etica profesionala

A pregătit cca 20 de doctori în ştiinţe, autor a peste 120 de publicaţii ştiinţifice.
Paralel cu activitatea didactico-ştiinţifică, a desfăşurat o amplă activitate socială, fiind
ales deputat în Sovietul raional Krasnoarmeisk din Chişinău, membru al Consiliului
Ştiinţific al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, membru al Consiliului tehnico-ştiinţific
pentru animalele de prăsilă al Ministerului Agriculturii al R.S.S.M. Om Emerit al
Ştiinţei şi Tehnicii din R.S.S.M.
ALEXANDRU CHERDIVARENCO
S-a născut la 6 iunie 1900, în Kuciurgan, reg. Odesa. A
absolvit cu menţiune Academia Agricolă din Cluj (1924), obţinînd
diploma de inginer-agronom. În 1927 obţine o bursă
pentru studii de specializare în domeniul maşinilor agricole la
Institutul Naţional de Agronomie din Paris, la absolvirea căruia
în 1929 obţine diploma de Specialist în mecanica agricolă.
În mai 1933, la Viena, la Şcoala Superioară de Agronomie,
i se conferă titlul de doctor în agronomie în baza tezei care
o susţine cu tema: Cu privire la geografia plugului în România.
În 1930, prin decretul regal, este numit asistent la Staţiunea de încercare a maşinilor
din cadrul Institutului de Cercetări Agronomice din Bucureşti, iar în aprilie 1934 este
încadrat ca şef de lucrări al acestei staţiuni.
La Facultatea de Ştiinţe Agricole din Chişinău a început activitatea în 1935, în calitate
de conferenţiar de Geniu Rural (Maşini agricole şi construcţii rurale), apoi din aprilie
1936 ca şef de lucrări. În 1938, în baza propunerii Consiliului facultăţii, a fost numit
profesor suplinitor la Catedra de Mecanică şi Maşini agricole. Pe parcursul acestor ani a
devenit: membru al Societăţii Inginerilor Agronomi din România; membru al Corpului
Agronomic cu gradul de inginer-agronom, inspector; membru al Societăţii de Ştiinţe din
România, Secţia ştiinţe agricole. Decorat cu „Meritul Agricol", gradul de cavaler.
În perioada 1940-1941 este şef al Catedrei de mecanizare a producţiei agricole a
Institutului Agricol din Chişinău, iar între anii 1941-1944 şef al Catedrei de
mecanizare a agriculturii a Institutului Agricol din Sverdlovsk. În 1944 revine la
Institutului Agricol din Chişinău, unde deţine funcţia de şef al Catedrei de
Mecanizare (1944-1951), profesor şi şef interimar al Catedrei de Maşini Agricole
(1951-1958). Paralel îndeplineşte şi funcţia de vicedirector al institutului pentru
lucrul didactic (1944-1947). Între anii 1958-1961 a fost numit şef de catedră la Şcoala
Superioară de Partid din Chişinău, iar din 1961 -profesor la Catedra de Pedologie şi
Agrochimie a Universităţii de Stat din Moldova.
În activitatea ştiinţifică s-a manifestat ca un specialist de anvergură în domeniul
mecanizării agriculturii. A elaborat şi a publicat 150 lucrări.
Pentru merite în activitatea ştiinţifică şi didactică i s-a acordat distincţia Eminent
al Învăţămîntului Superior din R.S.S.M. (1975).
287