. 

Materialele abrazive sunt mărunțite, sortate în funcție de dimensiuni 

și lipite pe suport. În funcție de numărul granulelor dintr-un 

inch pătrat banda primește un număr care reprezintă finețea 

ei (40, 80, 150, 300, 400, etc). Un număr mic de particule va 

însemna șlefuire grosieră, un număr mare o șlefuire fină. 

În cazul șlefuirii mecanice, benzile abrazive sunt montate pe 

mașini, pe role și întinse pentru a se crea o anumită tensiune în 

bandă. Pentru o șlefuire de calitate tensiunea nu trebuie să fie 

foarte mare. Cu cât tensiunea în bandă este mai mare, cu atât 

calitatea abraziunii este mai scazută. Pentru a evita întinderea 

benzii și a crește timpul ei de viață, tensiunea trebuie redusă 

după terminarea procesului de șlefuire. 

Înainte de a fi pusă pe rolele mașinii de șlefuit, trebuie controlată 

direcția benzii. Direcția corectă este indicată de producător cu 

o săgeată desenată pe spatele benzii. Viteza benzii abrazive 

trebuie să fie în concordanță cu proprietățile suprafeței de șlefuit 

și recomandările producătorului benzii. 

Nu se recomandă obținerea unor șlefuiri fine prin schimbări 

foarte dese ale granulației benzilor în timpul ciclurilor de șlefuire. 

Cum nu se poate face șlefuirea unui lemn foarte rugos direct cu 

o hârtie de 220 sau 240. Se recomandă astfel de treceri: 60- 

100-150-220 sau 40-80-120-180-240. 

Depunerile masive de praf pe bandă (colmatarea ei) duc la o 

șlefuire greșită. Praful se așează între particulele abrazive și 

anulează efectul lor. Lemnul nu mai este șlefuit ci mai mult netezit. 

În acele locuri pot apărea așa-numitele oglinzi, care nu mai 

absorb materialul de finisare, ducând la scăderea aderenței și 

apariția petelor. Este recomandabil ca aplicarea materialelor de 

finisare să se facă imediat după șlefuire deoarece aderența la 

suport va fi mult mai bună. 

În afara benzilor abrazive, pentru șlefuire mai pot fi folosite discurile, 

bureții și periile abrazive sau alte materiale asemănătoare. 

20

ȘLEFUIREA ÎNTRE STRATURI 

Șlefuirea între straturile de lac se face pentru a obține o calitate 

cât mai bună a suprafeței și pentru a asigura aderența între 

straturile de finisaj. 

Să luăm mai întâi calitatea. Atunci când se aplică primul strat de 

material de finisare, lemnul absoarbe materialul, iar fibra lemnului 

se ridică, mai puțin dacă materialele sunt pe bază de solvent 

și mai mult dacă sunt hidrodiluabile. Când materialul aplicat se 

usucă, fibra ridicată devine foarte rigidă, lăsând suprafața rugoasă. 

Pentru a deveni fină, această rugozitate se îndepărtează 

prin șlefuire. 

Probleme creează și praful din atmosferă sau gazarea peliculei 

care poate apărea la pulverizare. Gazarea apare atunci când 

particule de lac uscat din atmosferă cad pe pelicula udă și rămân 

prinse în ea, formând un strat abraziv (care zgârie). La pulverizare 

lacul este transformat în particule foarte fine. Un diluant 

foarte volatil (foarte rapid) combinat cu un mediu de lucru unde 

este foarte cald, face ca o parte din lac să se usuce încă din 

aer și să cadă peste piesa udă și … gata gazarea. Atât aceste 

particule de lac cât și cele de praf prinse în filmul de lac se îndepărtează 

prin șlefuire. 

Dacă se aplică mai mult de 2 straturi de material este bine să se 

facă șlefuirea după fiecare strat. Sunt tehnologii care recomandă 

aplicarea straturilor “ud pe ud” și bineînțeles că în acest caz 

nu se face șlefuirea straturilor. Dar se face obligatoriu șlefuirea 

acestui multistrat după uscarea lui totală, înaintea aplicării stratului 

de lac final. Același lucru este valabil și în cazul straturilor 

intermediare de produse UV, care nu se întăresc total ci numai 

se gelifică. 

trebuie creat un mod ca stratul superior să se “agațe” de cel inferior. 

Acest lucru se face prin șlefuirea între straturi, când se formează 

mici rizuri în peliculă, de care stratul superior se prinde. În plus, prin 

șlefuire se îndepărtează partea total întărită de la suprafața stratului 

depus și se ajunge în interiorul lui, unde materialul este mai moale, 

reacția nefiind încheiată. 

Spre deosebire de șlefuirea în alb, șlefuirea între straturi se face cu 

bureți abrazivi fini sau cu hârtie abrazivă cu granulația 280-320, 

pentru lacurile mate și 400 și mai mult pentru cele lucioase. Folosirea 

unei hârtii de șlefuit mai grosieră (100-150) este total nerecomandată 

pentru că rizurile formate sunt foarte mari și devin 

foarte vizibile după aplicarea stratului următor. Șlefuind cu o hârtie 

grosieră se îndepărtează o cantitate mult mai mare de grund, existând 

riscul să se ajungă la lemn. De asemenea, este bine ca pentru 

părțile profilate, picioarele meselor sau ale scaunelor sau alte astfel 

de zone, să se folosească bureți sau alte materiale care se mulează 

pe profil. 

La șlefuirea între straturi important este ca hârtia abrazivă folosită 

să fie cea potrivită, fie că se face manual sau mecanic, cu mașini 

speciale cu mișcare de rotație sau în plan. 

O altă proprietate influențată de șlefuirea între straturi este aderența 

straturilor de material unul la celălalt, când este importantă 

natura materialelor folosite. Dacă se folosesc produse nitrocelulozice, 

straturile de material for avea aderență chiar dacă 

nu se face șlefuire. În acest caz diluantul din stratul superior 

pătrunde în cel inferior, îl înmoaie și se unește cu el formând un 

tot. Nu același lucru se întâmplă în cazul materialelor cu întărire 

chimică. În acest caz, diluantul nu mai atacă stratul inferior și 

21


ENERGIA DIN LEMN 

LEMNUL ESTE FOLOSIT PENTRU PRODUCEREA DE MOBILIER 

IAR DEȘEURILE REZULTATE SUNT UTILIZATE 

PENTRU OBȚINEREA UNEI SURSE DE ENERGIE 

CU UN RANDAMENT FOARTE BUN 

Este vorba despre peleți, un combustibil bio a cărui 

utilizare se extinde an de an. Practic este modalitatea 

prin care se recuperează reziduurile agricole, cele menajere, 

unele deșeuri industriale, pentru a fi apoi transformate 

într-o sursă bio de energie. Nu sunt singurii 

peleți, dar cei mai cunoscuți sunt cei obținuți din resturi 

de lemn și reziduuri de la prelucrarea lemnului, atât în 

gatere sau alte unități de prelucrare primară, cât și în 

fabrici de mobilă. 

Obținerea peleților din lemn poate fi făcută la scară 

mică - de exemplu, recuperarea deșeurilor dintr-o fabrică 

și folosirea lor tot în acea fabrică pentru încălzire 

- sau la scară industrială, pentru comercializarea lor 

drept combustibil. Tehnologia și principiul de obținere 

sunt aceleași pentru ambele tipuri, utilajele sunt însă 

diferite. În plus, la obținerea pentru uz domestic, unele 

etape din procesul tehnologic pot fi sărite, nefiind necesare. 

Procesul tehnologic de obținere a peleților cuprinde ca 

etape: 

• Tocarea resturilor – utilă în cazul obținerii industriale 

unde sunt folosite și resturi mari de lemn: crengi, 

buturugi. Resturile trebuie aduse la dimensiuni sub 

50 mm, pentru a putea fi mărunțite mai târziu. 

• Uscarea – resturile trebuie să aibă umiditatea cuprinsă 

între 8 și 14%. O umiditate mai mică nu 

permite formarea peletului, iar una mai mare duce 

la obținerea unui pelet cu putere calorică scăzută. 

• Sortarea – îndepărtarea pietrelor sau a resturilor 

metalice. Dacă sunt folosite deșeurile locale despre 

care se știe sigur că nu conțin și altceva în 

afară de lemn, nu este necesară 

• Măcinarea – aducerea la dimensiuni sub 5 mm. 

• Peletizarea (obținerea efectivă a peleților). Constă 

în trecerea resturilor printr-o matriță cu ajutorul 

presiunii (exact ca la mașina de tocat carne). Sunt 

folosite matrițe rotunde pentru instalațiile industriale 

și plate pentru cele domestice. Presiunea aplicată 

este de aproximativ 3 atm. 

• Răcirea. În procesul de presare se dezvoltă o temperatură 

ce ajunge în jur de 90 grd.C. Pentru ca 

peleții să nu se rupă sau să se deformeze este 

necesară răcirea lor. Cea mai eficientă răcire este 

cea în contracurent de aer. Operațiunea necesară 

numai în cazul peleților industriali. 

• Ambalarea – numai în cazul comercializării. 

Peleții destinați comercializării se obțin în adevărate 

combinate. Presele rotunde folosite au capacități mari, 

de peste o tonă peleți/oră. Există însă și prese pentru 

prelucrarea deșeurilor din fabricile mici, cu capacități 

sub 500 kg peleți/ ora. Sunt fixe sau mobile și pot fi 

acționate de o singură persoană. 

Peleții sunt clasificați în funcție de puterea calorică, 

conținutul de umiditate și cenușă și dimensiuni. Toate 

aceste proprietăți sunt standardizate. 

Reglementările la nivelul Comunitatii Europene făcându-se 

însă după CEN TC 335 – EN 14961 (standardul 

pentru combustibil solid). Conform acestui standard 

peleții trebuie să aibă următoarele caracteristici: 

• abatarea de la diametrul < 1 mm. Cele mai folosite 

dimensiuni pentru diametrul peleților sunt 6 și 8 

mm. Cei cu diametrul mai mic sunt mai eficienți, 

dar sub 5 mm devin consumatori de energie 

• conținutul de umiditate < 10%. Cea mai bună umiditate 

pentru peleții din deșeuri de lemn este 8%. 

• densitatea > 600 kg/mc 

• conținut scăzut în elemente chimice 

Peleții pot fi folosiți pentru încălzire în sobe 

special construite. Conținutul scăzut de cenușă, 

de 1-3% în cazul peleților premium și 

de 4-6% pentru cei obișnuiți, dar și faptul că 

sunt ușor de folosit și “curați” îi face să fie preferați 

în schimbul combustibililor fosili. Obținerea 

peleților și folosirea lor pentru încălzire 

poate fi o soluție pentru fabricile “producătoare” 

de astfel de deșeuri și pentru comunitățile 

din care fac parte. Există prese, fixe sau mobile, 

ușor de folosit și cu diferite nivele de prețuri. 

Pe lângă aspectul ecologic al transformării 

deșeurilor într-o formă de energie, ajută 

și la menținerea unui mediu mult mai curat în 

fabrici și la scăderea considerabilă a riscului 

de incendiu. 

22


SOLUȚII 

PENTRU 

COLORAREA 

LEMNULUI 

Colorarea are ca scop: 

• Înfrumusețarea lemnului 

• Scoaterea în evidență a desenului natural 

• Marcarea porilor 

• Uniformizarea culorii lui naturale 

• Ascunderea unor defecte 

• Protejarea lui 

Aceste scopuri nu pot fi atinse folosind același material de colorare. 

Colorarea lemnului se face cu soluții de coloranți sau 

pigmenți în apă sau în solvenți organici, simple sau cu adaosuri 

de rășini și alte materiale. 

Dacă se dorește o scoatere în evidență a desenului lemnului 

se folosesc coloranți. Dacă se dorește uniformizarea culorii, 

care va avea ca rezultat și estomparea desenului natural al 

lemnului, se folosesc pigmenți. 

Esențele lemnoase reacționează diferit când sunt colorate. De 

exemplu, soluțiile de colorare care marchează porii lemnului 

vor fi perfecte pentru a colora lemnul cu pori (stejar, frasin, 

arțar), dar total nepotrivite pentru lemnul de rășinoase (lemn 

care nu are pori). Va exista o mare diferență între cele două 

tipuri de lemn după colorarea cu aceeași soluție. De aceea, 

atunci când un client dorește o anumită culoare, pe care a 

văzut-o pe o mostră de stejar, dar pe lemn de brad, trebuie să 

i se explice că nu va obține același lucru cu toate că va aplica 

aceeași culoare. 

Unele soluții de colorare au în compoziție rășini sau alte adaosuri 

care le conferă anumite proprietăți. Sunt baițuri pentru 

evidențierea porilor lemnului, pentru colorarea pozitivă a rășinoaselor, 

pentru efect de patinare, pentru uniformizare. 

Rășinoasele sunt colorate pozitiv atunci când desenul lemnului 

este reprodus identic: lemnul târziu mai închis la culoare, 

iar cel timpuriu mai deschis. Cu un baiț normal rășinoasele 

se colorează negativ pentru că lemnul timpuriu, fiind mai afânat, 

absoarbe mai mult și se închide la culoare, iar cel târziu 

absoarbe mai puțin și rămâne mai deschis. Pentru colorarea 

rășinoaselor există soluții/baițuri speciale. 

Soluțiile care dau efect de patinare se mai numesc și glaze-uri. 

Se aplică prin pulverizare, după care se șterg sau se aplică 

direct cu cârpa. Prin ștergere, baițul este împins mai mult în 

lemn și îi evidențiază desenul. În plus, rămâne în colțuri, în zonele 

agresate la pregătirea în alb (găuri, urme de lanț, teșiri), în 

zonele unde s-au făcut frezări, dând efectul de patinare. 

Baițurile se diferențiază și în fucție de rezistența la lumina directă. 

În general, colorarea lemnului pentru interior se face cu coloranți 

obișnuiți, fără rezistență la lumina directă. Totuși, dacă mobila sau 

obiectele din lemn vor fi supuse acțiunii luminii în mod deosebit 

(grundul și lacul sunt uscate cu ajutorul radiației UV, obiectele 

stau în vitrină sau într-un spațiu foarte vitrat sub acțiunea îndelungată 

a soarelui), trebuie colorate cu soluții rezistente la lumina 

directă. 

Pentru exterior, pe lângă rezistența la radiația UV, soluțiile trebuie 

să aibă rezistență și la ceilalți factori de mediu (temperatură, umiditate, 

etc). În cazul în care soluțiile de colorare nu sunt formulate 

pentru exterior există riscul distrugerii colorantului, obiectul se decolorează 

treptat, iar culoarea virează spre gri. 

Efectul baițurilor este influențat și de solvent. Când soluțiile sunt 

hidrodiluabile totul se rezumă la influența factorilor mediului ambiant: 

temperatură, ventilație, umiditate. Ei influențează mai mult 

uscarea și nu modul cum va arăta lemnul după colorare. 

În cazul soluțiilor pe bază de solvenți organici lucrurile se schimbă. 

Solvenții determină timpul de evaporare și infuențează aspectul 

final al colorării. Dacă solventul este repede volatil (de exemplu 

acetona) colorantul aproape că nu intră în lemn, rămânând la suprafață. 

Un astfel de baiț se folosește pentru uniformizare. 

Dacă amestecul de solvenți este greu volatil, baițul va intra în 

lemn, va colora mai intens și va scoate în evidență desenul și 

porii lemnului. 

Astfel, jonglând cu solvenții, se pot obține baițuri diferite cu aceiași 

coloranți. Dacă același colorant poate fi dizolvat atât în apă, cât 

și în solvenți organici (cum este cazul baițurilor universale) atunci 

soluția de colorare hidrodiluabilă va marca mai bine desenul lemnului, 

iar culoarea va fi mai vie. Soluția în solvent va fi mai uniformizantă, 

iar culoarea mai ternă. 

De asemenea, unele esențe lemnoase se pătează când sunt colorate 

cu baițuri hidrodiluabile simple, dar se comportă foarte bine la 

colorarea pe solvent (fagul este cel mai bun exemplu). 

24

Secretul lemnului 

bine întreținut! 

un fluture 

trăiește doar 

câteva săptămâni 

viața lemnului tratat cu 

SADOLIN TINOVA 

este cu 12 ani mai lungă 

www.sadolin.ro


CUM SE OBȚINE 

COLORAREA 

UNIFORMĂ 

A LEMNULUI? 

De foarte multe ori, înainte de finisare obiectele arată 

perfect, iar după colorare și finisare arată rău. Acest 

lucru este valabil de multe ori în fabrici. Ceea ce strică 

aspectul sunt petele și defectele (scursuri, cratere, 

peliculă coajă de portocală) apărute după aplicarea 

materialelor peliculogene. 

Cea mai importantă operație înainte de colorare este 

șlefuirea în alb. Reduce considerabil defectele de finisare. 

Șlefuirea trebuie făcută gradat, cu hârtie abrazivă (sau 

bureți abrazivi) cu granulația din ce în ce mai fină. Nu trebuie 

folosite granulații foarte fine (peste 240) pentru că praful fin de 

lemn va bloca fibra și va influența absorbția. 

După șlefuire se desprăfuiește bine suprafața. Dacă 

materialul este lemn cu pori mari, praful va rămâne în pori și 

nu se vor colora frumos. De aceea, cel mai bine la astfel de 

lemn este ca desprăfuirea să se facă prin suflare cu aer. Dacă 

desprăfuirea se face cu cârpa, se poate vedea și dacă șlefuirea 

a fost bine făcută. Folosiți cârpe din bumbac (finet) și dacă 

se agăță de lemn înseamnă că șlefuirea nu a fost bine făcută. 

Nu toate esențele lemnoase se comportă la fel la colorare și 

cu cât baițul se absoarbe mai mult în profunzime cu atât riscul 

să apară colorații diferite este mai mare. Este cazul baițurilor 

simple pe bază de apă, care pătrund mai mult în lemn. Acest 

lucru poate fi o calitate, pentru că pătrunzând mai adânc 

scoate în evidență desenul natural al lemnului, dar poate fi 

și un defect. Esențele cu creștere rapidă au fibra mai afânată, 

mai neuniformă (plop). Baițurile hidrodiluabile se duc cu 

ușurință în profunzime și astfel pot apărea pete. În plus, fibra 

lemnului se ridică, iar șlefuirea ulterioară între straturi este mai 

dificilă. Absorbția este mult redusă dacă se folosesc baițuri 

pe bază de solvent, sau baițuri în care o parte din apă este 

înlocuită cu acetonă sau alcool industrial. Așa uscarea se face 

mai repede și nu lasă timp baițului să intre mult în lemn. Colorări 

uniforme se obțin și dacă se folosesc baițuri pe bază 

de pigmenți. 

Diferența este că un colorant se dizolvă în solventul lui, obținându-se 

o soluție uniformă care pătrunde în lemn și îl colorează. 

În cazul pigmenților, se obține o dispersie, nu o soluție, 

pentru că pigmenții nu se dizolvă ci plutesc în solvent. Când 

se face colorarea, ei nu pătrund în profunzime, lemnul comportându-se 

ca un filtru. Pigmenții rămân la suprafața lemnului, 

colorându-l uniform, de aici și denumirea de baițuri uniformizante. 

Dezavantajul folosirii lor este o colorare mai puțin 

transparentă, desenul natural al lemnului fiind puțin estompat, 

efect cu atât mai vizibil cu cât culoarea este mai închisă. 

Când cumpărați baițuri interesați-vă dacă au la bază coloranți 

sau pigmenți pentru a știi cum se vor comporta la colorare. 

Un artificiu care face posibilă obținerea unor colorări uniforme 

este blocarea absorbției în lemn. Se poate face aplicând 

un strat foarte diluat de grund înaintea colorării. Înainte trebuie 

însă verificat dacă baițul poate fi aplicat peste grund. Dacă 

sunt compatibile, se aplică pe toată suprafața o primă mână 

de grund, diluat 100% (să fie foarte fluid, aproape ca un baiț). 

Lăsați să se usuce și șlefuiți cu granulația cu care ați făcut 

ultima șlefuire în alb, desprăfuiți și aplicați baițul. 

Atenție, însă, din cauză că nu ajunge în profunzime culoarea 

va fi mai deschisă, de aceea trebuie să folosiți soluții de colorare 

mai concentrate. 

Dacă aplicarea se face prin pulverizare, o colorare 

uniformă se poate obține dacă se fac mai multe treceri 

repetate, până se ajunge la culoarea dorită. Așa 

se controlează atât absorbția cât și uscarea baițului. 

Aplicarea durează mai mult, dar se reduce timpul de uscare. 

Uneori, din cauza absorbției diferite, apar diferențe de culoare 

între elementele mobilierului sau între elementele ce formează 

un covor de masiv (bucăți de lemn încleiate). Pentru 

unii această diferență este un mod de a pune în evidență 

diversitatea lemnului. Există și situații când se dorește un 

aspect mai uniform. În acest caz, înaintea lacului final, e indicată 

aplicarea unei soluții de colorare cu evaporare rapidă, 

un uniformizant. Poate fi folosit baițul aplicat inițial, diluat 

cu acetonă (dacă este compatibil) sau se poate face un baiț 

asemănător din coloranți compatibili cu acetona. Uniformizantul 

se aplică prin pulverizare peste grund, pe toată suprafața, 

în strat foarte subțire. Dacă grundul este pe bază de 

apă trebuie verificată compatibilitatea înainte. Uscarea este 

aproape instantanee, așa că lacul se poate aplica după 15 

minute, fără șlefuire înainte. Șlefuirea grundului se va face 

înaintea aplicării soluției de uniformizare. Uniformizantul acoperă 

totul ca un voal și cu toate că sub el se văd diferențe de 

culoare, senzația este de culoare uniformă. 

26

Produse Profesionale pentru Lemn 

Coloranți Baițuri Lacuri 

Ceară Chituri Adezivi 

SIRCA ROMANA SRL 

Sediu: Satu Mare, str. Depozitelor 21 

Tel: 0261-769.636 fax: 0261-769.635 

office@sirca.ro www.sirca.ro 

Punct de lucru Vaslui 

str. Metalurgiei 3 

Tel/Fax: 0235-314.411 

Mobil: 0729.091.404 

Reprezentant vânzări București 

Tel: 0745.545.817 

Ditribuitor București: COLORMIX 

Tel: 021-423.6000 

Mobil: 0722.223.157 

str. Veseliei 3-5 Sector 5 București 

www.colormix.ro 

Distribuitor Râmnicu-Vâlcea: RIVEXMIN SRL 

Mobil: 0745.942.913 

str. Știrbei Vodă 274C Râmnicu-Vâlcea 

www.rivexmin.ro 

Distribuitor Arad: MANEX MA SRL 

Mobil: 0722.570.872 

str. Guttenbrunn 100 Arad 

www.manex.ro 

Distribuitor Prahova: PARI NEW CONPROD SRL-D 

Mobil: 0724.552.884 

Dambu, com. Berceni jud. Prahova


RECOMANDĂRI PENTRU 

APLICAREA MATERIALELOR 

PRIN PULVERIZARE 

+ compresor 

+ pistol 

+ pulverizare convențională 

Un compresor și un pistol de pulverizare sunt o investiție bună pentru că aplicarea prin pulverizare 

are ca rezultat o peliculă mai uniformă, mai bine întinsă, iar timpul de aplicare este mult mai scurt. 

Este una dintre metodele preferate de aplicare pentru că se adaptează formelor oricărui obiect, iar 

majoritatea materialelor de finisare pot fi aplicate prin pulverizare. 

Înainte de începerea pulverizării trebuie avuți în vedere parametrii în care pistolul funcționează cel mai 

bine, precum și reglajele corespunzătoare pentru obținerea celui mai bun rezultat. 

ALEGEREA POTRIVITĂ A DUZEI PISTOLULUI 

Duza este orificiul prin care iese materialul din pistol sub acțiunea presiunii. 

Poate fi de diferite mărimi și trebuie adaptată materialului ce urmează 

a fi aplicat. 

~ ~ Pentru produsele cu fluiditate mare care trebuie aplicate în cantitate 

mică, cum sunt patinele de învechire, se recomandă duze de 

0,8-1,0 mm. 

~ ~ Pentru produse fluide care se aplică în cantitate mare (baițuri), 

duza recomandată este 1,2-1,4 mm. 

~ ~ Pentru lacuri, grunduri, izolatori, care se aplică în condiții normale, 

fără cerințe speciale, se recomandă o duză de 1,8-2,0 mm. 

~ ~ Când se aplică produse vâscoase, tixotropice (de tipul lacurilor 

hidrodiluabile pentru exterior) duza recomandată este 2,5-3,0 mm. 

REGLAREA CORECTĂ A PRESIUNII 

Presiunea recomandată, în cazul unei aplicări convenționale este de 2,5-3,5 atm. Tendința este 

de a mări această presiune spre 5. Explicația este că așa crește productivitatea. Este o abordare 

greșită. Într-adevăr, faptul că lacul iese mai mult și mai repede din pistol ne 

determină să lucrăm mai repede. În același timp, însă, pierderile sunt mai 

mari și calitatea suprafeței mai slabă. Cantitatea de lac care nu se așează 

pe obiect - overspray - va fi mult mai mare și va duce la pierderi de material. 

Presiunea mare va împiedica materialul să se așeze frumos. Tot presiunea 

mare va face ca o parte din micile particule de lac să se usuce în aer și să 

cadă pe suprafață sub formă de praf, gazând pelicula. 

DISTANȚA de la care se face pulverizarea trebuie să fie de 15-20 cm. O distanță mai mică 

duce la peliculă vălurită, iar când distanța este mai mare lacul nu se așează uniform și poate 

apărea fenomenul de gazare (lac uscat în aer care cade ca un praf pe peliculă și este înglobat 

în ea). 

28

Înainte de începerea pulverizării trebuie reglată forma jetului. Pentru o aplicare de calitate 

jetul nu trebuie să fie nici foarte strâns, sub forma unui fir, nici foarte deschis, ca un duș. 

Aplicarea optimă se obține cu un jet strâns pe orizontală și deschis pe verticală. 

Deplasarea pistolului se face paralel cu suprafața de lucru și perpendicular 

(în unghi drept) cu aceasta. 

Mișcarea mâinii deasupra panoului de finisat este de translație, nu de rotație, 

mâna rămânând mereu la aceeași distanță de panou. Mâna cu care 

se ține pistolul trebuie să formeze cu brațul o linie dreaptă continuă. Dacă 

mâna va fi ținută în sus sau în jos, formând cu brațul o linie frântă, se obosește 

mult mai repede, iar calitatea peliculei va avea de suferit. 

Pentru o aplicare corectă și uniformă pe toată suprafața, jetul pistolului trebuie să depășească 

marginile piesei, iar ”dungile” de material aplicat trebuie să se suprapună în proporție 

de 30%. 

Pentru a evita gazarea, aplicarea se face începând cu partea mai apropiată 

și se avansează spre latura mai îndepărtată. Astfel, se acoperă cu material 

proaspăt praful de lac căzut pe piesă și nu mai pare gazată. Când există cabină 

de pulverizare cu exhaustare bună se poate face pulverizarea obișnuită, 

de la latura mai îndepărtată spre cea mai apropiată de cel care pulverizează. 

Aplicarea prin pulverizare a produselor hidrodiluabile se face cu pistoale din inox. Pistolul 

din inox poate fi folosit și pentru aplicarea produselor pe bază de solvenți. Deci, pentru 

a nu avea probleme cu rugina, este bine să aveți un pistol de inox. 

Pentru produse vâscoase există pistoale speciale, care creează presiune în interiorul 

cănii pistolului, obligând materialul să iasă. Dacă aplicați frecvent produse vâscoase, dar 

nu vreți să achiziționați o pompă, acest pistol este o alternativă viabilă. 

Aplicarea prin pulverizare a lacului pe o mobilă montată se face cu spatele mobilierului 

scos. În acest fel, overspray-ul nu rămâne în interiorul mobilei și suprafața nu se gazează. 

După aplicarea materialelor cu întărire chimică, de tipul A+B (poliuretanice, acrilice, poliesterice) 

pistolul și circuitele trebuie foarte bine spălate pentru că lacul se întărește în interior 

și pistolul nu mai poate fi folosit. Spălarea se face cu solventul lacului (solvent organic sau 

apă), pulverizănd solvent până când iese curat din pistol. 

La sfârșitul zilei de lucru pistolul se desface și se spală foarte bine, lăsând părțile componente 

în diluant. În felul acesta se prelungește viața pistolului și în special a duzei. 

Dacă nu este bine întreținută, duza își schimbă diametrul în timp, scăzând și calitatea 

peliculei aplicate. 

29


CUM SĂ EVITAȚI 

GAZAREA PELICULEI 

LA PULVERIZAREA LACULUI 

Pulverizarea permite depunerea pe suprafața lemnului 

a unei cantități de material mai mari și mai uniforme. În 

ciuda acestor avantaje, există un dezavantaj care face 

probleme multora. Este vorba de formarea acelui nor 

din particule fine de lac – overspray – care înseamnă 

pe lângă pierdere de material și sursa unor alte probleme. 

Una dintre ele este gazarea peliculei formate. 

O parte dintre particulele de lac se usucă în 

aer și cad sub formă de praf peste pelicula 

încă lichidă și se prind în ea. La final lacul va 

avea un aspect neplăcut, albicios și un tușeu 

zgrumțuros. 

Viteza cu care particulele de lac se transformă 

în praf depinde de mai mulți factori. 

În primul rând de diluantul folosit. Dacă este 

un diluant repede volatil praful de lac se va 

forma mai repede. De aceea alegerea diluantului 

se face și în funcție de temperatura 

mediului ambiant, iar folosirea solvenților 

foarte rapizi, cum este acetona, nu este recomandată 

la pulverizarea lacurilor. 

Un alt factor care influențează este presiunea 

aerului de la compresor. Când aplicarea 

se face cu pistol manual, reglarea presiunii 

aerului se face tot manual. De multe ori, din 

dorința de a avea o productivitate mai bună 

(de fapt, o iluzie) există tendința de a mări 

presiunea. Aceasta are ca rezultat în primul 

rând creșterea overspray-ului. Este bine ca 

presiunea să fie în jurul valorii de 3 atm, maximum 

4. Dacă există un volum mare de aer 

cu care este amestecat lacul, combinat cu 

un diluant mai repede volatil, pe lângă pulberea 

de lac mai apare un alt fenomen, foarte 

asemănător ca aspect. Uscarea superficială 

are loc înainte ca tot aerul din peliculă să 

iasă. Cum tendința este de a ieși, împinge 

în pojghița de lac formată, iar aspectul este 

foarte asemănător cu cel al prafului căzut pe 

filmul de lac. În acest caz, dacă se șlefuiește 

ușor suprafața, se îndepărtează stratul superficial 

și apar găurile mici lăsate în lac de 

aer. Pentru a evita acest lucru presiunea aerului 

nu trebuie să fie mare, iar în cazul pom- 

30

Dacă pelicula formată este de grund și nu 

de lac, defectul este îndepărtat prin șlefuirea 

între straturi. În cazul stratului final 

de lac această remediere nu se mai poate 

face, iar efectul este cu atât mai dramatic 

cu cât gradul de luciu al lacului este mai 

mare (lacul este mai lucios). 

pelor, trebuie respectat raportul de amestecare 

recomandat de producător. 

Când pulverizarea are loc într-o cabină de 

pulverizare care funcționează foarte bine, iar 

aplicarea este făcută începând cu zona cea 

mai apropiată de pulverizator și cea mai îndepărtată 

de cabină, avansând către partea 

dinspre cabină, overspray-ul va fi preluat de 

aspirația cabinei de pulverizare. În cazul cabinelor 

cu filtru uscat, pentru ca aspirația să 

fie bună, filtrele trebuie scuturate foarte des, 

iar când se colmatează trebuie schimbate. 

Aplicarea lacului în zone închise ale mobilierului 

(interiorul dulapurilor, sertarelor) poate 

duce la apariția gazării. Overspray-ul rezultat 

nu poate ieși și este prins în peliculă. Rezultă 

acea peliculă albicioasă care zgârie când 

treci cu mâna peste ea. Se evită apariția fe- 

nomenului dacă piesele se lăcuiesc fără ca 

spatele mobilierului să fie montat. 

Temperatura ridicată, lipsa exhaustării 

influențează și ele apariția gazării. Nu doar 

peliculele pe solvent se gazează. Și cele hidrodiluabile 

se gazează în egală măsură. O 

temperatură ridicată în hala de lucru, presiunea 

mare a aerului, fac ca și particulele 

fine de lac hidrodiluabil să se usuce în aer 

și să gazeze pelicula. De aceea este bine 

să se acorde importanța cuvenită eliminării 

overspray-ului și păstrării unei temperaturi 

constante de 18-20 grd.C în hala de lucru. 

31


ECHIPAMENTE DE PULVERIZARE PENTRU 

RANDAMENT SPECTACULOS ȘI ECONOMIE DE MATERIAL 

Pulverizarea în câmp electrostatic s-a folosit inițial pentru 

acoperirea metalelor, apoi pentru plastic. Datorită 

avantajelor s-a reușit adaptarea metodei și în domeniul 

finisării lemnului. Finisarea în câmp electrostatic este 

folosită pentru acoperirea scaunelor, a ramelor de ferestre 

sau a altor obiecte din lemn la care pulverizarea 

obișnuită generează pierderi foarte mari. Mai mult, a 

fost adaptată și pentru produse hidrodiluabile, devenind 

astfel una dintre metodele cu impact scăzut asupra 

mediului. 

Un producător important al sistemelor de aplicare în 

câmp electrostatic este Sames-Kremlin, ale cărui echipamente 

sunt folosite și în fabrici din România. 

Principiul aplicării în câmp electrostatic 

Aplicarea în câmp electrostatic se bazează pe mișcarea 

particulelor de lac de-a lungul liniilor unui câmp electromagnetic 

format între pistolul încărcat cu sarcini negative și 

un obiect încărcat cu sarcini pozitive. Particulele încărcate 

electric sunt atrase de obiect, cedează sarcina electrică și 

sunt reținute pe suprafața lui. Acest aspect duce la un randament 

foarte ridicat, materialul așezându-se și pe spatele 

obiectului, chiar dacă aplicarea se face numai din față. Materialul 

care se duce pe spatele obiectului este overspray-ul 

care se pierde la pulverizarea obișnuită. 

32

Puterea câmpului electromagnetic format depinde de distanța 

dintre pistol și obiect și de diferența de potențial (voltajul). 

În mod normal voltajul între obiectul încărcat și pistol 

este de 80 kV. Distanța depinde de echipament și variază 

între 0,3 și 0,5 m. 

Randamentul unei astfel 

de aplicări este foarte bun. 

Echipamentele electrostatice 

au evoluat foarte mult 

și au devenit foarte sigure. 

Este vorba despre randamente 

de 95% și de aplicarea 

produselor hidrodiluabile 

în deplină siguranță, lucru 

aproape incredibil în ideea 

că este vorba despre apă și 

curent electric, luate împreună. 

Aplicarea se face cu pistol electrostatic sau cu un dispozitiv 

numit clopot, între cele 2 tipuri existând diferențe de randament, 

calitate și întreținere. 

Pentru aplicarea în sistem electrostatic trebuie respectate anumite 

condiții: 

• umiditatea lemnului trebuie să fie cuprinsă între 6 și 10-12%, 

iar cea a aerului să fie 60-70%. Un lemn foarte uscat nu conduce 

curentul electric. Pentru a îmbunătăți conductivitatea 

poate fi tratat cu soluții saline, ținut în încăperi cu abur sau pur 

și simplu stropit cu apă. 

• viscozitatea produselor de aplicat trebuie să fie de 70 sec. 

cupa Ford 4, la aplicarea cu pistolul și 50 sec. cupa Ford 4, la 

aplicarea cu sistem cu clopot 

• instalația trebuie să aibă sistem de împământare 

• instalația trebuie păstrată continuu curată 

• să existe personal instruit 

Cu sistemele electrostatice se pot aplica 1000 cc produs/ 

min. la pistol și 500 cc/min. cu sistem clopot. Randamentul 

transferului de material este de 95% la clopot și 80-85% la 

pistol. 

>> 

33


>> 

Există chiar și variante pentru micii producatori, pentru 

care instalațiile mari și sofisticate nu sunt o opțiune. 

Practic, sistemele de aplicare se împart în 3 categorii: 

pistoale simple – aplicarea este făcută de o persoană 

care mânuiește pistolul; 

reciprocatoare – aplicarea este făcută de un robot 

cu o mișcare de translație pe verticală; 

roboți antropomorfi – aplicarea este facută de 

un robot care copiază mișcările mâinii omului, aplicarea materialul 

făcâdu-se din orice unghi și fiind programat pentru a 

aplica repetat materialul pe orice fel de formă. 

Pentru toate aceste categorii de echipamente există și varianta 

în câmp electrostatic. Așa că este posibil ca un mic 

producător, care finisează prin pulverizare obiecte cu forme 

complicate, cu pierderi de material foarte mari, să folosească 

un pistol cu aplicare în câmp electrostatic. 

Dezvoltatea sistemelor electrostatice s-a făcut paralel cu 

dezvoltarea sistemelor de siguranță. La produse pe bază 

de solvenți încărcarea cu electricitate a materialului are loc 

numai în vârful pistolului, practic numai 5 cc de produs sunt 

încărcați electric. Există senzori care la cea mai mică variație 

de tensiune opresc sistemul, iar următoarea tranșă de 5 cc 

de material nu se mai încărcă electric. Timpul de trimitere al 

mesajului este de ordinul nanosecundelor. 

ECONOMIE DE MATERIAL 

CALITATE EXCELENTĂ A 

FINISĂRILOR 

REDUCEREA EMISIILOR DE 

COV ȘI A PIERDERILOR DE 

MATERIAL 

EFICIENȚĂ ȘI SIGURANȚĂ ÎN 

EXPLOATARE 

La produsele hidrodiluabile materialul este încărcat în totalitate 

cu electricitate, apa transmițând curentul electric. Din acest 

motiv și sistemele de siguranță sunt mai multe și mai sofisticate. 

Există senzori care opresc instalația în decurs de nanosecunde, 

posibilități de descărcare a electricității în toate zonele 

instalației, iar sistemul de aplicare și recipientul cu material sunt 

izolate cu grilaje. 

Sames Kremlin a dezvoltat un cablu coaxial care asigură atât 

conducerea electricității, cât și descărcarea ei. Cu ajutorul lui 

materialul rămas pe traseu, în momentul opririi generatorului, 

poate fi descărcat de energie. 

Materialele de finisare în câmp electrostatic sunt diferite de 

cele obișnuite prin tipul solvenților folosiți, tensiune superficială, 

viscozitate și capacitatea de încărcare electrostatică. Aplicarea 

este folosită numai pentru produsele care formează peliculă 

(grund, lac, email). Baițurile, glaze-urile sau alte produse 

similare nu se pot aplica în acest fel. 

Persoana care face aplicarea în câmp electrostatic trebuie să 

fie instruită pentru astfel de activitate și de asemenea, pentru 

întreținerea echipamentelor, lucru de care depinde atât timpul 

de viață al sistemelor cât și evitarea accidentelor. 

Pe lângă avantajul randamentelor impresionante pulverizarea 

în câmp electrostatic este și un mod de a reduce problemele 

de protecție a mediului. Prin eliminarea particulelor fine de lac 

care plutesc în aer atmosfera va fi mai curată și mediul de lucru 

mai sănătos. 

34

ECHIPAMENTE DE APLICARE MANUALĂ SAU AUTOMATIZATĂ 

pentru Materiale de Protecție, Adezivi și Finisaje 

SOLUȚII FLEXIBILE 

CARE TE AJUTĂ SĂ FII 

MAI PRODUCTIV, MAI COMPETITIV 

FALK CONSULTING S.RL. Brașov, Calea București Nr. 310B 

Tel: 0268-310.574 Tel: 0268-322.834 

Email: office@falk.ro 

35


CE AR TREBUI SĂ ȘTIE 

UN ÎNCEPĂTOR 

DESPRE FINISAREA LEMNULUI? 

câteva sfaturi privind amenajarea spațiului, 

dotările și materialele de strictă necesitate 

Este bine de știut încă de la început 

că finisarea poate aduce plusvaloare 

obiectului, dar îl poate și strica. Gândiți-vă 

că ați făcut un dulap foarte frumos 

din stejar, la care toți se uită cu 

admirație, după care îl finisați. Obțineți 

un dulap cu pete, cu scursuri de lac, iar 

pelicula zgârie când treci cu mâna peste 

ea. Va mai vedea cineva frumusețea 

lemnului de stejar? 

Nu vreau să supra-apreciez 

importanța lacurilor. Spun 

numai că, dacă se dorește 

ca lemnul să fie protejat, să 

se evidențieze desenul lui 

natural prin colorare și lăcuire, 

trebuie făcute cu materiale 

și echipamente potrivite, 

într-un spațiu amenajat corespunzător. 

Separați spațiul de prelucrări mecanice de cel pentru lăcuire și 

uscare. 

Praful provenit de la prelucrările mecanice este cel mai mare dușman 

al finisării. Pelicula va îngloba praful și va deveni rugoasă. În 

cazul în care se dorește obținerea unui finisaj lucios, chiar dacă 

nu se vrea un luciu oglindă, acest lucru nu se va putea face decât 

prin polișare. Dacă aveți posibilitatea să faceți locul pentru finisat 

în clădire separată, nu ezitați. În timp veți vedea că a fost cea mai 

bună alegere. 

Șlefuiți foarte bine lemnul în alb pentru că finisajul scoate în evidență 

toate defectele. Amenajați un loc special unde să faceți șlefuirea, 

departe de zona de finisare. Dacă puteți să asigurați și aspirația 

prafului în zonă ar fi cea mai bună investiție. Folosiți granulația 

recomandată pentru șlefuirea lemnului (100, 120, …, max. 220). O 

hârtie prea fină nu reușește să rupă fibra lemnului și atunci cand 

aplicați baițul sau grundul, fibra se ridică și va fi mai dificil să o îndepărtați. 

În plus, suprafața și porii se umplu de praf foarte fin și pot 

apărea pătările sau lipsa de aderență. Nu ezitați să schimbați hârtia 

atunci când se colmatează sau când începe să dispară materialul 

abraziv de pe hârtie. Credeți că faceți economie, dar nu faceți decât 

să vă creați probleme mai târziu. Șlefuirea nu va fi bine făcută, 

iar defectele vor apărea imediat ce începeți să finisați. 

Dacă veți aplica materialele prin pulverizare, cumpărați pistoale 

bune. Nu vă gândiți că este o sumă mare pentru un singur pistol. 

Pistoalele ieftine nu se strică întotdeauna dintr-odată, în așa 

fel încât să le schimbați și să nu vă facă probleme. Ele cedează 

încet, încet – se mărește duza, se lărgesc garniturile, admisia aerului 

comprimat se schimbă în timp – și descoperiți la un moment 

dat, că nu mai aveți aceeași calitate a finisării ca la început. Apar 

36

scursuri, peliculă neuniformă sau cu întreruperi, 

pete la colorare, sau alte defecte care trebuie remediate 

și care vă vor costa timp și bani. 

Dacă folosiți și produse pe bază de apă și pe solvent, 

trebuie să aveți 2 pistoale, unul pentru fiecare 

tip de materiale. Costul îl veți scoate economisind 

diluantul de spălare și evitând apariția 

defectelor la schimbarea de la un sistem la altul. 

Dacă faceți finisări care presupun aplicarea patinelor 

de învechire, vă trebuie pistoale speciale 

pentru patină. Cu ele se aplică o cantitate mai 

mică și economisiți pierderile, aceste materiale 

fiind destul de scumpe. 

Investiți într-o cabină de pulverizare sau un perete 

absorbant. Veți elimina astfel particulele de 

lac care rămân în aer când se face pulverizarea 

și care cad pe piesă gazând pelicula. O peliculă 

gazată zgârie, are un aspect neplăcut care va 

trebui remediat. 

Amenajați locul unde se va face uscarea produselor 

finisate. Montați rastele cu brațele îmbrăcate 

în cauciuc ca să nu se zgârie piesa. 

Folosiți produse de finisare bune. Stabiliți o 

relație cu un furnizor de lacuri și vopsele pentru 

a avea calitate și continuitate. 

• Cereți fișele tehnice și tehnologiile produselor 

și respectați indicațiile. 

• Când comandați un produs nou dați detalii 

despre ce vreți să obțineți cu el. S-ar 

putea ca produsul la care vă gândiți să nu 

fie cel mai bun și să primiți o recomandare 

mai bună. 

• Dacă nu sunteți sigur de modul cum trebuie 

folosit un produs sau de calitatea lui, 

consultați-vă imediat cu furnizorul. Este 

mai simplu și mai ieftin de prevenit decât 

de reparat. 

Nu dezarmați dacă pare dificil. Cereți sfatul și 

ajutorul celor care vă sunt parteneri – furnizorii 

de echipamente, materiale și accesorii. 

Dacă folosiți produse hidrodiluabile asigurați-vă 

că în zona de uscare aveți circulație de aer. La 

uscarea acestor produse, mai importantă decât 

temperatura este mișcarea aerului. 

37


MOBILIER RUSTIC FRUMOS 

FĂRĂ LAC LUCIOS 

de Mihaela Radu 

Am văzut de curând un mobilier de dormitor, din lemn masiv de 

cireș, făcut în stil rustic. Mi-a plăcut lemnul combinat cu grijă, 

îmbinările curat făcute, faptul că părțile mai puțin vizibile erau 

lucrate la fel de bine ca cele la vedere. Din păcate, dacă ar fi 

fost într-un magazin, s-ar fi vândut cu greu sau poate deloc. 

Tot ce ținea de lăcuire nu era nici pe departe bine. Lacul avea 

scursuri, era aplicat inegal și unde era mai gros făcea coajă de 

portocală. Nu fusese șlefuit între straturi și din acest motiv suprafața 

era rugoasă. Iar lacul folosit era foaaarte lucios. Lemnul 

este important, dar mobila este vândută de design și de finisaj. 

Iar aceasta era făcută de parcă ar fi vrut să sublinieze tocmai 

acest lucru. 

Cam în aceeași perioadă, cineva întreba cu ce să finiseze mobila din lemn pe 

care tocmai o terminase. Întrebarea era pusă într-un grup de profil, unde sunt 

mulți meseriași talentați. Din păcate, unele dintre sfaturile primite erau departe 

de a-l ajuta și arătau exact această lipsă a experienței în finisarea lemnului. 

Problema este că nu există școli sau locuri unde poți învăța să lăcuiești sau 

să băițuiești, să afli despre materiale de finisare, despre lacuri, să ți se spună 

care sunt cele mai potrivite în funcție de tipul de mobilier sau care sunt principalele 

lor caracteristici. Cei care vor să învețe fie trebuie să “fure” meserie de 

la cei mai în vârstă, fie să afle cât mai multe informații de la consultanții firmelor 

de lacuri și vopsele profesionale pentru lemn. Este motivul pentru care am 

hotărât la un moment dat să împărtășesc din cunoștințele acumulate în timp. 

O parte dintre acestea, le veți găsi în această revistă. 

38

Să revenim însă la mobila rustică. Rusticul este un stil 

de mobilier simplu, aproape sinonim cu rural, făcut din 

materiale naturale. Se caracterizează prin forme neregulate 

lucrate cu mâna, un finisaj cât mai discret și 

culori naturale. Meșterii făceau din lemn mobilier care 

trebuia să fie în primul rând funcțional și pe care-l înfrumusețau 

cu elemente pe care le aveau la îndemână, 

pictau sau sculptau animale, flori, elemente ce le 

defineau universul. Pentru colorare și protecție se foloseau 

materiale naturale ca pământuri, smoală dizolvată 

în terebentină, coloranți naturali, ceruri sau uleiuri 

pentru lemn. Ca să fie rusticul rustic, ar trebui folosite 

astfel de materiale, dar fie nu se mai găsesc, fie sunt 

scumpe, fie nu sunt suficient de rezistente. Mobilierul 

rustic nu este numai mobilierul făcut din crengi de copac 

și trunchiuri scobite, este și cel de inspirație rurală 

care se potrivește perfect în pensiuni, în casele de la 

țară sau în cele de vacanță. Acum cei care le produc 

preferă de multe ori folosirea materialelor moderne. 

Chiar dacă se folosesc lacuri și vopsele moderne pentru 

un mobilier rustic ar trebui respectate anumite reguli ale 

“stilului”, iar sfaturile mele cele mai importante ar fi: 

Stratul de lac aplicat să nu fie gros. Stratul gros de 

lac va distruge aspectul rustic al mobilei. În plus, un strat 

gros de lac poate crăpa în urma mișcărilor naturale ale 

lemnului. 

Folosiți lac cu grad de luciu cât mai mic. Chiar dacă 

luciul este apreciat de mulți, nu are nimic în comun cu 

mobila rustică. Rustic înseamnă lemn cât mai natural, iar 

lemnul natural nu strălucește. Într-adevăr în magazinele 

de bricolaj este greu de găsit lacuri cu grade de luciu 

diferite. Există însă furnizorii de lacuri profesionale pentru 

lemn care au astfel de produse. Le puteți găsi și la ambalaje 

mai mici, la distribuitorii lor. Există, de exemplu, 

lacuri cu efect natural. Aplicând astfel de produse lemnul 

este protejat, dar arată ca și când nu ar fi fost dat nimic 

deasupra. Bineînțeles, dacă nu se aplică straturi multe. 

Aplicați straturi subțiri. Adaugați diluant în lac. Lacul 

se va întinde și se va așeza mult mai bine. 

Mobila rustică este simplă și naturală. Principalul 

ei atu este lemnul, culoarea și desenul lui, formele 

neprelucrate, crăpăturile, nodurile. Acoperirea 

lemnului cu straturi groase și lucioase de 

lac, colorat sau nu, îl face să pară plastic, ceea 

ce nu are nimic comun cu rusticul. De aceea, 

încercați să găsiți produsele potrivite pentru finisare. 

Dați minimum 2 straturi (subțiri) de lac, astfel încât 

să puteți șlefui între straturi. Indiferent cât de bine este 

șlefuit lemnul în alb, aplicând lacul fibra lemnului se ridică 

(mai mult când produsele sunt pe bază de apă, mai 

puțin la solvent). Când lacul se usucă, fibra îmbrăcată în 

lac devine dură, iar suprafața lemnului foarte rugoasă. 

Pentru a deveni din nou fină trebuie făcută șlefuirea între 

straturi cu hârtie de șlefuit cu granulație de minim 240 

sau cu bureți abrazivi fini. Stratul următor se aplică după 

ce se desprăfuiește suprafața șlefuită. 

Feriți-vă de lacul colorat. Va da un aspect de plastic 

lemnului, mai ales dacă stratul de lac este gros. Lemnul 

va arăta mult mai bine dacă se aplică baiț si apoi lac. 

Dacă vreți totuși să obțineți o colorare mai uniformă dați 

un prim strat de lac colorat (sau grund colorat), mai diluat, 

după care aplicați stratul de lac incolor. 

39


POVEȘTILE DE SUCCES 

ALE MOBILEI DIN 

STEJAR MASIV 

Stejarul este specia pe care mulți o consideră 

aproape de perfecțiune. Este rezistent, 

masiv și impunător. Desenul fibrei 

este element de identificare, fiind greu de 

confundat. 

Stejarul a intrat în lumea bună a mobilei încă 

din secolul al 17-lea. Până atunci era mai mult 

folosit în construcții și la ambarcațiuni. Acum 

mobila din stejar masiv face parte din categoria 

premium, având și un preț pe măsură. Masivul 

de stejar este folosit sub formă de cherestea, 

sau de covor de masiv (panouri din bucăți de 

lemn masiv încleiate). Cu toate că poate părea 

greoi, stejarul masiv se adaptează și designului 

clasic și celui modern. 

O poveste de succes a designului modern 

este cea legată de mesele cu blat din felii 

de lemn de stejar, cu aspect cât mai natural, 

așezat pe picioare sau suporți 

de plastic, sticlă sau metal. Este o 

combinație de vechi și nou, de rustic 

și modern, care a fost foarte bine 

primită. Tehnicile speciale de tratare 

a lemnului, culorile și finisajul natural, 

transformă un obiect practic într-unul 

deosebit, ce devine punctul 

de atracție vizual al locului. 

>> 

40

Catalog de Mobilă din Stejar Masiv 

www.mobelamadeus.ro 

promovat online de:


>> 

Din stejar masiv este poate cel mai simplu de obținut mobilă 

antichizată, îmbătrânită artificial. Tehnicile de învechire se 

aplică cu ușurință, iar dacă se adaugă și o feronerie potrivită 

va fi greu de crezut că mobila a fost făcută numai cu câteva 

zile în urmă. Combinația dintre finisajul 

cu porii marcați cu patine și tratamentele 

aplicate suprafeței – scobiri, 

lovituri, zgârieri – are ca rezultat o suprafață 

ce nu trece neobservată. 

Pentru finisarea unui astfel de mobilier se pot 

folosi cu succes și ceara sau uleiul. Stejarul 

este suficient de dur cât să reziste și fără a 

aplica finisaje cu duritate mare. Suprafețele 

uleiate arată bine și practic se înviorează atunci 

când uleiul este aplicat. Dacă finisarea se face 

cu ceară este bine să 

fie de calitate, să nu 

fie aplicată în exces 

și să fie bine lustruită. 

Altfel, există riscul să 

fie luată pe mâini. 

Unul din tratamentele care se potrivește 

foarte bine stejarului masiv este sablarea. 

Pulverizarea cu nisip îndepărtează lemnul 

timpuriu, obținându-se suprafețe care 

imită foarte bine lemnul peste care trecerea 

timpului și-a pus amprenta. Un efect 

similar poate fi obținut și prin periere. 

42

Stejarul conține taninuri și săruri în pori, ceea 

ce poate influența uneori finisarea. Structura 

lui cu pori mari și desen specific, permite 

aplicarea unor finisaje speciale care adaugă 

valoare mobilei. Porii pot fi marcați cu 

patine sau baițuri speciale. Dar, în cazul 

finisajelor mai speciale, pentru reușita 

lor, este bine să se folosească un izolator 

ca prim strat. 

Stejarul este o specie dură, rezistentă, 

fiind dintre esențele care se recuperează 

de la construcțiile vechi. 

Refolosirea lui pentru obținerea mobilierului 

cu aspect rustic a devenit o 

practică constantă în ultima vreme. 

Rustică sau contemporană, veche 

sau nouă, din lemn nou sau recuperat, 

mobila din stejar masiv are 

frumusețea ei aparte. Chiar dacă 

este din lemn masiv nu înseamnă 

ca și modelul trebuie să fie masiv. 

43


SUGESTII PENTRU UN 

MOBILIER DE BUCĂTĂRIE 

REZISTENT 

Pentru mulți dintre noi unul 

dintre locurile preferate din 

casă este bucătăria, fie că o 

folosim intens sau mai puțin 

ca spațiu pentru a găti. 

Justificată, deci, dorința 

de a avea un 

mobilier de bucătărie 

cât mai 

frumos, cu design 

deosebit și finisaje 

speciale. 

Chiar dacă nu este folosită 

la capacitate maximă, 

bucătăria este un mediu 

cu umiditate crescută în care 

există inclusiv riscul apariției 

petelor, zgârieturilor din cauza 

materialelor abrazive folosite. 

În aceste condiții, tehnologia și 

materialele de finisare folosite 

trebuie să asigure suprafețelor 

o rezistență cât mai bună. 

Un material care se folosește 

foarte mult, în ultimii ani, 

pentru fabricarea mobilei, mai 

ales pentru cea de bucătărie 

și de baie, este MDF-ul, tocmai 

datorită stabilității sale și 

rezistenței în timp. Există firme 

care folosesc în producție numai 

plăci din MDF, pe care le 

prelucrează și le acoperă cu 

finisaje diverse și din ce în ce 

mai elaborate. 

MDF-ul cu posibilitățile sale 

diverse de frezare și finisare 

este o alegere, atât pentru bucătăriile 

moderne, cât și pentru 

cele în stil clasic. Se pot 

face prelucrări mecanice ale 

plăcilor de MDF în așa fel încât 

să arate ca cele făcute pe 

masiv. Finisajul va contribui și 

el în mod definitoriu la crearea 

efectelor estetice. Se pot folosi 

diferite materiale sau tehnici 

în așa fel încât mobila să pară 

mai veche sau mai prețioasă, 

aparținând unui stil sau altuia. 

Important este ca materialele 

folosite să fie în armonie, iar 

totul să pară cât mai natural. 

>> 

44


>> 

Mediul din bucătărie este destul de agresiv și foarte important 

este ca materialele de finisare să fie rezistente la 

astfel de condiții. 

Ca suport lemnos pentru mobilierului de bucătărie poate 

fi folosit PAL, MDF sau lemn. Nu se exclud unul pe 

altul, de multe ori folosindu-se în combinații. PAL-ul nu 

are nevoie de finisare, suprafața lui este melaminată și 

asigură rezistența necesară. La fel și MDF-ul melaminat 

sau înfoliat. 

Dacă este nefinisat, MDF-ul, ca și lemnul, trebuie acoperit 

cu materiale potrivite mediului din bucătărie. În plus, 

lemnul folosit trebuie foarte bine “sigilat” cu aceste materiale, 

eliminând orice posibilitate ca apa să ajungă în contact 

cu el. Acoperirea trebuie făcută pe toate suprafețele, 

inclusiv pe canturi. Indiferent cât de rezistent ar fi finisajul, 

dacă nu este făcut peste tot, va ceda. 

Materialele peliculogene folosite pentru acoprirea lemnului 

și a MDF-ului trebuie să fie rezistente la zgâriere, 

șocuri mecanice, pătări și umiditate. 

Spre deosebire de materialele folosite pentru MDF, cele 

pentru lemn masiv trebuie să fie mai elastice. Variațiile 

dimensionale din cauza umidității sunt mai mari la lemn, 

iar dacă materialele folosite sunt foarte rigide pot apărea 

crăpături în peliculă și protecția este compromisă. 

Uneori plăcile de MDF pot avea pori minusculi, invizibili 

cu ochiul liber, dar care la finisare apar ca înțepături 

în peliculă sau mici bule cu aer. Defectul poate apărea 

pe toată suprafața plăcii, fără a fi însă uniform. Situația 

poate fi evitată izolând suprafața cu un material special. 

Se recomandă folosirea izolatorului respectiv și pe suprafețele 

prelucrate mecanic pentru a reduce absorbția. 

Aceste zone trebuie șlefuite înaintea aplicării oricărui material 

pentru a reduce rugozitatea. 

La MDF se folosesc, de multe ori, grunduri albe cu mult 

umplutor, care acoperă bine suprafața și sunt mai ieftine. 

Conținutul crescut de umplutor (cretă) și scăzut de rășină 

le face însă riscante pentru lemn, fiind mai puțin elastice. >> 

46

Grupul de firme 

LoMiLux 

distribuitor exclusiv 

in Romania pentru 

produsele 

Solutii complete pentru finisarea lemnului 

Arad: 

Str. Ep. Roman Ciorogariu 

nr. 173, tel. 0257226755, 

arad@lomiluxvest.ro 

Brasov: 

Str. Fanarului nr. 2 

Tel. 0728969459 

lomiluxbrasov@lomilux.ro 

Iasi: 

Calea Chisinaului nr. 43A 

Tel. 0728300608 

office@aquatecevolution.ro 

Rm Valcea: 

Str. Ghib Mihaescu nr.14 

Tel. 0728300731 


Oradea: 

Piata Caramizii nr. 17 

Tel. 0359433324 

lomiluxbh@gmail.com 

Bucuresti: 

Bd. Theodor Pallady nr. 66D-E 

Sector 3, tel. 0314347666 


Cluj Napoca: 

Calea Someseni nr. 4A 

Tel, 0264403600 

lomiluxcluj@lomilux.ro 

Ploiesti: 

Str. Romana nr. 67 

Tel. 0728300730 


Timisoara: 

Str. Basarabia nr. 26 

Tel. 0256364698 

lomiluxtm@gmail.com 

Gheorghieni: 

Str. Mestecanis nr. 14 

Tel. 0733110373 

lomiluxhr@lomilux.ro 

lomiluxhr@gmail.com


>> 

Materialele folosite la finisare trebuie să aibă rezistențe 

foarte bune, așa cum au produsele cu catalizare, în 

special cele poliuretanice. Rezistența acestor produse 

la diverse agresiuni din bucătărie este determinată prin 

metode standardizate. Unii producători indică nivelul de 

rezistență al materialelor în fișele tehnice de produs. 

Cele mai folosite materiale pentru finisarea bucătăriilor 

sunt cele poliuretanice pe bază de solvent. Sunt produse 

cu duritate mare, dar și elastice, cu rezistențe bune la 

pătări cu lichide reci sau fierbinți, rezistență la zgâriere, 

la abraziune, la șocuri mecanice. 

Nu vă așteptați însă să tocați legumele cu cuțitul 

direct pe blatul acoperit cu lac poliuretanic și să 

nu rămână urme. În schimb, nu va păți nimic la 

contactul cu oala fierbinte, nu se va păta cu cafea 

sau vin, iar produse abrazive de curățare vor putea 

fi folosite. 

În cazul agresiunilor mecanice, cum sunt lovirile, este 

foarte important și suportul lemnos de sub finisaj. Dacă 

se dorește un aspect cât mai natural al finisajului pot fi 

folosite lacuri cu grad de luciu scăzut, de la 10 în jos, 

sau ceruri și uleiuri. Ceara este frumoasă, dar puțin 

rezistentă. Cu uleiuri însă se obțin finisaje frumoase și 

rezistente, mai ales dacă lemnul este dur. Există și uleiuri 

foarte rezistente, cu catalizare, care dau suprafețe 

foarte dure. 

Finisarea MDF-ului se face cu produse pigmentate într-o 

gamă foarte largă de culori. Pot fi făcute finisaje cu 

luciu oglindă, dar și finisaje antichizate, folosind patine 

de învechire. Iar când suprafața este frezată, patinele au 

efect și mai puternic. 

Pentru a obține un finisaj de calitate 

nu este suficientă folosirea unui 

produs bun. Condițiile de lucru, diluantul, 

folosirea unui alt catalizator 

decât cel recomandat, pot modifica 

simțitor aspectul peliculei. Într-un 

mediu cu praf va fi imposibil de obținut 

mobilă lucioasă frumoasă fără 

a polișa suprafața pentru îndepărtarea 

impurităților prinse în peliculă. 

Diluantul ales greșit poate face ca 

pelicula să se usuce prea repede, 

înainte să se așeze bine, rezultând 

aspectul cojii de portocală, iar un 

catalizator nepotrivit poate duce la 

schimbarea gradului de luciu. 

48


MAI EFICIENT CU 

LINII DE FINISARE 

Dezvoltarea continuă a industriei lemnului, posibilitatea finanțării 

din fonduri europene, dorința de mai mult și mai bine, fac producătorul 

român să treacă la nivelul următor, adică la investiția în 

tehnologie. 

Din punct de vedere al finisării, tehnologie înseamnă echipamente, 

utilaje și sisteme de aplicare a materialelor mai bune și mai 

performante. 

Pentru cei care, pe lângă performanță își doresc 

și un mediu de lucru curat și sănătos, investiția 

în linii de finisare este cea mai bună soluție. 

Materialele care se aplică cu astfel de linii 

pot fi atât pe bază de solvenți, cât și 

hidrodiluabile, dar configurarea liniilor este 

diferită. În cazul aplicării produselor hidrodiluabile, 

partea de uscare înainte de intrarea 

sub lămpile UV este mai lungă, pentru 

că apa are nevoie de un timp mai lung de 

evaporare. Lungimea tunelului de uscare 

este stabilită de producătorul liniei, în urma 

discuției cu producătorii de materiale de finisare. 

Liniile de finisare sunt sisteme specifice. Se 

formează în funcție de specificul producției 

și de tehnologiile care pot fi aplicate. Și mai 

ales, după ce clientul a explicat foarte bine 

ceea ce vrea să obțină și ce materiale de finisare 

va folosi. 

De aceea, comunicarea și conlucrarea dintre 

beneficiar, furnizorul de utilaje, furnizorul de 

materiale de finisare și producătorul liniilor de 

finisare este foarte importantă. 

50

Aplicarea materialelor de 

finisare pe o linie automată 

se face cu: 

ROBOȚI DE PULVERIZARE 

MAȘINI DE TURNARE 

VALȚURI 

Liniile de finisare sunt ansambluri din 

mai multe unități care permit finisarea 

pieselor de mobilier fără să mai fie 

transportate manual de la o etapă la 

alta. O astfel de linie de finisare poate 

cuprinde zone diferite pentru: 

• șlefuirea în alb și desprăfuire 

• aplicarea materialului de finisare 

• uscătoare 

• sisteme de întoarcere a pieselor 

• șlefuire între straturi 

• benzi transportoare 

Roboții de pulverizare pot avea: 

• un singur cap de pulverizare, cu 

mișcare pe verticală (reciprocator) 

sau care reproduc mișcările mâinii 

(antropomorfi) 

• mai multe capete de pulverizare 

care aplică materialul printr-o mișcare 

de rotație sau una de “înainte-înapoi” 

perpendicular pe piesă. 

În general, spațiul unde are loc pulverizarea 

este capsulat și nu există 

pierderi de material în afara incintei 

de lucru. Dacă nu este capsulat atunci 

există alte metode de recuperare (un 

exemplu este cel electrostatic). Majoritatea 

roboților au în dotare fotocelule 

care determină pornirea pulverizării 

în momentul în care piesa ajunge în 

raza de acțiune a capetelor de pulverizare 

și o oprește atunci când piesa 

iese din acest câmp, reducând astfel 

pierderile. 

Mașinile de turnare permit aplicarea 

unei cantități mari de material pe suprafața 

piesei, dintr-o singură trecere. 

Este un mod de aplicare în care pierderile 

sunt mult reduse, dar care nu 

poate fi folosit pentru piese mai elaborate. 

Mașinile de turnat erau foarte 

folosite înainte, acum sunt folosiți mai 

mult roboții de pulverizare și aplicarea 

cu valțuri (când forma pieselor o 

permite). 

51


Sistemele de valțuri sunt folosite pentru finisarea 

industrială a suprafețelor drepte, cum sunt parchetul 

și panourile plane. Au o eficiență mult mai bună dacă 

sunt cuplate cu baterii de lămpi UV pentru uscare. Se 

obțin, astfel, linii cu randament foarte bun, care pot 

avea mai multe locuri de aplicare urmate de lămpi 

UV, așezate consecutiv. Pe astfel de linii de finisare 

lemnul intră alb și iese finisat, poate chiar ambalat. 

Avantajul folosirii valțurilor este cantitatea 

foarte mică de material care se aplică, în jur 

de 40-50 g/m², dar care poate să ajungă 

până la 5-7 g/m². Principala cerință este ca 

panourile să fie foarte bine calibrate. Produsele 

care se aplică cu valț au conținutul în 

corp solid foarte mare, între 96% și 100%, 

emisia de solvent fiind practic inexistentă. 

În sistem, unele valțuri sunt aplicatoare și 

altele dozatoare. Valțurile dozatoare sunt 

acoperite cu un cauciuc special. Duritatea 

acestui cauciuc este dată de un număr determinat 

prin metoda Shore fiind o informație 

importantă pentru furnizorul de lacuri. 

Valțul dozator, folosit pentru reglarea 

cantității de material aplicat, este din 

metal. Cantitatea de material aplicată 

poate fi reglată in mai multe moduri: 

• din distanța dintre valțul aplicator și 

cel dozator 

• prin reglarea presiunii pe obiectul de 

finisat 

• prin reglarea direcției și vitezei de 

rotație a valțului dozator. 

52

Pe astfel de linii pot fi aplicate și baițuri 

cu condiția ca ele să fie vâscoase, 

iar culorile rezistente la UV. 

După numărul și modul în care sunt poziționate valțurile, 

sistemele pot fi diferite: 

Mașina de aplicat cu valț dozator reversibil (modul 

standard și revers). Este recomandată pentru aplicarea 

baițurilor, grundurilor, lacurilor și emailurilor. Prin rotația 

valțului dozator invers sensului de rotație al celui aplicator 

(modul revers) se obține o uniformitate mai mare a 

stratului aplicat. 

Mașina de aplicat vopsele cu un valț dozator și un valț 

adiacent care se rotește standard. 

Mașina cu două valțuri aplicatoare. Cel de-al doilea valț 

aplicator se rotește în sens invers direcției de avans a 

bandei transportoare. El determină o reducere a consumului 

și o suprafață mai uniformă. Este folosit mai ales la 

aplicarea lacurilor UV. 

La mașina de aplicat cu valțuri cu două valțuri aplicatoare 

se poate ca între prima aplicare și cea de-a doua, 

materialul să nu se usuce ci să se transforme în gel. 

Este folosită mai ales pentru îmbunătățirea aderenței între 

straturi. 

Materialul aplicat este întărit prin trecere pe sub lămpi 

UV. Având corp mare nu este nevoie de uscătoare convenționale 

care să elimine solventul înainte de intrarea 

sub lămpi. Produsele cu corp 100% pot intra imediat 

sub lămpi, cele care au un procent de solvent au nevoie 

de un timp de flash-off pentru ca solventul să se 

elimine. Solventul rămas după uscarea UV se vede ca o 

opalescență în peliculă. Uscarea UV întărește materialul 

instantaneu, panorile putând fi imediat șlefuite, stivuite 

sau ambalate. 

Pentru uscarea UV se folosesc două 

surse de radiație: lămpi cu galiu (Ga) 

și lămpi cu mercur (Hg). Lămpile Ga 

au o lungime de undă mai mare de 

420 nm și o durată de aproximativ 

2000 de ore de funcționare. Sunt folosite 

pentru a întări acoperirile pigmentate 

și de multe ori, sunt combinate 

cu lămpile Hg. Lămpile Hg au 

lungimea de undă de 200-380 nm și 

o durată de aproximativ 3000 de ore. 

Sunt folosite pentru materialele transparente. 

Lămpile UV trebuie controlate 

în mod regulat pentru că, în timp, 

puterea lor scade și odată cu ea și 

randamentul uscării. 

Liniile de finisare au inserate și mașini 

de șlefuit în alb. Pe lângă o calitate 

foarte bună a șlefuirii în alb, aceste 

unități păstrează și un mediu de lucru 

foarte curat. Sunt legate la sistemele 

de exhaustare și praful rezultat în 

urma șlefuirii este evacuat imediat. 

Același lucru se întâmplă și la partea 

de șlefuire între straturi. 

Este necesară o linie de finisare 

atunci când se face producție de 

serie, când e nevoie de productivitate 

și de reproducerea perfectă și 

continuă a caracteristicilor. Dacă vă 

doriți un spațiu de lucru curat, dar 

produceți mobilă la comandă sau 

mobilier antichizat, unde manopera 

este foarte apreciată, atunci nu aveți 

nevoie de astfel de linii ci sisteme 

de aplicare performante adaptate 

profilului de producție și un sistem 

de exhaustare foarte bun. 

53


STRĂLUCIRI METALIZATE 

PENTRU MOBILIER CU STIL 

Cu ajutorul coloranților, al lacurilor și vopselelor 

și al materialelor care crează efecte 

speciale putem face o mobilă să pară rustică, 

veche, modernă sau prețioasă. 

Este adevărat, designul este foarte important 

și poate da indicii foarte clare, dar la 

modelele relativ simple poți face diferența 

numai cu ajutorul materialelor de finisare. 

Patinele și vopselele metalizate 

fac diferența. 

Adăugarea tonurilor aurii sau argintii unui 

mobilier simplu îl poate duce în zona de prețios. 

Pe de altă parte, reflecțiile metalice date 

de o vopsea arămie, accentuate de patinele 

de învechire, pot face dintr-o mobilă simplă 

una modernă, cu un puternic impact vizual. 

Cu toate că arată aproape la fel, patinele și 

vopselele metalizate sunt diferite atât ca utilizare 

cât și ca formulare. 

Patinele metalizate sunt formulate pentru a 

crea efecte, pentru a pune în valoare anumite 

prelucrări, pentru a da prețiozitate. Sunt 

aplicate în cantități mici, iar surplusul este 

îndepărtat astfel încât să rămână numai pe 

anumite zone ale suprafețelor (borduri, profile, 

sculpturi). Sunt materiale care au aderența 

scăzută tocmai în ideea de a putea fi 

îndepărtate ușor. Pentru a nu le lua pe mână 

sau pe haine sunt fixate întotdeauna cu lac 

la final. O cantitate mare de patină aplicată 

poate aduce cu sine o lipsă de aderență a 

lacului precum și alte probleme de aderență. 

Folosirea patinelor ca strat uniform pe toată suprafața 

este o greșeală. 

Când aspectul dorit este unul metalizat pe toată 

suprafața mobilierului se apelează la vopsele. 

Vopselele metalizate sunt folosite pentru mobilierul 

cu aspect metalic, lucios sau mat. Sunt 

formulate la fel ca toate vopselele, dintr-o bază 

și pigmenți adăugați. Baza asigură aderența la 

suport și proprietățile superficiale caracteristice 

oricărui strat final: rezistență la zgâriere, la 

șocuri mecanice, pătări. Pigmenții sunt înglobați 

în această bază (rășină la fel ca cea din 

lacuri) fixându-se. Astfel, spre deosebire de patine, 

vopselele metalizate nu mai au nevoie de 

strat final pentru a fi fixate. 

Cele 2 tipuri de materiale reușesc sa dea lemnului 

luciri de metal. Folosite cu moderație și 

bun gust pot face piese cu adevărat speciale. 

Se poate depăși ușor limita și în locul unui 

obiect elegant să iasă unul foarte „țipător”. De 

multe ori se face mai întâi doar o mică mostră 

cu finisajul dorit. Mostra fiind de dimensiuni 

mici, dacă se aplică o cantitate mai mare de 

material nu va ieși în evidență și nu va deranja. 

Odată reprodus finisajul pe întreg mobilierul 

s-ar putea ca materialul adăugat în plus să 

conteze. 

Pentru nuanțarea efectelor, atât patinele cât și 

vopselele metalizate pot fi combinate cu patine 

de îmbătrânire, cu alte patine colorate sau 

efecte speciale. 

54

55


LEMN + RĂȘINA EPOXIDICĂ 

Există tot mai multe încercări, chiar foarte reușite, de a combina 

rășini epoxidice cu lemn pentru a obține piese de mobilier 

dintre cele mai diferite. Chiar dacă nu este folosită pentru prima 

dată acum, interesul pentru rășina epoxidică este foarte mare. 

Designerii din întreaga lume au redescoperit-o și o folosesc 

pentru a obține obiecte spectaculoase. 

Nu există o singură rășină epoxidică, este practic o mare familie, 

care adună cele mai multe calități, comparativ cu alte rășini sintetice: 

rezistență mare la temperaturi foarte scăzute sau foarte ridicate, 

rezistență la electricitate, rezistență mecanică foarte bună, durabilitate, 

foarte bună rezistență la umiditate. Datorită acestor calități sunt folosite 

în domenii dintre cele mai diverse: aeronautic, naval, electric, 

electronic, obținerea lacurilor și vopselelor, a adezivilor, a pardoselilor. 

Revenind la utilizarea lor pentru protecția lemnului sau în combinație 

cu el, domeniul în care sunt folosite de multă vreme este 

construcția de ambarcațiuni. Spre deosebire de alte rășini, cele 

epoxidice au o rezistență foarte mare la umiditate, ceea ce face 

ca obiectele să aibă o rezistență foarte bună la degradare în apă. 

Din acest motiv, rășinile epoxidice sunt materialele preferate pentru 

acoperirea yahturilor, a bărcilor, sau a altor ambarcațiuni din lemn. 

56

PROTECȚIE + DESIGN 

Rășina epoxidică este un produs cu întăritor, de tipul A+B, cu rapoarte diferite 

de amestecare. Pentru a obține calitățile descrise de producător, raportul 

de amestecare trebuie respectat întocmai. Dacă măsurarea celor 2 componente 

nu este exactă, proprietățile produsului final se schimbă. De aceea 

producătorii fac întotdeauna ambalajele conform proporției de amestecare 

(identice pentru amestecare 1:1 sau proporționale, pentru alte raporte de 

amestecare). 

Rășinile epoxidice sunt simplu de folosit. Se pot turna ușor și nu fac bule în 

timpul reacției de polimerizare (întărire). Ambele componente au viscozitatea 

scăzută așa că nu este necesară diluarea lor. Reacționează într-un interval 

foarte larg de temperatură, de la 5 până la 150 grd.C , dar se folosesc catalizatori 

diferiți. În timpul reacției nu există contracții sau contrageri astfel încât 

suprafața nu riscă să aibă crăpături sau alte astfel de defecte. 

Culoarea rășinii este de obicei galben-maroniu deschis până la maroniu, 

asemănătoare ambrei. Sunt și rășini transparente, total incolore, cu ajutorul 

cărora se obțin părți de mobilier foarte clare. Ele pot fi colorate, cu coloranți 

sau pigmenți, în funcție de rezultatul final urmărit – transparent sau opac. 

Amestecarea celor două componente se face înainte de aplicare. Se toarnă 

cantitățile măsurate din fiecare component într-un recipient și se amestecă 

ușor. Inițial amestecul devine opalescent, dar pe măsură ce se amestecă 

redevine transparent. Înainte de turnare este bine să fie lăsat 5 minute pentru 

ca bulele de aer să iasă. 

>> 

57


>> 

Rășina se folosește cel mai mult la protejarea blaturilor 

de masă sau pentru obținerea unor design-uri deosebite. 

Pentru că poate fi turnată, o suprafață plană este 

cel mai simplu de finisat. Înainte de turna amestecul asigurați-vă 

că suprafața este foarte curată, lipsită de praf, 

ulei, vopsea sau alte materiale care pot strica aspectul 

sau pot intra în reacție cu rășina. Nu uitați că veți obține 

o suprafață transparentă și clară. Amestecul se toarnă 

și se întinde ușor cu o spatulă (sau un cuțit lat) pe toată 

suprafața. Surplusul va curge pe margini așa că atenție 

cum protejați locul. Pe margini întindeți materialul cu 

pensula pentru a nu rămâne scursuri. 

Pentru a obține o suprafață mai groasă, se face înainte 

un șablon pe care îl umpleți cu rășină. Se pot pune 

orice fel de obiecte, ele vor rămâne înglobate în rășină. 

Pentru a avea o suprafață perfect clară, fără bule, îndepărtați-le 

suflând aer cald sau folosind o torță de tipul 

celei cu care se aprinde aragazul. Căldura va face ca 

aerul să iasă la suprafață. Puteți aplica și straturi succesive. 

Lăsați 24 de ore pentru întărire, după care șlefuiți 

ușor suprafața și turnați un alt strat. 

Dacă s-au prins fire de praf sau alte particule care strică 

aspectul, suprafața poate fi șlefuită. În urma șlefuirii se 

mătuiește. Pentru a-i reda transparența ștergeți-o ușor 

cu o cârpă îmbibată în rășină. 

În plus este și o soluție estetică 

pentru refolosirea deșeurilor din 

lemn rămase de la alte proiecte, 

prin înglobarea lor în rășină. 

Poate cele mai spectaculoase dintre ele sunt 

cele în care rășina este combinată cu lemnul 

recuperat. Efectele trecerii timpului sau urmările 

atacului insectelor sunt evidențiate de rășină. 

58

59


Antichizarea sau îmbătrânirea 

artificială cuprinde tehnici și finisaje 

care fac ca mobila sau alte 

obiecte din lemn să pară vechi 

și folosite vreme îndelungată. 

Micile defecte ale lemnului 

nu mai sunt o problemă, fibra 

colorată sau răsucită, nodurile, 

crăpăturile, zgârieturile sunt 

chiar “necesare”. 

TEHNICI DE “ANTICHIZARE” 

A LEMNULUI 

Mobila veche are zgârieturi, lovituri și alte semne care trebuie 

reproduse pentru a transmite același mesaj. Pentru 

aceasta, suportul trebuie “pregătit” prin lovire, zgâriere, 

găurire, teșire, tocirea muchiilor sau periere. Semnele vor 

fi accentuate de finisarea ulterioară, îmbătrânind obiectul 

într-un mod credibil. 

Un aspect de lemn „mâncat” de vreme, 

se obține structurând lemnul, 

fie cu perii de sârmă, manual sau 

mecanic, fie prin sablare cu pistoale 

care pulverizează nisip. 

Tocirea blatului meselor sau băncilor, 

chiar a mobilelor, sugerând 

o folosire intensă și îndelungată, 

se face cu dălți, scoabe sau cu 

rindea. Scândurile se rindeluiesc 

mai accentuat doar în unele zone, 

iar finisarea ulterioară va pune în evidență 

denivelările apărute. 

Teșirea muchiilor și rotunjirea colțurilor 

poate fi un indiciu că mobila este veche. 

Se face cu hârtie de șlefuit mai grosieră, 

manual sau mecanic, după care se 

șlefuiește cu abraziv mai fin. Pentru muchii 

mai deteriorate se folosește pila sau 

rașpelul. 

Zgârieturile, teșirile, loviturile, găurile vor 

fi foarte bine puse în valoare de baițuri și 

patine. Se folosesc unelte diverse și cât 

mai contondente, multe dintre ele improvizate: 

șuruburi, piulițe, lanțuri, ciocane, 

chiar și pietre. 

Imitarea găurilor 

de cari se face cu 

un … să-i zicem 

ciocan, care în loc 

de cap are cuie 

dispuse aleator. 

>> 

60


>> 

Patinarea. Patina este un material de colorare folosit special 

pentru a sugera trecerea timpului. Adaugă aspectul de 

vechi, puțin murdar, de culoare închisă în timp. Efectul este 

mai vizibil atunci când există elemente profilate. 

Patinele se diferențiază prin culoare, mod de aplicare, natura 

componenților. Culorile cele mai folosite sunt cele închise 

(nuc, nuc închis). Cele verzi sunt pentru “mucegai”, iar cele gri 

albăstrui pentru “lemnul lăsat mult timp afară”. 

Cel mai simplu procedeu pentru a face o piesă de mobiler să 

arate vechi, este distress, adică șlefuirea muchiilor sau a altor 

părți până se ajunge la lemn sau la stratul de finisaj inferior. 

Metoda se mai numește consumare sau arderea muchiilor. 

Este simplu de făcut, iar aspectul final sugerează foarte bine 

vechimea. 

Un efect interesant se obține aplicând straturi succesive de 

material, de culori diferite, după care, prin șlefuire se ajunge 

la stratul inferior colorat diferit. Pentru ca efectul să fie vizibil, 

între cele două straturi de culoare trebuie să fie o diferență 

sesizabilă. 

Când finisajul este cu vopsele cretoase se poate face fără 

șlefuire îndepărtarea stratului superficial. Se toarnă peste mobilă 

un amestec 1:1 de apă și oțet, după care se șterge cu o 

cârpă moale de bumbac. Nu trebuie insistat, vopseaua se ia 

ușor. După ce se usucă se poate aplica un strat de ceară sau 

un lac transparent mat. 

Finisajul crăpat (screpolante, crackle), se obține cu ajutorul 

unor materiale speciale care sunt incompatibile. Rezultă o 

peliculă discontinuă, sub forma unor insule a căror mărime 

depinde de cantitatea de material depusă: cantitate mică – 

crăpături fine, cantitate mare – crăpături mari. Acest joc de 

fisuri mai mari și mai mici pare că de-a lungul timpului mobila 

a fost vopsită și revopsită, straturile crăpând în timp. Dacă 

diferența de culoare dintre straturi este mică, efectul poate 

fi pus în evidență cu ajutorul patinelor de învechire sau a cerurilor 

colorate. 

Efectului penelat sugerează că materialele au fost aplicate 

cu pensula. Se realizează trecând dinții unui pieptene peste 

vopseaua încă udă (dar zvântată). 

Arderea superficiala lemnului este un mod de a-l colora, dar 

și de ai da un aspect vechi. Prin ardere urmată de șlefuire 

lemnul se structurează, se colorează și se patinează în același 

timp. Este însă un procedeu riscant și trebuie aplicat de 

cei cu experiență. 

Antichizarea poate fi obținută prin una dintre aceste 

metode sau combinănd mai multe. Ea nu este o știință 

exactă, ținând foarte mult de inspirația fiecăruia si de 

aptitudinile lui artistice. 

62


ULEI SAU CEARĂ - CE SĂ ALEG? 

Folosirea uleiurilor și cerurilor redevine din ce în ce 

mai mult o opțiune și la noi. Existența variantelor naturale, 

ușurința aplicării și frumusețea lemnului astfel 

protejat sunt argumente care pot convinge pe mulți. 

~ ~ Produsele pe bază de uleiuri naturale îndeplinesc toate condițiile pentru 

a fi folosite și la exterior fiind de multe ori chiar mai eficiente decât 

produsele sintetice. 

~ ~ Uleiurile naturale pătrund mai adânc în lemn având moleculele de 50 de 

ori mai mici decât cele ale produselor sintetice 

~ ~ Umiditatea lemnului înainte de uleiere trebuie să fie 12-14% 

~ ~ Aplicarea uleiurilor este simplă. Se face cu pensula sau prin ștergere cu 

cârpa. După aplicare excesul se îndepărtează prin ștergere. 

~ ~ Suprafețele uleiate necesită reîmprospătare o dată pe an. 

Uleiurile naturale 

au fost mereu 

folosite pentru a 

proteja lemnul. În 

trecut erau numai 

uleiuri naturale. 

Acum sunt și sintetice, 

mai rezistente 

și mai dure. 

Uleiurile prezintă fenomenul de autocombustie (se oxidează la lumină, 

cu degajare de caldură) și pot genera incendii. Nu lăsați niciodată 

cârpele îmbibate cu ulei aruncate la întâmplare. 

64

SOLUȚII NATURALE PENTRU O CASĂ SĂNĂTOASĂ 

Termoizolații naturale din fibre de lemn, cânepă și lână 

Tencuieli de var și argilă 

Vopsele naturale din var, clei și argilă, pentru interioare sănătoase 

Uleiuri naturale pentru suprafețele din lemn 

www.naturalpaint.ro 

0745 071 724


ULEIURI 

ULEIUL DE IN 

A fost și este cel mai folosit la noi. 

Uleiul de in natural este un produs cu 

uscare foarte lentă - 24 de ore pentru 

uscare fiecarui strat aplicat. O bună 

protecție se obține cu 3-5 straturi. 

Uleiul de in sicativat se usucă mult mai 

repede. Se obține prin fierberea uleiului 

la 280-300 grd. C și/sau adăugarea 

de substanțe care grăbesc uscarea. 

DANISH OIL 

Este unul dintre uleiurile cele mai 

folosite de specialiști. Denumirea 

vine de la aspectul lipsit de luciu 

al mobilei scandinave. Nu este un 

produs cu o compoziție fixă ci reprezintă 

un amestec de uleiuri. Se 

găsește în compoziții și calități diferite 

în funcție de producător. În 

formularea uleiului se găsesc uleiuri 

naturale vegetale (ulei de tung, de 

in, de mac, de soia), ulei mineral, 

rășini naturale și sintetice, white 

spirit, aditivi. Este potrivit și pentru 

interior și pentru exterior. 

ULEIUL DE TEAK 

Ca și Danish Oil, este un amestec de 

uleiuri, materiale sintetice, aditivi și solvenți. 

Nu se obține din lemnul de teak. 

Denumirea vine de la folositrea lui la 

finisarea mobilierului de exterior, făcut 

de multe ori din lemn de teak. Uleiul 

folosit în principal în uleiul de teak este 

cel de in, iar aditivii folosiți la formularea 

lui îl fac rezistent la acțiunea radiației 

UV și a factorilor de mediu. 

ULEIUL DE TUNG 

Cu el se obține cea mai bună și mai 

frumoasă finisare naturală pentru lemn. 

Uleiul tung este utilizat pe jucăriile din 

lemn fiindcă este natural, netoxic atunci 

când se usucă și nu este afectat de 

mucegai. Uleiul de tung se folosește 

singur sau amestecat cu alte tipuri de 

ulei. Suprafața finisată este transparentă 

și rezistentă la apă. 

ULEIUL MINERAL 

Este un produs rezultat din distilarea 

petrolului în procesul de obținere a 

benzinei și a altor produse petroliere. 

Este incolor, inodor și este folosit în industria 

farmaceutică, dar și la obținerea 

cremelor si a loțiunilor. Este recomandat 

pentru finisarea bolurilor și a 

ustensilelor din lemn pentru bucătărie. 

Folosirea uleiurilor vegetale nu este recomandată 

la astfel de obiecte pentru 

ca devin lipicioase și se îmbâcsesc. 

66

CERURI 

~ ~ Ceara aplicată pe lemn nu formează peliculă, cum fac lacurile 

~ ~ Nu intră foarte bine în lemn, ca uleiurile. 

~ ~ Pentru că nu face peliculă, rezistența la acțiuni mecanice este 

foarte redusă. 

~ ~ Rezistența la temperatură este scăzută, pelicula înmuindu-se 

la temperaturi nu foarte ridicate. 

~ ~ Cerurile sunt dizolvate în solvenți precum toluenul sau white 

spirit. Fiind solubile în solvenți sunt vulnerabile atunci când alcoolul 

– un solvent recunoscut – ajunge în contact cu suprafața 

ceruită. 

~ ~ Ceara este preferată pentru finisajele rustice realizate pe lemn 

dur, rezistent, de tipul stejarului, al frasinului sau pinului. 

Peste ceară nu mai poate fi aplicat nici 

un altfel de finisaj. Dacă se dorește 

refinisarea unei mobile ceruite se îndepărteză 

mai intai stratul de ceară, altfel 

lacul nu va avea aderență. 

Aplicarea cerurilor se face cu cârpa de 

bumbac sau cu pensule și perii. Se recomandă 

aplicarea unui strat subțire. 

Dacă mai este necesar, se aplică un strat 

subțire după uscarea primului. La final se 

lustruiește cu cârpă de bumbac sau lână 

de oțel foarte fină. 

Spre deosebire de aplicarea direct pe 

lemn, ceara este o foarte bună variantă 

pentru aplicare pe lac pentru împrospătarea 

mobilei vechi sau pentru efectul 

de îmbătrânire al mobilei. Aplicată pe finisajul 

existent, acesta capătă un tușeu 

plăcut și un luciu natural frumos. În plus, 

orice mică zgârietură sau imperfecțiune 

este rezolvată. Piesele vechi de mobilier 

sau pardoselile se împrospătează prin 

ceruire. 

Ceara se folosește și pentru îmbătrânirea 

artificială a mobilei. Este vorba despre 

ceara colorată, iar alegerea nuanței 

sau a culorii se face astfel încât efectul 

să fie cât mai credibil, cât mai natural. 

RENAISSANCE WAX - CEARA RESTAURATORILOR 

Cerurile sunt folosite de multă vreme pentru protejarea lemnului, 

dar nu sunt oricând cea mai bună alegere. Cerurile pentru 

lemn sunt amestecuri de ceruri naturale și artificiale dizolvate în 

solvent. 

În trecut era folosită ceara de albine pură. Acum, se folosește 

în amestecuri. Ceara de carnauba este mult mai dură și se folosește 

în amestec cu ceara de albine ca produs natural pentru 

finisarea lemnului. În amestec cu uleiul îi dă rezistență putând fi 

folosit la finisarea pardoselilor. 

Produsele care se găsesc în mod obișnuit sunt amestecuri de 

ceruri naturale cu parafine rezultate în urma procesului de distilare 

a petrolului. Sunt sub formă solidă - greu de aplicat - sau 

pastă. 

Este o ceară specială, diferită de cele de mai sus. Se 

numește Renaissance Wax și a fost formulată la începutul 

anilor ’50 de tehnicienii și muzeografii de la British 

Museum care aveau nevoie de un produs inert de 

conservare care să protejeze foarte bine. Produsul are 

la bază ceruri microcristaline stabile provenite din rafinarea 

petrolului brut. Spre deosebire de parafină, este 

mult mai fină, cristalele fiind foarte mici. Are pH neutru și 

conține ceară de polietilenă, fiind foarte stabilă în timp. 

Renaissance Wax protejează produselele împotriva 

umezelii și a acțiunii corozive a oxigenului din aer. De 

asemenea, le protejează de eventualele contaminări din 

cauza atingerilor diverse și repetate. Se foloseste pe 

materiale diverse: metal, lemn, pietre prețioase, fildeș, 

marmură, piele, bronz, sidef, hârtie, carton. Este un 

produs de lustruire folosit în primul rând pentru restaurarea 

și întreținerea pieselor din muzee. După aplicare 

și lustruire ceara devine perfect transparentă, incoloră, 

nu-și schimbă culoarea în timp și este un foarte bun 

protector UV. Suprafețele tratate au nevoie de reîmprospătare 

după minim 5 ani de la prima aplicare. 

Contrar a ceea ce cred mulți, 

ceara nu este o cea mai bună 

alegere atunci când este vorba 

despre protejarea lemnului. 

Are cea mai scăzută putere de 

protecție atât la apă, acțiuni 

mecanice, termice și chimice, 

comparativ cu alte produse de 

finisare. 

67


DECOLORAREA FORȚATĂ 

A LEMNULUI 

Lemnul cu pete naturale sau apărute la operațiunile 

anterioare, dar și cel care are în mod natural 

o culoare închisă (stejar, fag) trebuie uneori decolorat 

sau albit. 

Acest lucru este necesar mai ales atunci când 

finisajul ce urmează a fi aplicat are o culoare foarte 

deschisă. 

Se folosesc substanțe chimice, agresive, care nu trebuie 

să distrugă structura lemnului. Ele trebuie să acționeze 

în timp cât mai scurt și să nu lase substanțe 

insolubile pe suprafață. 

Decolorarea se obține foarte rar dintr-o singură etapă, 

uneori fiind necesare mai multe umectări consecutive 

pentru a obține rezultatul dorit. Iar după decolorare, 

lemnul trebuie lăsat 48 de ore înainte de finisare. 

Sunt folosite mai multe astfel de substanțe, dar și tehnici 

cu diverse grade de agresivitate. 

Nu vă așteptați ca toate soiurile de 

lemn să reacționeze la fel. 

Decolorarea lemnului este de 

ceva vreme o tehnică de înfrumusețare 

a lemnului prin care 

se deschide culoarea naturală a 

lemnului în diverse tonuri. 

Pe lemnul cu conținut ridicat de tanin, petele pot apărea 

la contactul cu metalele. Decolorarea lor se face 

prin spălare cu soluții slabe de acizi organici cum sunt 

acidul citric-sarea de lămâie – sau acidul oxalic, urmată 

de spălare cu apă caldă. 

Petele de rășină sau de adezivi pot fi îndepărtate prin 

periere cu soluții slab alcaline fierbinți (soluții de soda), 

după care suprafața se neutralizează cu acid acetic 5% 

(oțet). Petele de rășină mai pot fi îndepărtate și prin spălare 

cu diluanți. 

La refinisarea unei piese de mobilier - când stratul de 

finisaj se îndepărtează, în urma decapării pot rămâne 

urme și colorații. Un produs la îndemână este înălbitorul 

de rufe, adică un produs care conține 1-5% hipoclorit 

de sodiu. Dacă are și 0,1-1% sodă caustică, este și 

mai bine. Produsul se aplică cu pensula pe suprafața 

lemnului și se lasă să se usuce. Pentru un rezultat cât 

mai bun operația se repetă de 2-3 ori. 

Efectul de albire este amplificat de soare - dacă se lasă 

lemnul în bătaia soarelui, acțiunea hipocloritului va fi și 

mai eficientă. După uscare lemnul nu se spală cu apă ci 

se periază pentru îndepărtarea sărurilor rămase. 

68

Înălbitorul atacă coloranții, dar nu atacă vopselele 

sau soluțiile de colorare pe bază de pigmenți. 

Dacă lemnul a fost colorat cu baiț, poate fi decolorat 

cu înălbitor, însă, dacă a fost vopsit, înălbitorul 

nu este eficient. 

Hipocloritul nu atacă culoarea naturală a lemnului 

așa că nu se poate folosi pentru a decolora un 

lemn închis la culoare. 

Pentru îndepărtarea petelor rămase după decapare 

poate fi folosit acidul oxalic. Este foarte eficient împotriva 

petelor de apă sau de rugină, a urmelor lăsate de 

cuiele vechi sau feronerie. Toate trebuie scoase înainte 

de a fi tratat lemnul cu acid oxalic pentru că pot fi atacate. 

Tot cu ajutorul acidului oxalic poate fi îndepărtată 

și culoarea gri rezultată din oxidarea naturala a lemnului 

sub acțiunea soarelui. Acidul oxalic se găsește sub formă 

de cristale și se transformă în soluție prin dizolvare 

în apă caldă. Ca și în cazul înălbitorului, se aplică soluția 

și se lasă să se usuce, după care sărurile sunt îndepărtate 

prin periere. 

Dacă lemnul prezintă urme de mucegai albastru 

poate fi tratat cu perhidrol (soluție de apă oxigenată 

35%). Perhidrolul atacă și culoarea naturală a lemnului. 

Soluția se aplică pe toată suprafața și se lasă până a 

doua zi. Nu este nevoie să se spele lemnul după aceea 

pentru că apa oxigenată nu lasă reziduuri. 

Pentru decolorarea culorii naturale a lemnului se 

poate folosi un amestec de sodă caustică și perhidrol 

2:1. Este amestecul clasic de albire a lemnului. 

Cel mai cunoscut mod de decolorare este folosind 

perhidrolul și o soluție de amoniac 35%. Ambele sunt 

substanțe volatile care nu lasă reziduuri după utilizare. 

Soluțiile nu se amestecă ci se aplică una peste cealaltă. 

Întâi se aplică apa oxigenată, în exces, după care se 

aplică amoniacul. După 2 ore se spală cu apă multă și 

se lasă să se usuce. 

Lemnul albit chimic nu se finisează cu 

produse poliuretanice pentru că întăritorul 

îngălbenește. Cel mai potrivit finisaj 

pentru lemnul tratat este cel acrilic. 

Toate aceste procedee sunt destul de agresive. 

De aceea trebuie să purtați mănuși, 

mască, ochelari de protecție și echipament 

corespunzător atunci când folosiți materialele. 

Cumpărați materialele de la magazine 

specializate și urmați întocmai instrucțiunile 

de folosire și cele de protecție. 

69


PLĂCI FĂRĂ MIROS 

CU ADEZIVI MODERNI 

Plăcile derivate din lemn sunt o prezență 

constantă în viața noastră. Sunt 

folosite atât în producerea de mobilă 

cât și în construcții. 

Marea problemă cu care s-au confruntat întotdeauna 

producătorii de astfel de plăci, dar și utilizatorul 

final, a fost emisia de formaldehidă, un 

produs nociv pentru organismul uman. 

Disconfortul creat de mirosul neplăcut precum și 

cerințele tot mai stricte legate de emisia de formaldehidă 

au determinat producătorii de adezivi 

și investitorii din domeniu să se concentreze pe 

găsirea unor soluții care să elimine total formaldehida. 

Și rezultatele încep să apară. Un anunț făcut de 

Oregon Best referitor la dezvoltarea unui adeziv 

care nu conține deloc formaldehidă ne convinge 

că nu mai este mult până la soluții adezive fără 

formaldehidă, total sănătoase. 

Plăcile cu cea mai mare emisie de formaldehidă 

sunt cele de PAL, dar există și variante – cele 

care se folosesc la fabricarea mobilei pentru copii 

- care nu miros deloc. 

Scăderea emisiei se datorează în primul 

rând folosirii unor adezivi de calitate 

și a captatorilor de formaldehidă. 

Adezivii folosiți la fabricarea PAL-ului sunt diferiți 

în funcție de calitățile pe care urmează să le aibă 

panoul. De exemplu: 

• pentru costuri scăzute și utilizare simplă se folosesc 

rășini ureoformaldehidice 

• pentru rezistență mărită la apă rășini ureaoaminice 

• pentru utilizare la exterior rășini fenolformaldehidice 

Emisia de formaldehidă este principalul indicator 

de calitate al plăcilor derivate din lemn și reprezintă 

cantitatea degajată de o placă prin fețele și 

canturile sale în aerul înconjurător, în condiții normale 

sau accelerate. 

Standardele europene, la care se aliniază și țara 

noastră, includ și cerințele pentru nivelurile de 

formaldehidă emisă. Standardul EN 13986/2004 

clasifică produsele în funcție de conținutul/emisia 

de formaldehidă în clasele E1 și E2 de emisie. 

Cerința actuală este ca plăcile să se încadreze 

în clasa E1 de emisie, de aceea producătorii de 

adezivi dezvoltă continuu produse cu emisie cât 

mai scăzută sau care reacționează cu formaldehida 

împiedicând emisia (captatori de formaldehidă). 

70


7 SCULE PROFESIONALE 

PENTRU LUCRĂRI DE TÂMPLĂRIE 

Cu scule electrice de mână se poate face față unui număr 

mare de proiecte și vor fi utile chiar și când când veți face 

upgrade la utilaje staționare mari 

Au apărut din ce în ce mai multe ateliere de 

tâmplărie și chiar hub-uri “de meșterit” unde 

se lucrează frumos și de calitate. Ies lucruri 

extraordinare chiar și folosind numai o drujbă 

sau alte unelte simple de mână, dar nu toate 

lucrările de tâmplărie pot fi realizate cu ele. 

Se cere din ce în ce mai mult și mai repede 

așa că adaptarea la “profesionalism” e necesară 

pentru a fi eficienți și competitivi. Pentru 

un upgrade de la hobby la afacere este nevoie 

și de scule de mână electrice care să ușureze 

considerabil munca. Se manevrează ușor, sunt 

precise și fără ele e greu să fii performant. 

2 

Se poate opta pentru o mașină de găurit fără fir, 

dar când vorbim despre unelte de bază pentru 

prelucrarea lemnului, o mașină de găurit cu alimentare 

electrică este mai versatilă și mai puternică. 

Sau pentru o găurire foarte precisă executată 

confortabil se poate opta pentru o mașină de 

găurit staționară. 

1 

3 

Un ferăstrău circular portabil de calitate ar trebui 

să fie prima sculă electrică profesională 

achiziționată. Este folosită de către tâmplări, 

dar și de dulgheri având rezultate excelente. 

Poate fi la fel de puternic și precis ca un ferăstrău 

de masă staționar și face față la câteva 

dintre sarcinile mai dificile cum ar fi tăierea plăcilor 

derivate de lemn. 

Este cel mai ușor și simplu de manevrat dintre ferăstraie 

- eficient pentru decupări și dezmembrări 

ale pieselor mari. Pentru tăieturi curbate în lemn, 

placaj, plăci relativ subțiri, puține scule electrice 

sunt la fel de la practice ca ferăstrăul pendular. 

Pentru versatilitate, poate fi ales un model cu acțiune 

orbitală, cu cablu de alimentare și cu un sistem 

facil de schimbare a pânzei. 

72

ACCESORII PENTRU BUCĂTĂRIE • ADEZIVI • BALAMALE • 

BLATURI • CANTURI • CHIUVETE • CONSOLE • CUIERE • 

ELECTRICE • ELECTROCASNICE • GALERII • MÂNERE • 

MDF • ORGANE ASAMBLARE • PARCHET • PICIOARE PENTRU 

MOBILIER • PROFILE ALUMINIU • SALTELE • SOMIERE • 

SCAUNE • MESE • SISTEME DRESSING • SISTEME SERTARE 

• SISTEME DE RIDICAT • UȘI DE INTERIOR • VOPSELE 

www.mam-bricolaj.ro


4 

6 

Șlefuirea este o fază importantă a procesului de 

prelucrare a lemnului, iar o mașină de șlefuit portabilă 

de calitate face munca mai rapidă și mai 

confortabilă. Există multe tipuri de mașini de șlefuit 

de la cele care utilizează fâșii de șmirghel, 

cele cu bandă, mai robuste și destinate șlefuirilor 

pe suprafețe mari și mai profunde, până la cele 

cu excentric care asigură cea mai fină șlefuire. 

Acestea din urmă sunt recomandate și pentru 

lustruire. Unele sunt potrivite pentru colțuri, muchii 

și suprafețe mici, altele pentru suprafețe mari 

și plane, pentru șlefuirea suprafețelor mari curbate, 

suprafețe profilate, pentru lustruire, pentru 

îndepărtarea vopselei. 

Ferăstrăul semi-staționar este absolut de bază 

pentru tăieri oblice, drepte, lungi și precise ale unei 

bucăți de material. 

5 

7 

Tăieri precise ale panourilor lungi, blaturi de bucătărie, 

parchet, scânduri, uși ... Ferăstrăul circular staționar 

este una dintre cele mai importante mașini de 

prelucrare a lemnului, astfel încât este recomandabil 

de cumpărat unul foarte bun. O achiziție necorespunzătoare 

poate fi o greșeală costisitoare, atât ca 

bani, cât și ca productivitate. 

Utilă pentru pentru frezarea canelurilor, a muchiilor, 

a profilelor, a îmbinărilor, frezarea canalelor pentru 

încuietori… Există multe modele la care se pot 

atașa diverse accesorii pentru multiple utilizări și e 

bine de ales un model compatibil cu cât mai multe 

dintre acestea. 

Sculele de calitate pe lângă eficiență fac ca lucrul 

să fie cât mai curat și cu cât mai puțină risipă de 

material. Nu sunt genul de produse pentru care să 

se facă rabat la calitate ci este bine de căutat un 

produs fiabil. Un produs de calitate este însoțit de 

consultanță de specialitate pentru a alege modelul 

potrivit, garanție și un service de calitate. În plus, 

asigurați-vă că găsiți cu ușurință accesoriile necesare, 

piesele de schimb și consumabilele. 

74


CAUZELE APARIȚIEI ȘI 

POSIBILITĂȚILE DE 

REMEDIERE ALE 

CELOR MAI FRECVENTE 

DEFECTE DE FINISARE 

De cele mai multe ori cauza 

apariției defectelor este 

utilizarea necorespunzătoare a 

materialelor sau echipamentelor 

„Coaja de portocală” 

1 Lipsa aderenței la suport 2 

După uscare, pelicula nu este perfect netedă. Defectul 

este vizibil imediat după aplicarea lacului, dar uneori, poate 

dispărea odată cu uscarea. Apare când materialul de finisare 

nu are timpul sau condițiile necesare pentru a se așeza perfect 

pe lemn. 

Produsele peliculogene sunt materiale viscoase care au nevoie 

de timp pentru a se întinde perfect. Pentru cele pe bază 

de solvent timpul poate fi reglat cu ajutorul diluantului. Adăugând 

o cantitate prea mică de diluant, produsul va rămâne 

vîscos și va avea nevoie de un timp mai lung pentru a se 

așeza. Dacă diluantul se evaporă înainte, va apărea coaja de 

portocală. 

Apariția defectului mai poate fi determinată de calitatea diluantului 

folosit, de condițiile de aplicare, temperatura 

diferită între suportul lemnos și materialul aplicat, umiditatea 

relativă scăzută a aerului în zona de aplicare. 

Utilizarea necorespunzătoare a echipamentelor poate fi 

și ea o cauză. Distanța incorectă dintre pistolul de pulverizare 

și piesă sau presiunea de lucru duce la apariția cojii de portocală. 

La aplicarea manuală prin pulverizare, pistolul trebuie 

ținut la o distanță de cel puțin 25 cm de piesă, iar presiunea 

2,8-3 atm. 

Dacă defectul apare la aplicarea grundului și nu este foarte 

pronunțat, poate fi îndepărtat la șlefuirea între straturi. Dacă 

defectul este foarte pronunțat, șlefuirea între straturi nu-l va 

îndepărta, iar straturile următoare îl vor accentua. 

La aplicarea lacului, aspectul de coajă de portocală este cu 

atât mai deranjant și mai vizibil cu cât gradul de luciu al lacului 

este mai mare. În cazul luciului înalt se recomandă lustruirea 

pentru îndepărtarea defectului. 

Dacă suprafața finisată și uscată este lovită și apare o urmă 

albă, este un indiciu al lipsei aderenței la suport. În acel loc 

lacul s-a desprins de lemn și aerul a pătruns între lac și lemn. 

Pelicula de lac rămâne suspendată în aer și se sparge. Poate 

exista lipsă de aderență atât între pelicula de finisaj și suportul 

lemnos, cât și între straturile de material aplicat. Se poate face 

un test simplu, ca în imagine, trecând o monedă peste pelicula 

de lac. Dacă apare o urmă albă, înseamnă că nu există 

aderență. 

La produsele hidrodiluabile, 

dacă pelicula nu are aderență, 

poate fi jupuită de pe suportul 

lemnos. 

Cauza principală a apariției defectului este lipsa șlefuirii în 

alb sau între straturi. Cu cât lemnul este mai corect șlefuit, cu 

atât se creează rugozitatea necesară unei bune aderențe. Și 

la șlefuirea între straturi trebuie creată rugozitatea necesară 

aderenței. Excepție face lacul nitrocelulozic. Diluantul conținut 

înmoaie stratul de lac, iar zona de contact se amestecă. În 

cazul lacurilor cu întărire prin polimerizare, cum sunt cele poliuretanice, 

stratul următor trebuie aplicat imediat după șlefuirea 

între straturi pentru a avea aderență. Lacul poliuretanic se 

întărește mai greu în profunzime, dar superficial se usucă în 

2-3 ore. Dacă stratul superficial este îndepărtat prin șlefuire, se 

ajunge la partea mai moale și aderența este mai bună. Dacă 

se lasă mai mult de 3 ore după șlefuire, se întărește din nou și 

aderența scade. 

Viscozitatea prea mare la aplicare este o altă cauză a aderenței 

scăzute. În acest caz se diluează conform indicațiilor din 

fișele tehnice, iar viscozitatea se controlează cu cupe viscozimetrice. 

76

Crăpăturile în peliculă 

3 

Pot apărea după uscarea stratului de lac. Din 

păcate este un defect major care se remediază 

prin îndepărtarea totală a stratului și aplicarea 

unuia nou. 

Una dintre cauzele care duc la apariția defectului 

este grosimea stratului aplicat. În fișele tehnice se 

specifică gramajul pentru fiecare strat. Când stratul este 

foarte gros se creează tensiuni în peliculă care duc la 

apariția crăpăturilor. Tot în fișă se specifică și numărul 

maxim de straturi ce pot fi aplicate. Un număr mai mare 

formează o peliculă groasă care poate crăpa în timp. 

Cantitatea totală maximă aplicată ar trebui să fie între 

400 și 450 g/mp. La cantități mai mari există riscul apariției 

crăpăturilor. 

Factorii de mediu, temperatura și umiditatea, combinați 

cu folosirea unui material rigid, pot duce la apariția 

crăpăturilor. Variațiile de umiditate duc la variații dimensionale 

ale lemnului masiv. Dacă lacul nu este suficient 

de elastic sau stratul este prea gros, pot apărea crăpături 

în zonele de îmbinare și în lungul fibrei. 

Când se lucrează cu lemn masiv este bine să se folosească 

produse mai elastice, cu mai puțin umplutor 

și mai multă rășină. La produsele catalizate, crăpăturile 

pot apărea dacă se adaugă o cantitate mai mare de 

catalizator decât cea recomandată. Catalizatorul nu 

este un produs elastic și pelicula devine casantă. Crăpăturile 

pot apărea și dacă se folosește lacul cu pot-life 

expirat. 

Crăpăturile pot apărea și dacă se aplică un nou strat de 

material înainte ca stratul anterior să fie complet uscat. 

În cazul aplicării “ud pe ud”, stratul următor se aplică 

după evaporarea solventului, adică după 30-45 min. 

Dacă se refinisează sau se împrospătează un obiect 

de mobilier, trebuie verificată compatibilitatea dintre 

materialele folosite. Dacă straturile nu sunt compatibile 

pot apărea fisuri în peliculă. 

Uneori apar crăpături pe canturile MDF-ului. Se 

întâmplă atunci când există incompatibilitate între 

substanțele din MDF și lac. Se recomandă șlefuirea 

canturilor și suprafețelor frezate, după care se 

izolează cu un material special. 

În general, crăpăturile apărute din cauza 

variației dimensionale a lemnului sunt în 

dreptul îmbinărilor sau în lungul fibrei, paralel 

cu aceasta. Când lacul este de vină, 

crăpăturile sunt sub forma de rețea. 

De exemplu, dacă lacul hidrodiluabil 

îngheață își pierde proprietățile și după 

dezghețare, el nu mai poate fi folosit. 

Dacă este folosit, după uscare apar crăpături 

în formă de stea, asemănătoare cu 

crăpăturile apărute pe oglinzi sau sticlă 

atunci când cade o bilă pe ele. 

Sunt lacuri finale unde în fișa tehnică se menționează 

că nu se poate aplica mai mult de un strat. Există substanțe 

în interiorul lacului, de obicei ceruri, care dau un 

aspect foarte plăcut peliculei finale, dar nu acceptă un 

alt strat deasupra. Atunci când apar defecte, trebuie 

șlefuit foarte bine înainte de a se aplica din nou stratul 

de lac final. 

77


Scurgeri de lac 

5 

Este vorba despre acele scurgeri de material sub formă 

de picături, pe canturile panourilor sau pe lateralele 

mobilei montate, care ajung să se usuce în această 

formă. 

Cauzele sunt folosirea unui material necorespunzator, 

pregătirea greșită a materialului pentru 

aplicare, defecte ale pistolului sau folosirea lui 

incorectă, utilizarea greșită a liniei de finisare. 

Dacă aplicarea lacului se face pe verticală atunci riscul 

apariției scurgerilor de material este foarte mare. 

Pentru astfel de aplicări există materialele tixotropice. 

Cratere (ochi de pește) 

4 

Pot apărea chiar în timpul lăcuirii sau imediat după. Au aspectul 

unor discontinuități circulare, nu foarte mari, în peliculă. 

Arată ca atunci când apa ajunge pe o suprafață grasă. 

Care ar fi cauzele apariției defectului? Existența petelor de 

grăsime, ulei, ceară sau silicon pe suprafața ce urmează a 

fi lăcuită este una dintre ele. 

Cum ajung petele de grăsime pe suprafețele de finisat? 

Uneori, din neatenție (mâini murdare), alteori din cauza unor 

defecte la compresor. Prin desprăfuirea suprafețelor cu aer 

comprimat sau prin pulverizare, substanța grasă ajunge pe 

suprafață și determină apariția craterelor. 

În fișele tehnice ale produselor există indicații de pregătire 

pentru aplicare: cantitatea de diluant adăugată, 

viscozitatea la aplicare și temperatura de lucru. 

Dacă aceste indicații nu sunt respectate pot apărea 

scursuri. 

Scursurile pot apărea și dacă pistolul este prea aproape 

de obiect, nu a fost bine spălat, nu este așezat în 

poziția corectă (în cazul roboților de pulverizare) sau 

dacă banda transportoare se deplasează cu viteză 

prea mică. 

Scursurile pot fi îndepărtate prin șlefuire. Pentru a nu 

deteriora toată suprafața, este bine să se îndepărteze, 

cu grijă, surplusul de material întărit cu o racletă metalică. 

După îndepărtare se face șlefuirea normală între 

straturi. 

Ce este de făcut pentru a evita apariția defectului? Se 

recomandă montarea de filtre pe echipamente și curățarea 

lor cu atenție înainte de folosire. Dacă se observă pete grase, 

suprafața trebuie curățată și degresată cu solvenți. 

Când pe suprafață ajunge silicon trebuie folosit un solvent 

special pentru îndepărtarea lui. Siliconul este unul dintre 

materialele care pot produce neplăceri și când se 

lucrează cu el în altă parte, la distanță de zona de 

finisare. Curenții de aer pot aduce particule de silicon 

în zona de pulverizare și astfel apare defectul. 

E verificată! 

Amestecul întâmplător al produselor hidrodiluabile cu solvenți 

organici este o altă cauză. Dacă se lucrează atât cu 

produse pe solvenți, cât și cu hidrodiluabile este bine să se 

facă pe linii sau cu echipamente diferite. 

La refacerea finisajului unui mobilier mai vechi, defectul poate 

apărea dacă obiectul nu a fost spălat, degresat și șlefuit corespunzător. 

De-a lungul timpului, este posibil să fi fost folosite 

materiale specifice pentru curățare, care de obicei conțin 

ceruri și sunt incompatibile cu stratul de lac. 

Pentru a evita apariția se pot adăuga substanțe care permit o 

destindere mai bună a lacului sau se pot folosi diluanți specifici 

(solvent antisilicon). 

78

79


Bulele de aer și înțepăturile în peliculă, apar după aplicarea 

materialelor de finisare cu pisolul și cu toate că sunt asemănătoare 

și pot fi chiar confundate, au cauze diferite. 

Bulele de aer 

6 Înțepături în peliculă 7 

Bulele de aer pot apărea în lac înainte sau în 

timpul aplicării. Uscarea rapidă a lacului, determinată 

de timpul insuficient pentru dezaerare, 

temperatura prea mare sau ventilația prea 

puternică, face ca aerul să rămână prins în 

peliculă. 

Bulele de aer pot ajunge în lac înainte de utilizare, 

în timpul amestecării. De aceea amestecul 

are nevoie de un timp de relaxare înainte 

de aplicare. Dacă nu pot fi îndepărtate în acest 

mod, se folosesc filtre sau antispumanți. 

Uneori amestecul cu aerul apare chiar în pompă 

și atunci trebuie verificată și 

Vara, când este foarte cald și temperatura 

crește mult peste cea recomandată (20°C), 

defectul este mult mai frecvent. Se recomandă 

folosirea diluanților mai lenți, care întârzie 

uscarea și permit aerului să iasă din peliculă. 

Când lemnul este foarte uscat, o parte din apa 

conținută în lemn este înlocuită cu aer. Astfel, 

cantitatea de aer care iese din lemn este mai 

mare și există riscul să rămână prins în peliculă. 

Se recomanda respectarea umidității de 

echilibru a lemnului. 

În cazul aplicării produselor hidrodiluabile prin 

flow-coating, se formează de obicei o spumă 

foarte persistentă, care poate rămâne inclusă 

în peliculă și în cazul baițurilor poate duce la 

colorare neuniformă. Se recomandă folosirea 

produselor antispumante. 

În acest caz pelicula arată de parcă ar fi fost 

înțepată cu un ac fin. Defectul poate fi confundat 

cu bulele de aer, mai ales după ce s-a 

făcut șlefuirea între straturi. Spre deosebire de 

bule, înțepăturile nu sunt răspândite uniform, 

apar grupate, sau ici-colo pe suprafață și se 

văd foarte bine și imediat după pulverizare 

(înainte de uscare). 

Defectul apare în cazul aplicării lacurilor pe 

solvent atunci când pe traseele de pulverizare 

există apă acumulată (în compresoare, furtune) 

și este mult mai frecvent în perioadele foarte 

calde, cu umiditate ridicată. Se recomandă 

montarea filtrelor și un control mai des al instalațiilor 

și traseelor. 

Apare și când pulverizarea produselor hidrodiluabile 

se face în același spațiu cu a celor 

pe solvenți sau când sunt pulverizate imediat 

după cele pe solvenți, în același spațiu. 

Particulele fine de solvent persistă o vreme în 

atmosferă și ele trebuie eliminate prin exhaustare. 

De asemenea, toate traseele prin care a 

trecut materialul pe solvent trebuie foarte bine 

spălate cu acetonă și după aceea cu apă sau 

solvent pentru produse hidrodiluabile. 

80


IGNIFUGAREA 

Ignifugarea este procedeul prin care 

lemnul este tratat cu substanțe care 

duc la încetinirea propagării focului 

(fire retardant - termenul folosit în 

engleză pentru astfel de produse redă 

mult mai exact rolul lor). 

Prin ignifugare se mărește rezistența 

lemnului la ardere. Practic, se îngreunează 

aprinderea lemnului, se reduce 

viteza de ardere a acestuia și viteza 

de propagare a flăcărilor pe suprafața 

protejată. 

În ultima vreme, aceste materiale și 

metode de tratare a lemnului au ajungâns 

să aibă performanțe notabile. 

Astfel, se poate obține prin impregnare 

sub presiune, în autoclave, lemn 

cu o foarte mare rezistență la ardere. 

Acest lemn este destinat, în primul 

rând, construcțiilor. 

Există și soluții ignifuge care se aplică 

în condiții normale. Ele măresc rezistența 

la foc a lemnului, dar nu la fel ca 

cele aplicate în vid. Sunt soluții apoase, 

care se aplică prin pensulare sau 

pulverizare. 

Trebuie aplicată cantitatea recomandată, 

altfel tratamentul este ineficient. 

Astfel de produse se fabrică și în România, 

existând pentru ele acreditări 

oficiale din partea Departamentului de 

Pompieri. 

Uneori, cerințele de protecție la foc se 

limitează numai la sistemul de finisare 

aplicat pe lemn. În cazul baițurilor, 

problema nu este foarte complicată, 

deoarece, chiar dacă se folosesc 

baițuri pe bază de solvent, când se 

usucă, diluantul se evaporă în totalitate, 

pericolul fiind înlăturat. Nu același 

lucru se întâmplă în cazul grundurilor 

și al lacurilor. Acestea ard și pot chiar 

intensifica arderea. De aceea, lemnul 

folosit în clădiri publice, inclusiv mobila, 

se finisează cu produse ignifuge. 

Există produse ignifuge atât hidrodiluabile, 

cât și pe bază de solvent. 

82

Pentru a fi eficiente aplicarea trebuie făcută respectând 

tehnologia și cantitățile recomandate 

de producător. Tehnologia trebuie să indice 

cantitățile ce trebuie aplicate, numărul de straturi, 

timpii de uscare, etc. 

Consumul de material în cazul unui finisaj ignifug 

trebuie să fie de 450-500 g/mp. O cantitate 

mai mică nu va produce efectul de ignifugare 

iar una mai mare va crește riscul ca pelicula să 

crape din cauza grosimii și astfel să facă inutil 

tratamentul. 

Acreditarea produselor ignifuge este făcută pentru 

întregul sistem, nu pentru produse individuale. 

Producătorii acestor materiale au acreditare pentru ele de la organismele 

de profil din țările unde sunt produse. Pentru a fi însă 

valabile în România, trebuie să aibă și aprobarea departamentului 

de specialitate din ISU. În plus, compania care face aplicarea 

materialelor (fabrica producătoare de mobilier, de uși-ferestre, etc) 

trebuie să specializeze o persoană în aplicarea produselor de ignifugare. 

Persoana desemnată urmează un curs pe specializare. 

Numai în aceste condiții clădirea ce are lemn finisat cu produse de 

ignifugare primește acordul ISU. 

Dincolo de toate aceste probleme birocratice, ignifugarea nu trebuie 

lăsată la întâmplare, indiferent dacă este vorba despre o casă, 

un centru comercial sau un spațiu public. Este bine să ne gândim 

că, la un moment dat, viața unor oameni ar putea fi în pericol, 

iar ignifugarea, făcută corect ar putea face diferența între viață și 

moarte. 

83


TRENDURI ÎN DESIGN 

2018-2019 

de Vlad Dodan 

Nu-i așa că vi s-a luat de toate articolele cu și despre "cea mai nouă și bombastică 

direcție în materie de design"? Știu. Și mie! 

"Vreau design scandinav! Sunt 

sigur că se poate adapta la 

apartamentul meu!" 

Cam așa încep multe dintre conversațiile 

pe care noi, arhitecții și designerii 

de interior le avem cu potențialii noștri 

clienți. Și de multe ori se nimerește ca 

spațiul să fie simplu de rezolvat folosind 

principiile de design nordic, fie 

datorită unui plan rectangular generos, 

fie pentru că spațiul este mic și 

slab luminat, implicit îl gândim alb pe 

alb și ne luăm de-o grijă. 

Prezentul articol nu se vrea o scurtă 

introducere în trend-urile viitorilor 

ani, ci încearcă să explice pe 

scurt că există câteva elemente 

care, precum în modă, vor rămâne 

atemporale și se vor integra foarte 

bine în orice curent de design. 

Ideea din spate este să nu le dăm 

o formă finită, ci să ne concentrăm 

pe texturi și respectiv pe emoția pe 

care ne-o transmit ele în exploatare. 

>> 

John Berg 

Locuința unifamilială cu impact redus asupra mediului 

bergdesignarchitects.com 

În celelalte cazuri încercam să-i ghidăm 

către o multitudine de stiluri sau 

combinații care să le ofere atât satisfacție 

vizuală cât și compozițional - ergonomică. 

În esență, supraviețuim și 

dacă nu iese nordic 100%. 

Scandinavian Design - Charlotte Fiell, 

Peter Fiell explică mai mult despre 

asta și vreau să vă trezesc curiozitatea 

cât să vă documentați singuri. 

Și dacă v-am captat atenția până aici, 

aflați că acest curent vine ca un răspuns 

amalgamului numit mid-century 

modern. Care nu mai moare! 

Curentul în sine a pornit o dată cu designul 

democratic. Toate piesele apărute 

la mijlocul secolului trebuiau să fie 

sustenabile și comode, ușor de montat 

și ușor de mutat; în esență: 

versatile. Sunt ușor de potrivit în 

aproape toate încăperile mici, comuniste, 

dar știm cu toții că arată cel mai 

bine în turnuri de sticlă. Cel puțin așa 

ne sunt prezentate zi de zi pe internet 

sau în serialul Mad Men. 

84

Centrul spațiului de zi va fi marcat 

de construcții diafane din metal și/ 

sau lemn completate de marmură 

sau beton. Elementele nu se schimbă 

foarte mult față de stilurile precedente, 

diferența făcând-o modularitatea 

pieselor și accentul pe partea 

funcțională. 

Curajul designerilor se va regăsi și 

pe pereți, prin variante îndrăznețe 

de tapet care să pună în evidență 

spațiul. 

Chiar dacă trecem de la o arhitectură 

complet albă sau pastelată la una 

colorată și catifelată, elementele din 

lemn natural se vor integra foarte 

ușor în aproape orice design. Cheia 

stă în simplitatea obiectelor pe care 

încercam să le punem în valoare. În 

plus elementele decorative din aur 

și alamă vor desăvârși atât piesele 

de mobilier, cât și spațiile în care 

acestea vor fi amplasate. 

Inspirația extrasă din piesele vintage 

de mobilier se poate observa peste 

tot. Iar când vorbim despre inspirație 

facem referire la reinterpretarea 

lor cu noi materiale, noi tehnologii 

și implicit o libertate mai mare de 

modelare pentru a-i da o nouă viață 

unei forme consacrate. 

Grzywinski + Pons 

Treves and Hyde Restaurant 

>> 

În urma târgurilor de design interior din 

Koln și Milano de anul acesta, oamenii vor 

întelege că lemnul, betonul, metalul și 

sticla rămân în aria noastră de interes, dar 

ajutați de noile utilaje CNC sau de imprimare 

3D putem acum să le formăm în 

corpuri mai ușoare și mai rezistente. 

Catifeaua își face reapariția în diferite piese 

de relaxare; cu precădere canapelele și 

fotoliile simple vor inunda revistele de profil 

și casele noastre în următorii ani. 

Cassina, Thonet, Ligne Roset sunt 

doar câțiva dintre producătorii care au lansat 

linii noi marcate de trecerea de la culori 

pastelate la tonuri mai îndrăznețe. 

_fotoliu Cassina 

C90 

85


_masa 

ST Furniture 

ST Calipers BD 

Alăturarea unor piese care au punctat 

foarte bine anii 1940, 1950 sau 1970 nu 

este foarte ușoară, dar prin reinterpretarea 

lor putem acum să le aducem în 

același plan. 

Direcțiile în care se îndreaptă design-ul 

de interior nu marchează o îndepărtare 

completă de la premisele stilului scandinav, 

ci încearcă ieșirea din monoton. 

Vestea bună e că oamenii își doresc 

spații ingenioase sofisticate și elegante 

și sunt pregatiți să plătească pentru 

asta. 

Matter Made 

M.M.XVII 

mattermade.us 

86 

_canapele 

Ligne Roset 

Colectia - Annie Heronimus

ECHIPA DE ARHITECȚI CU CARE 

ȚI-E UȘOR SĂ TE CONSULȚI 

De la spații de birouri la apartamente sau 

obiecte personalizate, KOOB HUB oferă 

design customizat și consultanță în achiziții. 

DESIGN de INTERIOR 

DESIGN de MOBILIER 

ARHITECTURA 

+4 0745 352 594 

office@koobhub.com 

www.koobhub.com


SOCIAL MEDIA 

MARKETING 

pentru afaceri? 

Marketingul este unul dintre ultimele care ar trebui tăiate 

sau reduse, indiferent de situația în care se află o afacere. 

Dacă afacerea nu merge bine, o campanie de succes poate 

ajuta afacerea să crească. Sau, odată ce afacerea merge 

bine, marketingul ajută la menținerea nivelui și chiar la 

depășirea lui. 

O mare provocare a companiilor pare să fie prezența în meniul online alături de concurenți. 

Construirea unei prezențe relevante în mass-media poate fi deosebit de dificilă 

pentru companiile blocate în trecut sau care nu acordă prioritate marketing-ului. 

O prezență puternică online, un website bine făcut și optimizat este primul pas 

pentru a depăși această provocare. Companiile pot acum câștiga afaceri în favoarea 

concurenților doar printr-o prezență online mai puternică. 

Social Media Marketing, cum poate fi definit 

acest termen? Social Media reprezintă noi canale de 

integrat în strategiile de marketing. În social media marketing 

este vorba despre găsirea unei modalități de a apărea 

în fluxurile de informații, conversații, recomandări ale 

clienților. 

Cum funcționează pentru industria lemnului? 

Nu diferă cu mult față de alte industrii. Este o extensie a 

campaniei de marketing curente. Și afacerile din această 

industrie pot utiliza Social Media pentru a se conecta cu clienții, 

pentru a-și extinde rețeaua, pentru a-și găsi noi oportunități 

de afaceri, pentru a construi relații loiale, pentru a 

vedea ceea ce își doresc clienții. Își pot prezenta/comunica 

promoțiile și lansările de produse, pot viraliza informațiile, 

pot interacționa și răspunde la întrebările clienților și multe 

altele. 

Este potrivit marketingul serios (corporatist) 

unui astfel de mass-media? Social Media Marketing 

este un mod puternic pentru companiile de toate dimensiunile 

de a ajunge la clienți. Oricine crede că Social Media nu este 

un canal potrivit va rămâne în urma competiției. Social Media 

schimbă comportamentul nostru - schimbând modul în 

care folosim informațiile și decidem să cumpărăm. Persoana, 

și nu furnizorul, se află în centrul marketingului de masă 

acum. Consumatorii nu mai caută, ei așteaptă să găsească 

informațiile în fluxurile sociale. 

Tehnologia se dezvoltă spectaculos, iar progresul este 

continuu și se pare că vom merge în acest ritm alert. Marketingul 

și comunicațiile sunt acum foarte strâns legate de 

diferite forme de medii digitale, astfel încât, pentru a avea 

succes și în acest domeniu, trebuie să te adaptezi cât mai 

repede și să ții pasul cu tendințele. 

88 

Este social media marketing-ul riscant într-un 

mediu concurențial? Riscant este să NU fii implicat. 

Conversațiile și părerile vor exista și vor continua, indiferent 

dacă vă place sau nu, dacă luați parte sau nu. Multe companii, 

chiar mari, din această industrie vor pierde complet 

piață din cauza mijloacelor de comunicare socială și acest 

lucru va lăsa o oportunitate pentru cei cu viziune de a profita 

de aceste mijloace și a atrage clienți de la concurenții lor. 

Care ar fi sugestiile pentru companiile care doresc 

să-și consolideze prezența pe internet? 

Elaborarea unui plan strategic de marketing social media 

și alocarea unor resurse bugetare adecvate campaniilor de 

marketing. Unii oameni cred că dacă își fac o pagină pe 

Facebook ăsta ar fi marketingul social media. Este mult mai 

mult decât atât. Trebuie ascultat publicul, să aflați unde interacționează, 

să creați conținut și să măsurați rezultatele. 

Social media este vorba despre implicare și despre furnizare 

de valoare clienților și de identificare cu toate acestea. 

Brandurile care își cunosc și se folosesc de propria valoare 

știu cel mai bine ceea ce le face unice, reușesc să creeze o 

legătură autentică între marcă și consumator. Această legătură 

organică le va conduce spre succes. 

TRY DIGITAL este deschis 

pentru discuții cu 

firmele din domeniul 

lemnului despre conceptul 

de social media 

marketing. Furnizează 

servicii care îi vor ajuta 

să găsească clienți noi 

cu ajutorul unei strategii 

adecvate de comunicare 

și PR în social media. 

trydigital.ro

FINISAJE PROFESIONALE Pentru Lemn 

Produse și soluții de acoperire 

pentru orice suprafață din lemn 

CES BRANDS 

București, str. Maria Rosetti 6 

www.polistuc.ro

Revista Din Lemn - Septembrie 2017

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?