etica profesionala

În 1955 editează cartea Cercetări şi observaţii asupra faunei solurilor - bilanţ al
muncii efectuate în domeniul biologiei solurilor.
Reluând, în sinteză, contribuţiile acad. N. Dimo aduse prin cercetările sale
fundamentale, se pot distinge o serie de realizări, care au contribuit incontestabil la
progresul ştiinţei pedologice:
♦ elaborarea clasificării solurilor salinizate;
♦ stabilirea legităţilor răspândirii soloneţurilor şi solonceacurilor sub aspect
zonal;
♦ evidenţierea legităţilor răspândirii solurilor zonale în diferite regiuni din
bazinul fluviului Volga, depresiunea Precaspică, Asia Mijlocie;
♦ caracterizarea solurilor antropogene, care se formează pe terenurile timp
îndelungat irigate;
♦ elaborarea metodelor speciale de cartografiere a complexelor de soluri în
zona semide-şertului;
♦ conceperea bazelor fondării pedozoologiei, stabilirea rolului pedogenetic al
furnicilor, termitelor, râmelor şi rozătoarelor;
♦ argumentarea şi organizarea cartografierii solurilor Moldovei;
♦ studierea rezervelor şi bilanţului humusului în cernoziomurile Moldovei;
♦ argumentarea şi conturarea problemelor esenţiale ale cercetărilor învelişului
de sol al Moldovei.
N. Dimo a publicat peste 200 de lucrări ştiinţifice, multe din ele având caracter
de pionerat, se consideră clasice.
Membru, apoi preşedinte al Comitetului Agrologic al Societăţii Agricole din
Moscova (1910-1917), membru titular al Academiei de Ştiinţe Agrare a U.R.S.S. (1948).
Decorat cu Ordinul Lenin, două ordine Drapelul Roşu de Muncă, Medalia de
Aur V.V. Dokuceaev (1950). Laureat al premiului N.N. Sibirţev (1908), Om Emerit
în domeniul ştiinţei şi tehnicii din R.S.S.M. (1946).
PAVEL DOROFEEV
S-a născut la 2 decembrie 1875, în or. Şostka, reg. Sumî,
Ucraina. În 1896 a absolvit Institutul de Pomologie din Proscau,
Germania (astăzi Polonia). În anii 1896-1935 activează pe tărîmul
pedagogic şi ştiinţific. Din anul 1935 este şef al Catedrei de
Pomicultură a Institutului de Horticultură din Tiraspol.
Activitatea în cadrul Institutului Agricol din Chişinău o începe
în august 1940 în calitate de şef al Catedrei de Pomicultură
recent creată. În timpul războiului (1941-1944) activează în cadrul
Institutlui Agricol din Voronej, Rusia. În anul 1944 revine la
Institutul Agricol din Chişinău, unde paralel cu activitatea
didactică, desfăşoară o amplă activitate de studiere a condiţiilor pedo-climatice,
soiurilor şi portaltoilor, stării livezilor vechi fondate fără sistemă, în special, în Zona
Codrilor şi Nistreană din Moldova. În baza acestor studii au fost apreciate şi separate
zonele geografice pomicole din republică, au fost recomandate şi omologate speciile
şi soiurile pentru fiecare zonă pomicolă aparate. Studiul efectuat a creat posibilitatea
281