etica profesionala

„Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut. Şi nici nu vor zice: iat-o aici
sau acolo. Căci iată, împărăţia lui Dumnezeu este în lăuntrul vostru” 74 . Există însă o
nerăbdare a Creaţiei de a fi eliberată, o dorinţă a unei înfieri şi răscumpărări imediate.
Într-o zi va fi dată la lumină pe deplin, dar într-o formă anumită ea a ajuns deja la noi
şi în mijlocul nostru 75 . Ea poate să fie întrevăzută în viaţa de toate zilele. Viaţa de aici
este ca o topitoare unde se purifică aurul. Căci Dumnezeu pune la încercare pentru a-i
găsi pe cei vrednici de El 76 , pe unii drepţi, pe alţii sfinţi 77 ; iar cine va căuta să-şi
păstreze viaţa o va pierde şi cine o va pierde o va salva 78 . Fiecare e dator să slujească,
cu încredere, în aşteptarea harului: „Cine dintre voi, avînd un slujitor la arat sau la
păscut de turme, îi va zice cînd se întoarce de la ţarină: Vino îndată şi aşazăte la
masă? Oare nu-i va zice: Pregăteşte-mi ca să cinez şi, încingîndu-te, serveşte-mi pînă
ce voi mînca şi voi bea, iar după aceea vei mînca şi vei bea şi tu?” 79 . Care va fi rezultatul
acestor încercări? Isus nu este pesimist. Totuşi se întreabă: „Fiul Profesionalului,
cînd va veni, va găsi, oare, credinţă pe pămînt 80 ?”.
Un cărturar evreu, voind să afle dacă Isus cunoaşte esenţa Scripturilor lui Moise, îl
întreabă: „Care este cea dintîi dintre porunci? ” Isus i-a răspuns că întîia este: „Ascultă,
Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Şi: Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată
puterea ta. Aceasta este cea dintîi poruncă”. Iar a doua e aceasta: „Să iubeşti pe aproapele
tău ca pe tine însuţi. Mai mare decît acestea nu este altă poruncă“. Şi i-a zis cărturarul:
„Bine, învăţătorule. Adevărat ai zis că unul este Dumnezeu şi nu este altul afară de
El. Şi a-l iubi pe El din toată inima, din tot sufletul, din tot cugetul şi din toată puterea şi
a iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi este mai mult decit toate arderile de tot şi decît
toate jertfele”. Iar Isus, văzîndu-l că a răspuns cu înţelepciune, i-a zis: „Nu eşti departe
de împărăţia lui Dumnezeu“. Şi nimeni nu mai îndrăznea să-l mai întrebe 81 . Într-adevăr,
Isus confirmă aici Vechiul Testament în tot ce acesta are mai important. Dar El adaugă o
poruncă nouă care duce la desăvîrirea după chipul lui Dumnezeu: „Să nu duşmăneşti pe
fratele tău în inima ta, dar să mustri pe aproapele tău, ca să nu porţi păcatul lui. Să nu-ţi
răzbuni cu mîna ta şi să n-ai ură asupra fiilor poporului tău, ci să iubeşti pe aproapele tău,
ca pe tine însuţi. Eu sînt Domnul Dumnezeul vostru” 82 . „Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti
pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă
pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că
El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi
peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi
vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au
nu fac şi păgînii acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvirşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc
74 Ibidem,17: 20-21.
75 Ibidem, 11: 20.
76 Ibidem, Înţelep. 3: 5-7, 10.
77 Ibidem, Apoc. 22: 10.
78 Ibidem, Luca 17: 33.
79 Ibidem, 17: 7-8.
80 Ibidem, 18: 8.
81 Ibidem, Marcu, 12: 29-34.
82 Ibidem, Leviticul, 19: 17-18.
52