etica profesionala

gândirea mea un lucru sau un obiect oarecare sensibil, distinct de senzaţia sau
percepţia pe care o am despre el. (într-adevăr, obiectul şi senzaţia sunt unul şi acelaşi
lucru şi nu pot fi despărţite unul de altul.)
Unele adevăruri sunt aşa de clare şi de naturale pentru spirit, că un om n-are
nevoie decât să deschidă ochii spre a le vedea. Un asemenea adevăr de o mare
importanţă eu îl consider pe acesta: că toate cerurile şi abundenţa pământului, cu un
cuvânt toate acele lucruri care formează ordinea puternică a lumii n-au o substanţă în
afară de suflet şi că existenţa lor constă în a fi percepută şi cunoscută: cât timp, deci,
aceste lucruri nu sunt percepute de mine efectiv sau nu există în mintea mea sau în
mintea altor fiinţe create, ele n-au deloc o existenţă, sau există în mintea unei fiinţe
oarecare eterne; căci a atribui unei părţi oarecare din ele o existenţă independentă de
suflet, e ceva de neconceput şi implică toată absurditatea abstracţiunii. (Pentru a se
convinge de aceasta, cititorul trebuie numai să reflecteze şi să încerce a despărţi, prin
gândurile sale proprii, existenţa unui lucru sensibil de existenţa lui percepută.)
Din cele spuse rezultă că nu există substanţă decât spiritul (spirit) sau ceea ce
percepe. Dar pentru a dovedi aceasta mai complet, să presupunem că figura, culoarea,
mirosul, gustul etc. sunt calităţi perceptibile, cu alte cuvinte idei percepute de
simţurile noastre. Ai fi, deci, o contrazicere făţişă, dacă s-ar presupune că o idee
există în ceva ce nu percepe: acel ceva, deci, în care există culoarea, figura şi alte
calităţi asemănătoare, trebuie să le perceapă, prin urmare e clar că nu poate exista o
substanţă sau un substrat necugetător al acelor idei.
Sunt mulţi care fac deosebire între calităţile primare şi secundare. Prin cele dintâi
înţeleg întindere, figură, mişcare, repaus, soliditate, impenetrabilitate şi număr; prin cele
din urmă, ei înţeleg toate celelalte. Ideile pe care le avem despre aceste din urmă calităţi
nu sunt considerate drept asemănări cu obiecte care există în afară de suflet sau
nepercepute; iar ideile noastre despre calităţile primare el le consideră drept modele sau
imagini ale lucrurilor, care există în afară de suflet într-o substanţă necugetătoare, pe
care o numesc materie. Prin materie deci, trebuie înţeles o substanţă inertă, insensibilă, în
care subsistă în mod real întinderea, figura şi mişcarea. Dar din cele spuse este evident
că întinderea, figura şi mişcarea sunt numai idei existente în minte şi că o idee nu poate
semăna decât cu alta şi că nici ideile, nici prototipurile lor nu există într-o substanţă
necugetătoare. Din aceasta rezultă clar că noţiunea adevărată despre ceea ce se numeşte
materie sau substanţă corporală implică în sine o contrazicere.
Am să mai adaug că în acelaşi fel în care filosofii moderni dovedesc că unele
calităţi sensibile nu există în materie sau în afară de suflet, acelaşi lucru se poate
dovedi şi în privinţa tuturor celorlalte calităţi sensibile. Astfel de pildă, se zice că
frigul şi căldura sunt numai impresiuni asupra sufletului şi nicidecum nu sunt modele
ale lucrurilor reale, existând în substanţele corporale care le excită: căci acelaşi corp,
care pare a fi rece pentru o mână, este cald pentru alta. Dar de ce să nu presupunem,
de asemenea, că nici figura sau extensiunea nu sunt modele sau asemănări ale
calităţilor, care există în materie, dacă ştiu că aceloraşi ochi de la o distanţă diferită
sau ochilor de structură diferită, dar de la aceeaşi distanţă, calităţile amintite se
înfăţişează într-un mod variat, ele nu pot fi, deci, imaginile lucrurilor stabilite şi
determinate în afară de suflet? De asemenea este cunoscut că dulcele nu există în
lucrul în care găsim acest gust, fiindcă atunci când suferim de friguri şi cerul gurii e
254