etica profesionala

primul rând şi în mod foarte uşor, nici nu sunt ideile pe care se bazează primele sale
cunoştinţe" (Cartea IV. cap. VII secţia 9). Dacă cineva are facultatea de a-şi forma o
idee despre un astfel de triunghi, cum e descris aici, atunci e zadarnică încercarea de a
discuta aceasta cu el şi eu nici n-aş încerca-o. Tot ceea ce doresc e ca cititorul să-şi dea
seamă, complet şi exact, dacă posedă o astfel de idee sau nu. Şi aceasta, mi se pare, nu
poate fi lucru greu pentru mine. Ce-i mai uşor pentru oricine decât puţină introspecţie şi
o încercare de a constata dacă are sau poate să aibă o idee corespunzătoare descrierii de
mai sus a ideii generale despre triunghi, care nu-i "nici oblic, nici dreptunghiular sau
echilateral, isoscel sau scalen, ci dintr-odată tot şi nimic din acestea".
De asemenea eu consider ideile abstracte ca tot atât de puţin necesare pentru
lărgirea cunoştinţelor, cât şi pentru a comunica unii cu alţii. Ştiu cât de accentuată este
părerea, că orice cunoaştere şi demonstraţie se face cu ajutorul noţiunilor universale,
ceea ce eu admit pe deplin. Dar nu cred, că acele noţiuni sunt formate din abstracţia
descrisă mai sus, fiindcă, după cum pot judeca, universalitatea nu constă în natura
absolută, pozitivă, a unui lucru sau în noţiunea sa, ci în raportul pe care universul îl are
cu lucrurile particulare, pe care le semnifică şi le reprezintă; şi datorită acestui raport
obiectele, numele, sau noţiunile, care în natura lor proprie sunt particulare, devin
universale. De asemenea, dacă demonstrez o teoremă oarecare despre triunghiu, se
presupune că am în vedere ideea universală a triunghiului, ceea ce însă nu înseamnă că
aş putea să-mi formez o idee despre triunghi, care să nu fie nici echilateral, nici scalen,
nici isoscel: înţelesul e că triunghiul particular pe care-l consider, fie el de orice fel,
înlocuieşte şi reprezintă orice triunghi cu laturi drepte, şi în acest sens ideea e universală.
Aceasta mi se pare pe deplin clar şi nu conţine nici o dificultate.
Dar îndată ce cunoaştem că aceasta e greşeală putem mai uşor evita să nu fim
induşi în eroare de cuvinte. Cel care ştie că n-are decât idei particulare, nu se va osteni să
afle şi să conceapă o idee abstractă, care e legată de un nume oarecare. Şi cel care ştie că
un nume de totdeauna stă pentru o idee, se va feri de truda zadarnică de a căuta idei
acolo unde ele nu pot fi aflate. Ar fi de dorit, deci, ca fiecare să-şi dea cea mai mare
silinţă de a-şi dobândi o idee clară asupra ideilor pe care vrea să le examineze, despărţind
de ele toată" grămada de cuvinte îngreunătoare, care contribuie atât de mult la orbirea
judecăţii şi împiedică atenţia noastră. în zadar îndreptăm noi privirile spre cer şi
scormonim intestinele pământului, în zadar consultăm scrierile oamenilor învăţaţi şi
urmărim paşii obscuri ai Antichităţii: trebuie numai să dăm la o parte cortina cuvintelor,
ca să contemplăm pomul cel mai frumos al cunoaşterii, ale cărui fructe sunt excelente şi
pe care le putem strânge cu mâna noastră.
Dacă nu ne străduim a scăpa primele principii ale cunoaşterii de masa inutilă a
cuvintelor, atunci toate meditaţiile noastre vor fi fără rost; noi vom putea trage
concluzii după concluzii şi totuşi nu vom deveni mai înţelepţi. Deci, cine se hotărăşte
a citi paginile următoare, îl rog să-şi facă pe baza cuvintelor mele meditaţiile sale
proprii şi să se străduiască a ajunge la aceeaşi ordine de idei pe care am urmat-o eu
când am scris aceste pagini. Aşa îi va fi uşor să descopere adevărul sau falsitatea
celor spuse şi va scăpa de orice risc de a fi înşelat de cuvintele mele; şi eu nu văd cum
va putea să cadă în eroare, considerând propriile sale idei pure şi nedeghizate.
252