etica profesionala

media, de la educaţia patriotică la instruirea şcolară) este orientat convergent, şi în acest
sistem global etica este numai o componentă funcţională; – existenţa în spaţiul vieţii
sociale a unor modele reale de comportament, întruchipate în caractere şi atitudini
exemplare. Aceste exemple personale sînt o concretizare vie a faptului că moralitatea nu
este un domeniu al imperativelor pure, ci că ea se cristalizează în modele care fiind reale
sînt totodată şi ideale. Fiind o confirmare a moralităţii colective reale, modelele de
comportament sînt şi o ilustrare a unei moralităţi superioare, posibile şi necesare, la
nivelul întregii colectivităţi. Personalitatea morală, în acest context, este un imperativ, o
ilustrare reală a imperativului şi totodată un argument al lui, al necesităţii generalizării
lui; – posibilităţile formative ale eticii sînt condiţionate de însăşi natura demersului etic,
întrucît diverse discursuri etice au procedee cognitive, strategii intrinsec educative,
implicaţii evaluante şi finalităţi formative diferite.
8. Noţiunea de tipurile deontologiei profesionale. Deontologia agricultorului, tip
specific al eticii profesionale
Deontologia 19 a fost creată de utilitaristul englez Jeremy Bentham ca studiu empiric
al datoriilor morale concrete, raportate la diferite situaţii sociale, care urmărea
ca noţiunile imprecise de moralitate, bunătate, justiţie, legitimitate etc. să fie „măsurate,
operaţionalizate”. În principal, deontologia ca parte a eticii are un domeniu bine
definit, dar mult mai restrîns decît acesta.
În opinia pedagogului rus A. Văscher, „importanţa sporită a eticii aplicate este
astăzi dintr-o parte, o tendinţă mondială a dezvoltării eticii şi, din altă parte, domeniul cel
mai slab investigat” 20 , la care ne raliem şi noi. Prin urmare, elaborarea normelor
deontologiei profesionale reprezintă o cale magistrală a dezvoltării eticii în mileniul al
treilea, din motiv că soluţionarea lor a fost destul de anevoioasă pentru etica tradiţională.
Sintagma „deontologia profesională” vizează: a) reflecţia etică aplicată unui
cîmp particular al activităţii umane. Este vorba despre o determinare care permite
examenul mai aprofundat al problemelor concrete legate de exerciţiul unei profesii,
exprimabilă în termeni de reguli, fără a elimina însă analiza fundamentelor şi
justificărilor unor astfel de reguli; b) un ansamblu de reguli etice produse de un grup
de profesionişti şi concepute special pentru a dirija practica lor profesională 21 .
Profesionalii care exercită funcţii profesionale similare sau identice îşi
elaborează tradiţii specifice şi se unesc în baza unor principii de solidaritate
profesională, care sînt în stare de a păstra reputaţia grupei profesionale date. Etica
profesională are menirea de a dezvolta unele comportamente proprii atingerii
scopurilor diferitor profesii, edificînd energiile acestora pentru a înţelege şi a-şi
asuma datorii şi responsabilităţi însoţite de un angajament socio-cultural respectiv 22 .
Etica profesională constituie totalitatea regulilor de conduită a unui grup social
anumit care asigură caracterul moral al interacţiunilor determinate sau însoţite de
19 gr. deontos „ceea ce se cade”, „datorie” şi logos „ştiinţă”.
20 Вэскер, А.Б. Педагогическая этика нового века и артистические способности учителя // Мир образования –
Образование в мире, 2004, nr. 1 (13), p. 17.
21 Encyclopédie Philosophique Universalle, II. Les Notions Philosophiques, tome 1. Paris: Éd. P.U.F., 1990, p. 876.
22 Tratat de etică /ed. Peter Singler: trad. coord. de prof. univ. dr. Vasile Boari şi Raluca Marincean: cuv. înainte de V.
Boari. Iaşi: Ed. Polirom, 2006, p. 235-247.
30