etica profesionala

întrece dreptatea voastră pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intra în împărăţia
cerurilor 61 . Isus Hristos a arătat că Evanghelia Sa se axează pe porunca iubirii, a iubirii
desăvîrşite, care îi include şi pe duşmani: „Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele
tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău. Iar Eu vă zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi
pe cei ce vă blestema, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă
vatămă şi vă prigonesc” 62 . Isus precizează că tocmai în paradoxul iubirii vrăjmaşilor stă
calea desăvîrşirii: „Fiţi, dar, desăvîrşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvîrşit este” 63 .
Fericiţi sînt cei care se află în starea actuală a creştinilor, aşteptînd împărăţia lui
Dumnezeu. Cu aceasta, Isus introduce un limbaj nou şi un element nou: istoria s-a
transformat deja o dată cu venirea Lui. În fond, este vorba de o revelaţie nouă: dacă
Dumnezeu a vorbit poporului israelit prin profeţi, în multe rînduri şi în multe chipuri,
acum a vorbit prin Fiul Său însuşi 64 .
Ca mijlocitor al unui Nou Legămînt, Isus este „Domn al sabatului” 65 şi are deci
dreptul de a dezlega pe ucenicii Săi de sărbătoarea sabatului, care împreună cu ritualul
circumciziunii constituiau elementele principale ale iudaismului de după întoarcerea
izraeliţilor din exil. I-a certat pe farisei şi cărturari că „au desfiinţat cuvîntul lui
Dumnezeu prin datinile lor” 66 şi, de aceea, El însuşi a corectat tradiţiile strămoşilor
poporului iudeu. Spre exemplu, El schimbă definitiv două dintre acestea: prescripţiile
privind alimentele curate şi necurate, spunînd că nimic din ceea ce priveşte hrana
profesionalului nu este impur, ci răul îşi are punctul de plecare în opţiunea lăuntrică,
în cugetul inimii 67 ; şi normele privind căsătoria şi despărţirea soţilor, arătînd că nu
există nici un motiv pentru divorţul legal sau pentru orice alt divorţ 68 .
Astfel, o dată cu venirea lui Isus, Legea Veche s-a schimbat 69 , a apărut un Nou
Legămînt, pentru că nimeni nu pune „vin nou în burdufuri vechi” 70 . Aceasta este
revoluţia Evangheliei: în locul cuvîntului scris a apărut Cuvîntul lui Dumnezeu întrupat.
Împărăţia lui Dumnezeu are mai multe nume, căci nu se poate vorbi de această
împărăţie decît prin analogie 71 . În Noul Testament se vorbeşte despre împărăţie în
sensul prezenţei şi influenţei ei nu numai dincolo de viaţa trupească, ci şi aici, în acest
timp, care este o continuă pregătire pentru împărăţie, şi de aceea Isus le spune
discipolilor Săi exemplul despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se
descurajeze 72 . Biserica însăşi prezintă vederea acestei împărăţii în care Hristos va fi
hrana sfinţilor: „De aceea vă pregătesc împărăţia, după cum Tatăl Mi-a pregătit-o
Mie, ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea” 73 .
61 Ibidem, 5: 20.
62 Ibidem, 5: 43-44.
63 Ibidem, p. 5: 48.
64 Ibidem, Evrei, 1: 1-2.
65 Ibidem, Marcu, 2: 28.
66 Ibidem, 7: 9-13.
67 Ibidem, 7: 14-23.
68 Ibidem, 10: 2-12.
69 Ibidem, Matei, 19: 16-22.
70 Ibidem, 9: 17.
71 Ibidem, I Cor. 2: 9.
72 Ibidem, Luca, 18: 1.
73 Ibidem, 22: 29-30
51