etica profesionala

HEGEL
Georg Friedrich Wilhelm Hegel s-a născut în 1770
la Stuttgart. Studiază teologia la Tübingen împreună cu
Schelling şi Hólderlin. La Berna şi Frankfurt trăieşte
dând lecţii, în l80l este docent la Jena; trece aici drept
discipol al lui Schelling, deşi era mai în vârstă decât
acesta. Perioada Jena este perioada unei „Realphilosophie"
a unei filosofii a naturii. Fondează, împreună cu
Schelling, „Jurnalul critic de filosofie". După plecarea
lui Schelling din Jena, Hegel lucrează la Fenomenologia
lui, prima introducere largă în sistemul său propriu.
Schelling se va simţi vizat de introducerea lucrării; raporturile între cei doi prieteni se
răcesc pentru totdeauna. Hegel, prost plătit, părăseşte Jena. Redactează un timp
Gazeta Bambergului, în oraşul străjuit de catedrala de cel mai pur stil german. De la
1808 la 1816 este director de liceu la Nürnberg. Este o perioadă de calm în care
Hegel lucrează Logica sa, „logica mare"; elementele ei, prescurtate, formează materia
cursului său în clasele superioare. Partea fundamentală a sistemului său este, prin
Fenomenologie şi Logică, constituită. Este chemat la Heidelberg, apoi la Berlin.
Enciclopedia ştiinţelor filosofice, în care principiile din Logică îşi găsesc o dezvoltare
într-o filosofie a Naturii şi într-o filosofic a Spiritului, rezumă întregul său sistem.
Hegelianismul devine, în Germania, marea filosofie a epocii. Ideile sale, metoda sa
dialectică sunt reluate, interpretate de discipoli numeroşi. Hegel se ocupă de filosofia
dreptului, de estetică, filosofia istoriei, istoria filosofiei, filosofia religiei. Teoria sa a
statului devine filosofia politică oficială a Prusiei. El însuşi este, de la catedra din
Berlin, filosoful oficial al Germaniei. Moare - în plină glorie şi activitate - în l83l.
Faţă de Schelling, prietenul său, Hegel are o natură tot atât de adâncă, dar mai
sistematică. Filosofia este, pentru el, înainte de toate, sistem de gândire. Sistemul lui
Hegel este sistemul raţiunii care domină lumea, care se dezvoltă în toate aspectele
concrete ale lumii, ale naturii şi ale spiritului. „Ceea ce este raţional este real şi ceea
ce este real este raţional": această frază din introducerea la Filosofia dreptului
conţine, sintetic, ideea centrală a sistemului lui Hegel (panlogismul său).
Sistemul Lui Hegel pare extraordinar de abstract. EI va fi comparat mai târziu cu
o arhitectură complicată şi artificială de concepte. Cu toate acestea, intenţia lui Hegel
este de a prinde şi explica concretul însuşi, în toate formele lui variate şi infinit de
multiple: natură, creaţii ale spiritului, artă, religie, istorie etc. Filosofia nu este decât o
activitate a gândirii, - înţelegere prin gândire a tuturor aspectelor lumii date în
percepţie, în sentiment, în credinţă (religie) etc. Considerate prin gândire, toate aceste
manifestări ale naturii sau ale spiritului sunt înţelese în raţiunea lor de a fi, ca
produse de o raţiune absolută, care este alta şi nu trebuie confundată cu raţiunea
noastră psihologică cu actul de gândire. Dar a considera prin raţiune înseamnă a
considera prin concepte generale şi, forţat, abstracte; fiind o considerare prin
concepte, filosofia lui Hegel pare abstractă; dar în realitate gândirea lui Hegel este
avidă de concret, de varietatea infinită a realului şi traducerea raţională a acestei
realităţi nu are decât menirea de a o explica în producerea ei. De aceea Hegel va
acuza constant celelalte sisteme, inclusiv pe cel kantian, că rămân într-o gândire
273