etica profesionala

Dacă este deci adevărat că eroarea este la originea mizeriei oamenilor, este drept
ca profesionalii să se sforţeze pentru a se scăpa de ea. Desigur sforţarea lor nu va fi
inutilă şi fără recompensă, deşi nu are tot efectul pe care ei l-ar putea dori. Dacă
profesionalii nu vor deveni infailibili, totuşi ei se vor înşela mult mai puţin, şi dacă nu
se vor libera cu totul de relele lor, ei vor evita cel puţin pe unele. Nu trebuie să
sperăm în viaţa aceasta o fericire întreagă, pentru că pe pământ nu trebuie să
pretindem la infailibilitate; dar trebuie să lucrăm necontenit la a nu ne înşela,
deoarece dorim fără încetare să ne liberăm de mizeriile noastre. într-un cuvânt,
precum dorim cu ardoare o fericire fără a o spera, trebuie să tindem cu sforţare la
infailibilitate fără să pretindem a o avea.
Nu trebuie să ne imaginăm că este mult de suferit în cercetarea adevărului; trebuie
numai să fim atenţi la ideile clare pe care fiecine le găseşte în el însuşi, şi să urmăm exact
câteva reguli pe care le vom da mai târziu. Exactitatea spiritului nu are aproape nimic
penibil; nu este o servitute precum şi-o reprezintă imaginaţia; şi dacă la început ne este
ceva mai greu, apoi curând primim satisfacţii care ne recompensează din belşug pentru
ostenelile noastre; căci în sfârşit numai ea produce lumina şi ne descoperă adevărul.
Ibidem, C. I. cap. l,l
BLAISE PASCAL
Pascal s-a născut la Clermont Ferrand în 1623 dintr-o
familie burgheză. Tatăl său, magistrat superior la Clermont,
era pasionat pentru ştiinţele fizice şi matematice. Este
secolul lui Descartes. Familia Pascal se stabileşte la Paris în
l63l. Casa lor este frecventată de savanţii iluştri ai timpului.
La vârsta de 12 ani şi fără ca să fi primit nici o indicaţie,
Pascal demonstrează singur primele 32 de teoreme ale
geometriei lui Euclid, reinventându-le. Tatăl său îi dă atunci
o educaţie matematică. Pascal inventează o maşină de calculat;
scrie la l6 ani un tratat asupra conicelor, acesta provoacă admiraţia lui Descartes.
Urmând rezultatele obţinute de Toricelli, el face celebrele sale experienţe asupra
presiunii aerului. Numele său rămâne pentru totdeauna fixat în fizică (principiul lui
Pascal). Familia lui Pascal intră în relaţii cu jansenismul. Se ştie că această doctrină
rigidă şi care condamna morala prea îndelungată şi prea lumească a iezuiţilor, forma
atunci obiectul unei largi dezbateri şi că tezele janseniste (ale lui Arnauld - tezele de
la Port Royal) fuseseră condamnate în Sorbona. Sora lui Pascal, Jacqueline, intră în
mănăstirea de la Port Royal. Dacă Pascal excela în ştiinţă, sora lui avea geniul
perfecţiunii morale. A existat între frate şi soră ca un fel de rivalitate în excelenţă?
Exemplul surorii lui a contribuit poate pentru a face pe Pascal ca, între ştiinţă şi
perfecţiune interioară, să dea întâietate acesteia din urmă. în orice caz, câştigat pentru
jansenism, Pascal ia apărarea lui Arnauld şi scrie celebrele lui scrisori în care atacă pe
iezuiţi. (Lettres provinciales.) De atunci înainte problema unei adevărate interpretări
a doctrinei creştine formează problema capitală care îl preocupă până la sfârşitul
vieţii. Bolnav, el se retrage în Auvergne. Lucrează la o apologie a religiei creştine. Nu a
223