etica profesionala

scrierilor lui este simplu, curgător, captivant, argumentele lui răpesc adeziunea
cititorului. Din lucrările lui pomenim: A sy stern of logic ratiocinative and inductive
(Sistem de logică deductivă şi inductivă), 1843; Principles of politicul economy
(Principii de economie politică), 1848; On liberty (Despre libertate), 1859; Dissertation
anddiscussion (Disertaţii şi discuţii), 4 vol. 1859-1874; Utilitarianism (Utilitarismul),
1863; Examination of Sir W. Hamilton'sphilosophy (Examinarea filosofiei lui Hamilton),
1865; The subjection of women (Subjugareafemeii), 1869; Autobiography, 1873; Three
essayson religions (Trei eseuri asupra religiei), 1874; Letters (Scrisori), 1910.
Ca toţi marii săi înaintaşi englezi, John Stuart Mill este un empirist şi anume cel
mai consecvent empirist din toţi. Orice cunoştinţă izvorăşte după el din experienţă.
înseşi ştiinţele matematice, cu ramurile lor: aritmetica, geometria şi algebra, care par
să nu aibă nici o legătură cu experienţa sensibilă, se bazează pe experienţă, îşi derivă
cunoştinţele lor din experienţă, din lumea reală. Puncte, linii, cercuri şi pătrate,
numere şi simboluri algebrice, axiome, definiţii şi teoreme, sunt toate scoase din
experienţă şi nu ar prezenta nici o valoare, dacă nu ar fi confirmate de experienţă. Noi
n-am fi putut şti niciodată că două linii nu pot închide un spaţiu sau că două linii
drepte, care s-au întâlnit odată, nu se vor mai întâlni a doua oară şi vor continua să fie
divergente, dacă n-am fi văzut niciodată vreo linie dreaptă în experienţă.
După J. St. Mill principiile însele, care fuseseră considerate până la el ca având
o origine raţională şi ca bucurându-se de o valabilitate absolută, sunt de asemenea
scoase de experienţă şi nu pot revendica o valoare în afară de orice discuţie. Astfel,
principiul contradicţiei îşi are originea atât în experienţa internă cât şi în cea externă.
Experienţa internă ne spune în adevăr că stări sufleteşti deosebite, ca credinţa şi
necredinţa, nu pot sta împreună în acelaşi timp în spirit, iar experienţa externă ne
spune că „lumină şi întuneric, zgomot şi linişte, mişcare şi repaos, egalitate şi inegalitate,
anterioritate şi posterioritate, succesiune şi simultaneitate, fenomen pozitiv şi
negativul lui, sunt fenomene constatate ca pronunţat deosebite şi că unul este
totdeauna absent, când altul este prezent". Principiul contradicţiei este prin urmare o
generalizare a faptelor procurate atât de experienţa internă cât şi de cea externă. Toate
principiile logice derivă din aceeaşi origine: toate sunt scoase din experienţă.
În strânsă legătură cu originea empirică a cunoştinţei stă după J. St. Mill metoda
de investigare a obiectelor experienţei. Metoda deductivă dimpreună cu silogismul, la
care recurgea în demonstraţiile sale raţionalismul, sunt după toţi empiriştii, şi deci şi
după Mill, cu totul sterile. Mill aduce cea mai severă critică silogismului. Silogismul
nu îmbogăţeşte cunoştinţa, nu aduce nimic nou; el se bazează pe opetitio principii.
Concluzia unui silogism nu este dovedită de premisa majoră, ci aceasta este în funcţie
de veracitatea concluziei. Să luăm ca exemplu silogismul următor: „Toţi profesionalii
sunt muritori, Popescu este om, deci Popescu este muritor". în acest silogism, premisa
majoră: „Toţi profesionalii sunt muritori" n-ar fi adevărată dacă n-ar fi adevărată
concluzia:"Popescu este muritor". Căci dacă n-aş şti că Popescu este muritor, eu n-aş
putea spune că „Toţi profesionalii sunt muritori". Aşadar, nu concluzia este în funcţie
de premisa majoră, ci premisa majoră este în funcţie de concluzie. Totuşi concluzia,
spune John St. Mill, este conchisă, dar nu dintr-o judecată generală, ci din acele
cazuri particulare, care au avut loc şi au fost observate. Judecau particulară: „Popescu
este muritor" îşi are, cu alte cuvinte, temeiul în judecăţile particulare: părinţii lui
277