etica profesionala

considerat primul curs de pedologie din ţara noastră. A optat pentru organizarea
structurii învăţământului agricol în concordanţă cu necesităţile agriculturii în ţară,
pentru structurarea direcţiilor de specializare a agronprofesionalului, concepţie care
stă şi astăzi la baza soluţionării acestei probleme.
Nicolae Florov a studiat şi transpus în lucrări ştiinţifice de o rară profunzime
„agro-geologia" celor mai importante regiuni naturale, agricole din Basarabia,
precum şi a apelor subterane care au fost de o deosebită utilitate pentru agricultură.
În lucrarea sa Agrogeologia regiunii Copanca, judeţul Tighina, numeşte această
zonă foarte bogată, drept California României, deoarece de aici proveneau două
treimi din exportul de fructe al ţării. Această zonă dintre Nistru şi Botna, cu altitudini
joase (20-160 m), cu soluri cernoziomice în diferite stadii de degradare este ilustrată
în lucrare cu două hărţi de excepţie, una higrometrică şi alta agrogeologică în culori.
Membru al Societăţii Internaţionale de Ştiinţa Solului, membru al Academiei de
Ştiinţe din România şi al Societăţii Române de Geografie.
NICOLAI DEREVIŢKI
S-a născut în anul 1882, în gubernia Orlov, Rusia. În 1908
absolveşte Academia Agricolă şi Silvica din Moscova (actualmente
Academia Agricolă Timireazev). În perioada anilor 1921-
1940 activează în diferite instituţii de cercetare din Ucraina,
Azerbaidjan, Asia Mijlocie, Rusia.
Activitatea ştiinţifica a prof. N. Dereviţki a fost dedicată
studierii problemelor de ameliorare şi seminologie, de elaborare
a metodicii cercetărilor ştiinţifice. A studiat statistica variaţională
şi a tradus câteva cărţi editate peste hotare în domeniului
tehnicii experimentale şi prelucrării statistice a rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.
În perioada anilor 1921-1925 activează la staţiunea experimentală din Verhneacesk,
Ucraina, unde a creat 3 soiuri de plante de cultură: soiul de secară Tarascianskaia
II, soiul de ovăz Verhneaceskii 053 şi soiul de orz Verhneaceskii 06, care
pînă la război ocupau o supara-faţă de 1,2 milioane hectare. În domeniul seminologiei
a fost primul care a utilizat Metoda de selectare în masă după generaţii pentru a
obţine soiuri de elită la grâne şi la bumbac. În anul 1938 susţine teza de doctor
habilitat în teoria tehnicii experimentale.
În perioada anilor 1941-1947 este şef al Catedrei de ameliorare şi fitotehnie în
instituţiile superioare de învăţământ din Kuibîşev, Ulianovsk şi Herson. În 1948 este
transferat la Institutul Agricol din Chisinău, unde activează în calitate de şef al
Catedrei de Agrotehnică până în iulie 1949, cînd este eliberat în legătură cu faptul că
nu a restructurat activitatea catedrei în conformitate cu hotărârea sesiunii Academiei
Unionale Agricole (VASHNIL) din august 1948, "Cu privire la situaţia în domeniul
ştiinţelor biologice" si Biroului C.C. (b) din Moldova din 7 septembrie 1948 prin care
este acuzată teoria lui Mendel şi Morgan despre transmiterea ereditară a caracterelor.
N. Dereviţki considera mendelismul teoria selecţiei şi se străduia s-o împace cu
învăţătura lui Miciurin. A publicat peste 120 lucrări ştiinţifice.
283