etica profesionala

spirit, am putea prevedea efectul chiar fără experienţă şi am putea să ne pronunţăm,
de la început, cu siguranţă, asupra lui, prin simple operaţii de gândire şi raţionament.
Într-adevăr, nu există nici o parte a materiei, care, prin calităţile sale perceptibile, să
dezvăluie vreo putere sau energie oarecare, sau să ne dea prilejul de a crede că poate
produce ceva sau că poate fi urmat de orice alt obiect, pe care am putea să-l numim
efectul ei. Soliditatea, extensiunea, mişcarea, toate aceste calităţi sunt complete în ele
însele şi el nu indică niciodată un alt eveniment, care ar putea rezulta din ele. Aspectele
universului sunt într-o mişcare continuă şi un obiect urmează altuia într-o succesiune
neîntreruptă; dar puterea care dirijează întreaga maşină e pe deplin ascunsă privirilor
noastre şi niciodată nu se dezvăluie în vreuna din calităţile sensibile ale obiectelor.
Ştim că de fapt căldura însoţeşte totdeauna flacăra, dar care este conexiunea între
ele, acest lucru noi nu l-am putea în nici un fel presupune sau închipui. Deci e imposibil
ca ideea de putere să fie derivată din observarea unui singur caz al operaţiilor ei, fiindcă
nici un corp nu dezvăluie vreo putere, care ar putea fi originalul acestei idei.
Deci, fiindcă obiectele exterioare, aşa cum se prezintă simţurilor noastre, nu ne dau,
prin acţiunea lor în cazuri concrete, nici o idee despre putere sau conexiune necesară, să
vedem dacă această idee derivă din reflexiunea noastră asupra operaţiunilor minţii
noastre şi dacă e o copie a impresiei interne. Se poate zice că în fiecare moment ne dăm
seama de puteri interne, anume când simţim că, printr-o simplă poruncă a voinţei
noastre, putem mişca membrele corpului sau îndruma facultăţile minţii noastre. Un act al
voinţei produce mişcarea membrelor noastre sau produce o idee nouă în imaginaţie.
Această influenţă a voinţei o cunoaştem prin conştiinţă. De aici obţinem ideea de putere
sau de energie, şi suntem siguri că noi înşine şi toate celelalte fiinţe înzestrate cu raţiune
posedă o anumită putere. Această idee este o idee de reflexiune, căci se naşte din
reflexiunea asupra operaţiunilor minţii noastre proprii, asupra influenţei pe care o
exercită voinţa atât asupra organelor corpului, cât şi asupra facultăţilor sufletului.
Vom încerca să examinăm această afirmaţie, şi anume mai întâi în ceea ce
priveşte influenţa voinţei asupra organelor corpului. Această influenţă, după cum
putem observa, e un fapt care, ca şi toate celelalte evenimente naturale, poate fi
cunoscut numai prin experienţă şi niciodată nu poate fi prevăzut din faptul unei
oarecare energii sau puteri în cauză, care o leagă de efect şi face ca una să fie o
consecinţă infailibilă a celeilalte. Mişcarea corpului nostru se desfăşoară după
porunca voinţei noastre. De acest fapt ne dăm seama în fiecare moment. Dar
mijloacele prin care acest fapt e realizat, energia prin care voinţa săvârşeşte o operaţie
atât de extraordinară, de acestea suntem atât de departe de a le cunoaşte în mod
direct, încât vor scăpa totdeauna cercetărilor noastre celor mai harnice.
Căci în primul rând: există oare în natură ceva mai misterios decât unirea dintre
suflet şi corp, prin care o substanţă considerată ca spirituală exercită asupra unei
substanţe materiale o influenţă atât de mare, încât gândul cel mai rafinat poate pune
în acţiune materia cea mai greoaie? Dacă printr-o dorinţă secretă, am fi în stare să
mişcăm munţii sau să controlăm planetele în drumul lor, această putere excesivă n-ar
fi mai extraordinară sau mai mult în afara puterii noastre de înţelegere. Dar dacă prin
conştiinţa noastră am constata vreo putere sau vreo energie în voinţă, atunci trebuie
să cunoaştem această putere; trebuie să cunoaştem conexiunea ei cu efectul; trebuie
263