etica profesionala

vreme ce percepţiile particulare ne aparţin numai nouă înşine şi sunt deci subiective,
posibilităţile de percepţie sunt comune şi celorlalţi oameni şi poartă astfel caracterul
obiectivităţii. „Credinţa în obiectele externe nu este altceva decât credinţa în
posibilităţi permanente de percepţii, credinţă care este dobândită cu ajutorul
asociaţiei şi care este străină conştiinţei originare." Eul este de asemenea redus de
Mill la o posibilitate permanentă de sentimente (permanent possibility of feelings)
„pe care nu o am, dar pe care aş putea s-o am". Credinţa în permanenţa eului nu este
prin urmare altceva, după Mill, decât credinţa în această posibilitate permanentă de
sentimente, - o credinţă care însoţeşte totdeauna sentimentele noastre reale.
El este însă un militarist de cea mai nobilă esenţă. Fericirea, fericirea tuturor
oamenilor, este scopul acţiunilor omeneşti şi principiul suprem al moralităţii. Natura
omenească, spune Mill, este astfel constituită, încât ea nu poate dori decât sau ceea ce e
o parte a fericirii sau un mijloc spre fericire. Mill distinge diferitele forme ale plăcerii nu
numai din punctul de vedere al cantităţii, ci şi din acela al calităţii. Astfel sunt plăceri
care apar cu mult mai preţioase, care corespund mai mult demnităţii noastre şi pe care
unii oameni le doresc şi le preferă altora mai puţin preţioase, dar mai puternice. Mill
subliniază de asemeni sentimentele simpatetice ale oamenilor şi tendinţa lor spre
educaţia morală. Cultura şi educaţia îmbunătăţesc pe oameni, deşteaptă şi întăresc în ei
sentimentele sociale şi vor întări cu timpul în aşa măsură dorinţa profesionalului de a
lucra de acord cu ceilalţi oameni, încât acest lucru va apărea tot atât de firesc precum
apare astăzi la imensa majoritate a oamenilor oroarea faţă de crimă. Căci cine lucrează
cu alţii mânat de dorinţa de a colabora, nu poate după o bucată de vreme să nu vadă că
interesul lui se confundă cu interesele celorlalţi, că interesul lui este să lucreze mână în
mână cu semenii lui. Sentimentele sociale sunt tot atât de naturale, de eficace şi de
necesare ca şi sentimentele egoiste. Mill îl depăşeşte pe Bentham, întemeietorul şi
reprezentantul tipic al utilitarismului, prin deosebirea calitativă a speciilor de plăceri şi
prin relevarea valorii etice a sentimentelor sociale.
279