etica profesionala

anumit proces de argumentare sau raţionament, aş cere să mi se arate acest argument; şi
nu există nici un motiv de a refuza o cerere atât de justă. Nu poţi spune că argumentarea
e complicată şi că poate scăpa cercetării tale: căci admiţi că e clară chiar pentru puterea
de înţelegere a unui copil. Dacă, deci, stai la îndoială o clipă sau dacă după meditaţie
propui un argument complicat sau profund, atunci într-un anumit fel renunţi la problemă
şi recunoşti că nu pe baza unui raţionament presupunem o asemănare între trecut şi viitor
şi aşteptăm efecte similare. Aceasta e teza asupra căreia am vrut să insist în prezenta
secţiune. Dacă e exactă, nu pretind că am făcut o descoperire importantă, iar dacă nu e
exactă, atunci trebuie să recunosc că sunt un erudit foarte înapoiat, deoarece nu pot
descoperi nici un argument care, cum se pare, mi-ar fi fost perfect cunoscut deja cu mult
timp înainte de a fi coborât din leagăn.
D. Hume: Cercetare asupra intelectului omenesc
Marele avantaj al ştiinţelor matematice faţă de cele morale constă în aceea că
ideile lor, fiind intuitive, sunt totdeauna clare şi bine determinate: cea mai mică
distincţie dintre ele e imediat percepută, şi aceiaşi termeni exprimă totdeauna aceleaşi
idei fără ambiguitate sau deviere. Un oval nu e luat niciodată drept cerc şi nici o
hiperbolă drept elipsă. Triunghiul isoscel şi scalen se deosebesc prin limite mai
exacte decât acelea dintre viciu şi virtute, drept şi nedrept. Dacă un termen oarecare e
definit în geometrie, spiritul de la sine substituie îndată, în fiecare caz, definiţia
termenului definit. Sau chiar dacă nu se întrebuinţează nici o definiţie, obiectul însuşi
poate fi înfăţişat simţurilor noastre şi astfel poate fi perceput într-un mod statornic şi
clar. Dar sentimentele mai delicate ale inimii, operaţiunile intelectului, agitaţiile
variate ale pasiunilor, deşi sunt de fapt deosebite unele de altele, ne scapă totuşi uşor
dacă le observăm; nici nu stă în puterea noastră să rechemăm obiectul originar de câte
ori avem ocazia să medităm asupra lui. Astfel ambiguitatea se introduce treptat în
raţionamentele noastre. Obiecte similare sunt uşor considerate ca identice, şi
concluzia ajunge la sfârşit foarte departe de premise.
Cu drept cuvânt însă se poate afirma că, dacă considerăm aceste ştiinţe mai
îndeaproape, avantajele şi dezavantajele lor se compensează aproape în întregime şi
ambele devin egale. Dacă mintea reţine cu mai mare uşurinţă ideile geometriei clare
şi determinate, ea trebuie să-şi formeze un şir de raţionamente mai lung şi mai
încurcat şi trebuie să compare idei departe mult unele de altele, aşa încât ideile ştiinţei
morale pot deveni foarte uşor neclare şi confuze, concluziile acestor cercetări sunt
totdeauna cu mult mai scurte, şi termenii medii care duc la concluzii sunt cu mult mai
puţini decât în ştiinţele care tratează despre cantitate şi număr.
De fapt de abia găseşti la Euclid o propoziţie oricât de simplă, care să nu constea din
mai multe părţi decât cuprinde orice raţionament moral, care nu duce la himeră şi fantezie.
Acolo unde urmărim principiile spiritului omenesc de-a lungul câtorva trepte,
putem fi foarte mulţumiţi de progresul nostru, ştiind cât de repede natura pune o
stavilă tuturor cercetărilor asupra cauzelor, şi ne forţează să recunoaştem ignoranţa
noastră. Deci obstacolul principal progresului ştiinţelor morale sau metafizice este
obscuritatea ideilor şi ambiguitatea termenilor. Dificultatea principală a ştiinţelor
matematice constă în lungimea deducţiilor şi numărul ideilor necesare pentru formarea
unei concluzii. Se poate că progresul nostru în ştiinţele naturale este împiedicat în
261