etica profesionala

În acest fel de lucruri intră natura corporală în general şi întinderea ei şi
împreună cu ea figura lucrurilor întinse, cantitatea şi mărimea lor, numărul lor ca
şi locul unde ele sunt, timpul care măsoară durata lor şi altele asemănătoare. De
aceea poate că de aici noi nu vom trage concluzie rea, dacă vom spune că fizica,
astronomia, medicina şi toate celelalte ştiinţe care depind de considerarea lucrurilor
compuse, sunt foarte îndoielnice şi nesigure; dar că aritmetica, geometria şi
celelalte ştiinţe de această natură, care nu tratează decât de lucruri foarte simple şi
foarte generale, fără ca ele să fie interesate dacă există în natură sau nu, că ele
conţin ceva sigur şi neîndoielnic; căci, ori că sunt treaz, ori că dorm, doi şi cu trei,
adunate împreună, vor da întotdeauna numărul 5 şi pătratul nu va avea niciodată
mai mult de patru laturi şi nu pare posibil ca adevăruri aşa de clare şi atât de
vizibile să poată fi bănuite de vreo falsitate sau nesiguranţă.
Cu toate acestea, am de mult în spiritul meu o oarecare părere că există un
Dumnezeu care poate totul şi prin care eu am fost făcut şi creat aşa cum sunt. De unde
ştiu eu însă că el nu a făcut să nu fie nici un pământ, nici un cer, nici un corp întins, nici
o figură, nici o mărime, nici un loc şi ca totuşi eu să am sentimentul acestor lucruri şi ca
toate acestea să nu-mi pară că există altfel decât le văd. Şi chiar, - după cum judec
câteodată că alţii se înşală în lucrurile pe care cred că le cunosc mai bine, - de unde ştiu
că el n-a făcut ca eu să mă înşel şi de câte ori adun doi şi cu trei, sau număr laturile unui
pătrat, sau că judec sau gândesc alt lucru încă mai uşor decât acestea?
Dar poate că Dumnezeu n-a voit ca să fiu înşelat în felul acesta, căci se spune că
el este perfect bun.
Totuşi, dacă ar fi contrariu bunătăţii sale de a mă fi făcut în aşa fel încât să mă
înşel întotdeauna, atunci şi aceasta ar fi contrariu naturii sale de a permite, ca eu să
mă înşel câteodată; şi cu toate acestea eu nu pot să mă îndoiesc că el o permite.
Sunt persoane care ar voi mai curând să nege existenţa unui Dumnezeu atât de
puternic decât a crede că toate lucrurile sunt nesigure. Dar să nu le rezistăm pentru
moment şi să presupunem, în favoarea lor, că tot ce este spus aici despre Dumnezeu ar fi
un basm, totuşi în orice fel ar voi ei ca să fi ajuns la starea şi fiinţa pe care o am - fie că ei
o atribuie vreunui destin sau fatalităţii, fie că o atribuie întâmplării sau că vor ca ea să fie
printr-o urmare şi legătură continuă a lucrurilor, sau încă într-un alt fel - şi fiindcă a greşi
şi a se înşela este o imperfecţiune, - cu cât autorul căruia ei îi atribuie originea mea va fi
mai puţin puternic, cu atât va fi mai probabil că sunt atât de imperfect încât mă înşel
întotdeauna. Acestor motive nu le pot da desigur nici un răspuns, dar în fine sunt
constrâns să mărturisesc că nu este nimic din tot ceea ce credeam altădată că este
adevărat, despre care să nu mă pot îndoi într-un fel oarecare şi aceasta nu prin lipsă de
studiu sau prin uşurinţă, dar pentru motive foarte puternice şi bine chibzuite.
Voi presupune deci că nu Dumnezeu care este foarte bun şi care este supremul
izvor al adevărului, dar că un oarecare geniu rău tot atât de viclean şi de înşelător pe
cât este de puternic, ar întrebuinţa toată arta sa ca să mă înşele. Mă voi gândi că cerul,
aerul, pământul, culorile, figurile, sunetele şi toate celelalte semne exterioare nu sunt
decât iluzii şi visări, de care acestea s-au servit pentru a trage credulitatea mea în
cursă; mă voi considera pe mine însumi ca neavând nici mâini, nici ochi, nici carne,
nici sânge, ca neavând nici un simţ, dar crezând în mod fals că am toate aceste
lucruri. Voi rămâne legat cu încăpăţânare de această gândire şi dacă prin acest mijloc
218