etica profesionala

Isus s-a născut la Bethleem, în Iudeea, ocupată pe atunci de romani. Naşterea lui
este situată prin anul 4 sau 6 înaintea erei noastre, sub domnia împăratului Augustus,
conform unui recensămînt efectuat în tot imperiul. El făcea parte din neamul lui Iuda
şi se trăgea din regele David, prin Iosif, soţul mamei sale Maria, care era fecioară şi
care a primit, prin credinţă, acest copil conceput în ea de Sfîntul Duh: el va fi „Fiul
Celui Preaînalt” 42 .
Luca relatează despre un pelerinaj al familiei la Ierusalim, conform obiceiului,
pentru sărbătoarea Paştelui: Isus are doisprezece ani şi în loc să se ducă înapoi cu
părinţii săi, el rămîne în Templu, unde îi uimeşte pe învăţătorii Legii prin inteligenţa
răspunsurilor sale, iar la întrebarea mamei sale, el răspunde că trebuie să fie „cu
Părintele său” 43 . Isus îşi petrece întreaga copilărie şi tinereţe la Nazaret, unde obţine
educaţia evreiască a timpului său şi era numit „fiul tîmplarului”. Evangheliştii nu ne
oferă nici un detaliu despre această „viaţă ascunsă”.
La vîrsta de treizeci de ani, Isus se duce pe malurile Iordanului, în locul unde
Ioan, vîrul său, fiul lui Zaharia şi al Elisabetei, botează profesionalii în apă, în semn
de purificare şi predică mulţimilor cu forţa convertirii. Isus insistă să fie şi el botezat:
atunci Duhul lui Dumnezeu se pogoară sub forma unui porumbel asupra lui şi din cer
se face auzit un glas: „Acesta este fiul meu cel iubit, întru care bine am voit” 44 . Ioan
Botezătorul îl numeşte pe Isus „Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii” şi
„Fiul lui Dumnezeu” 45 .
După această scenă decisivă, care dezvăluie identitatea sa, Isus se retrage în
pustiu timp de patruzeci de zile, unde înfruntă cu succes ispitele fundamentale –
bunurile acestei lumi, puterea, gloria – care l-ar putea abate de la misiunea lui. Atunci
începe manifestarea lui în public, cu propovăduirea pe drumurile Galileei şi chemarea
primilor ucenici.
Din sat în sat, Isus declară: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.
Pocăiţi-vă şi credeţi în evanghelie” 46 . Prin parabole, comparaţii luate din viaţa
rurală sau din experienţa umană – păcat, nunţi, ospeţe, comoară etc. – el evocă împărăţia
lui Dumnezeu oferită oamenilor pentru a le îndeplini aspiraţiile. El adună mulţimile,
alege doisprezece discipoli pentru a trăi cu el şi a însuşi învăţătura lui şi face din ei
apostoli, care urmează modelul stăpînului lor. În sinagogi, el comentează Scripturile şi
şochează auditoriul cu autoritatea învăţăturii sale, polemizează cu fariseii, învăţătorii
Legii şi scribii. Isus stîrneşte întrebări despre persoana şi misiunea sa, însoţindu-şi
vorbele cu miracole de vindecare sau de eliberare de posedări demonice etc.
Isus Hristos a propovăduit învăţătura sa trei ani, iar după aceea a fost învinuit de
blasfemie şi că a pus la cale distrugerea templului şi a fost răstignit pe cruce. Decizia
a fost luată de tribunalul suprem al iudeilor şi aprobată de procuratorul roman Pilat.
Executarea au efectuat-o autorităţile romane. Răstignirea pe cruce era o formă de
execuţie considerată cea mai ruşinoasă, deoarece era aplicată pentru robi şi bandiţi.
Hristos a fost răstignit pe cruce pentru învăţătura şi ideile sale de două forţe – de
42 Ibidem, Luca, 1, 2 şi Matei, 1.
43 Ibidem, Luca, 2: 49.
44 Ibidem, Matei, 3:13-17.
45 Ibidem., Ioan, 1: 29 şi 34.
46 Ibidem, Marcu, 1:15.
48