etica profesionala

culturii, ci prin faptul că aceste norme sînt date într-o legătură indisolubilă cu alte forme de
reglementare a relaţiilor dintre oameni – ritualul religios, obiceiul, dreptul.
Totodată, într-unul din capitolele Coranului, întitulat Criteriul 98 , revelaţia,
pentru întreaga omenire, devine punctul de referinţă în distingerea binelui de rău.
Asemenea iudaismului şi creştinismului, începuturile islamului se regăsesc în ideea
de poruncă divină este fundamentul pentru stabilirea ordinii morale prin străduinţa
profesionalului. În alte părţi din Coran, acelaşi termen indică conceptul unei
moralităţi revelate, care prezintă umanitatea cu o distincţie certă între bine şi rău, fapt
care nu este un subiect al neajunsurilor umane.
Calitatea umană care cuprinde conceptul de valoare etică ideală în Coran este
exclusă în termenul tagwa care reprezintă fundamentul acţiunilor umane şi determină
faptul ca omul să responsabil în faţa lui Dumnezeu şi a societăţii. Tagwa a devenit un
simbol etic universal al unei comunităţi morale autentice.
Moralitatea în Coran nu este sistematizată în forma unui cod anumit şi nu poate
fi redusă la o totalitate de principii generale. Aici există anumite dispoziţii singulare
(de tipul interdicţiei asupra consumului cărnii de porc sau a vinului), există norme ce
reglementează relaţiile într-o anumită sferă (în ceea ce priveşte căsătoria, succesiunea
etc.), există noţiuni ce generalizează relaţiile morale şi virtuţile concrete (echitatea,
milostenia, conştiinţa, dărnicia etc.), dar nu există noţiunea sau termenul ce ar
corespunde noţiunii de „etică” (sau morală).
Etica Coranului ţine cont de posibilităţile şi de circumstanţele vieţii. În acest
sens ea este indulgentă faţă de om. Spre exemplu, musulmanului i se interzice să
consume carne de porc, dar dacă se întîmplă că el nu are ce mînca în afară de carne
de porc, atunci este permisă o derogare de la interdicţia în cauză. Exist obligaţiunea
postului, dar ea nu se răsfrînge asupra femeilor gravide sau asupra celor care sînt în
captivitate. Aşadar, normele eticii musulmane conţin şi permit anumite excepţii,
imperativitatea lor nu poate fi considerată destul de categorică.
Problema de ce omul trebuie să fie o fiinţă morală nu este o problemă, deoarece ea
este rezolvată prin includerea moralei în credinţă. Modul de viaţă moral garantează
beatitudinea vieţii veşnice, iar modul de viaţă amoral duce în mod inevitabil la chinurile
agoniei morţii veşnice. Echitate şi milostenie caută cel care caută un folos pentru sine.
Motivul moral în islam coincide atît cu motivul înţelepciunii, cît şi cu motivul pietăţii.
Etica musulmană reiese din conceperea integrală şi destul de reală a profesionalului,
care înţelege şi acceptă posibilităţile lui limitate. Ea nu se bazează pe principiul
că omul este asemănător lui Dumnezeu şi prin aceasta este mai realistă, mai puţin
înălţătoare decît etica creştină şi conturează spaţiul comportării lui morale responsabile.
Test pentru autoevaluare
1. Poate fi oare considerat Confucius părintele spiritual al naţiunii chineze?
2. Care sînt trăsăturile caracteristice ale concepţiei lui Buddha despre eliberarea
profesionalului.
3. În ce constă importanţa pentru posteritate a Decalogului lui Moise?
4. În ce constă obiectul polemicii dintre Isus Hristos şi Moise?
5. Care sînt trăsăturile caracteristice ale eticii lui Mahomed?
98 Furgan: Sura 25.
58