etica profesionala

26.10.2017 Views

De asemenea, oamenilor nu le face plăcere (dimpotrivă, mare necaz) să ţie o tovărăşie în care puterea nu e în stare să pună pe toţi la respect. Căci orice om caută ca tovarăşul său să-l aprecieze în aceeaşi măsură cât se apreciază pe el însuşi. După toate semnele de dispreţ sau dispreţuind, în chip natural se străduieşte, atât cât poate îndrăzni (acela care printre ei nu are putere comună de a-i ţine în linişte, este destul de departe de a-i face să se distrugă unii pe alţii) să stoarcă o valoare mai mare de la dispreţuitorii săi, păgubindu-i, iar de la alţii, prin exemplu. Aşa că în natura profesionalului noi găsim trei cauze principale de ceartă: mai întâi, concurenţa, în al doilea rând, neîncrederea, în al treilea, gloria. Prima face pe om să dea năvală pentru câştig, a doua, pentru siguranţă, a treia, pentru reputaţie. Primii întrebuinţează violenţa pentru a se face stăpâni asupra persoanelor, soţiilor, copiilor şi animalelor altor oameni, cei de al doilea pentru a le apăra; cei de al treilea folosesc nimicuri, ca un cuvânt, un surâs, o părere diferită şi oricare alt semn fără valoare, fie adresate direct persoanelor, fie prin răsfrângere asupra rudelor, prietenilor, naţiunii lor, profesiunilor sau numelor lor. Prin aceasta este învederat că în timpul cât profesionalii trăiesc fără o putere comună, care să-i ţină în respect, ei se găsesc într-o stare, ce se numeşte război; în atare război fiecare om e împotriva celuilalt, căci războiul nu constă numai în lupte sau în actul de a lupta, dar şi dintr-o durată de timp, în care voinţa de a combate prin luptă este destul de cunoscută. Prin urmare noţiunea de timp este luată în consideraţie în natura războiului ca şi în natura vremii. Precum caracterul vremii rele nu stă într-un puhoi sau două de ploaie, ci într-o înclinare spre aceasta de mai multe zile, tot astfel şi caracterul războiului nu constă într-o luptă prezentă, ci în dispoziţia cunoscută spre aceasta şi în tot acel timp, în care nu este o asigurare contrară, în tot celălalt timp este pace. Consecinţa timpului petrecut în război este că fiecare profesional este inamicul fiecărui profesional. Aceeaşi consecinţă se aplică timpului în care profesionalii trăiesc fără altă siguranţă decât ceea ce le oferă propria lor forţă şi invenţie. Într-o atare condiţie nu există loc pentru sârguinţă, fiindcă rodul este nesigur şi prin urmare nici o cultură de pământ, nici o navigaţie, nici folosirea vreunei comodităţi, care ar pulea fi importată pe mare, nici o clădire comodă, nici instrumente de mişcare şi mutare a atari lucruri, care cer multă forţă, nici o cunoaştere a feţei pământului, nici un calcul al timpului, nici o artă, nici o literatură, nici o societate. Şi ceea ce este mai rău decât orice, că o continuă frică şi pericol de moarte violentă. Şi viaţa profesionalului e solitară, săracă, uricioasă, brutală şi scurtă. Ar părea straniu pentru cineva, care n-a cântărit aceste lucruri, ca natura să disocieze astfel şi să facă pe om capabil să năvălească şi să se distrugă unul pe altul; prin urmare, necrezând în aceste consecinţe, făcute din pasiuni, ar putea să dorească să se confirme faptele acestea de experienţă. Să presupunem că cineva face o călătorie şi se înarmează şi-şi caută o bună tovărăşie. Când se duce să se culce, el îşi închide uşile, chiar când e în casa lui, îşi închide sertarele, aceasta deşi ştie că sunt legi, funcţionari publici înarmaţi pentru a răzbuna orice lovire i s-ar aduce; ce părere are el despre semenii săi supuşi, când el călătoreşte înarmat, sau de cetăţeni, când închide uşile, sau despre copiii şi servitorii săi când îşi închide sertarele? Nu acuză el oare omenirea prin acţiunile sale tot aşa de mult cum fac eu prin cuvintele mele? Dar nici unul din noi nu acuză natura profesionalului în ea însăşi. Dorinţele şi celelalte 212

pasiuni ale profesionalului nu sunt în ele însele păcate. Nici acţiunile care pornesc din aceste pasiuni nu sunt păcate până ce ele cunosc o lege care le opreşte, până ce legile nu sunt făcute, ei nu le cunosc şi nici o lege nu poate fi făcută până ce ei nu s-au înţeles asupra persoanei care să o facă. S-ar putea din întâmplare gândi că n-a existat vreodată un timp, vreo stare de război ca aceasta. Cred că n-a fost, în general aşa în întreaga lume, dar sunt multe locuri unde în prezent ei trăiesc aşa. Pentru popoarele sălbatice din multe locuri în America, cu excepţia conducerii unor mici familii, armonia atârnă de poftele naturale, neavând nici un fel de guvernare; trăiesc până în ziua de azi în acelaşi fel sălbatic, după cum am spus mai înainte. În orice caz se poate vedea cam ce fel de viaţă ar fi, unde n-ar exista o putere centrală de care să se teamă, prin felul vieţii, în care profesionalii, trăind la început sub o cârmuire paşnică, obişnuiau să degenereze într-un război civil. Dar deşi n-a existat nici un timp, în care anumiţi oameni să fie în stare de război unul contra altuia, totuşi în toate timpurile, regii şi persoane cu autoritate suverană, din cauza independenţei lor, sunt într-o continuă invidie şi în situaţia şi poziţia de gladiatori, având armele lor gata de luptă şi ochii fixaţi unul asupra altuia, adică forturile lor, garnizoanele lor şi puştile lor la frontierele regatului lor şi în mod continuu spionează pe vecinii lor, ceea ce este o atitudine de război. Din cauză că ei susţin prin aceasta activitatea supuşilor lor, nu reiese de aici acea mizerie, care întovărăşeşte libertatea oamenilor particulari. Din acest război a unui om contra celuilalt rezultă de asemenea şi aceasta: nimic nu poate fi nedrept. Noţiunile de dreptate şi nedreptate, justiţie şi injustiţie nu au acolo nici un loc. Unde nu este putere conducătoare, nu există lege, unde nu e lege nu este nedreptate. Forţa şi frauda sunt în timp de război cele două virtuţi principale. Dreptatea şi nedreptatea nu sunt nici una din facultăţile nici ale trupului, nici ale sufletului. Dacă ele ar exista, ar putea fi într-un om singur pe lume tot aşa ca şi simţurile şi pasiunile sale. Acestea sunt calităţi, care se referă la profesionalii în societate, iar nu în singurătate. Urmează de aici de asemenea că în atari condiţii n-ar fi distincte nici proprietatea, nici pământul, nici al meu, nici al tău, ci numai acel lucru va fi al fiecărui om, pe care el îl poate câştiga şi să fie atât timp al său cât poate să-l ţină. Atât despre condiţia precară în care omul este de fapt aşezat de natură, având totuşi o posibilitate de a ieşi din ea, care constă în parte prin pasiuni, în parte prin raţiunea sa. Pasiunile care înclină pe oameni spre pace sunt frica de moarte, dorinţa de atari lucruri care sunt necesare unei vieţi comode şi o speranţă de a le obţine prin sârguinţă lor. Raţiunea sugerează elemente favorabile păcii, la care profesionalii ar putea fi duşi la înţelegere. Aceste clemente sunt acelea care de altfel se numesc legile naturii. 213

pasiuni ale profesionalului nu sunt în ele însele păcate. Nici acţiunile care pornesc din<br />

aceste pasiuni nu sunt păcate până ce ele cunosc o lege care le opreşte, până ce legile<br />

nu sunt făcute, ei nu le cunosc şi nici o lege nu poate fi făcută până ce ei nu s-au<br />

înţeles asupra persoanei care să o facă.<br />

S-ar putea din întâmplare gândi că n-a existat vreodată un timp, vreo stare de război<br />

ca aceasta. Cred că n-a fost, în general aşa în întreaga lume, dar sunt multe locuri unde în<br />

prezent ei trăiesc aşa. Pentru popoarele sălbatice din multe locuri în America, cu<br />

excepţia conducerii unor mici familii, armonia atârnă de poftele naturale, neavând nici<br />

un fel de guvernare; trăiesc până în ziua de azi în acelaşi fel sălbatic, după cum am spus<br />

mai înainte. În orice caz se poate vedea cam ce fel de viaţă ar fi, unde n-ar exista o putere<br />

centrală de care să se teamă, prin felul vieţii, în care profesionalii, trăind la început sub o<br />

cârmuire paşnică, obişnuiau să degenereze într-un război civil.<br />

Dar deşi n-a existat nici un timp, în care anumiţi oameni să fie în stare de război<br />

unul contra altuia, totuşi în toate timpurile, regii şi persoane cu autoritate suverană,<br />

din cauza independenţei lor, sunt într-o continuă invidie şi în situaţia şi poziţia de<br />

gladiatori, având armele lor gata de luptă şi ochii fixaţi unul asupra altuia, adică<br />

forturile lor, garnizoanele lor şi puştile lor la frontierele regatului lor şi în mod<br />

continuu spionează pe vecinii lor, ceea ce este o atitudine de război. Din cauză că ei<br />

susţin prin aceasta activitatea supuşilor lor, nu reiese de aici acea mizerie, care<br />

întovărăşeşte libertatea oamenilor particulari.<br />

Din acest război a unui om contra celuilalt rezultă de asemenea şi aceasta: nimic nu<br />

poate fi nedrept. Noţiunile de dreptate şi nedreptate, justiţie şi injustiţie nu au acolo nici<br />

un loc. Unde nu este putere conducătoare, nu există lege, unde nu e lege nu este<br />

nedreptate. Forţa şi frauda sunt în timp de război cele două virtuţi principale. Dreptatea<br />

şi nedreptatea nu sunt nici una din facultăţile nici ale trupului, nici ale sufletului. Dacă<br />

ele ar exista, ar putea fi într-un om singur pe lume tot aşa ca şi simţurile şi pasiunile sale.<br />

Acestea sunt calităţi, care se referă la profesionalii în societate, iar nu în singurătate.<br />

Urmează de aici de asemenea că în atari condiţii n-ar fi distincte nici proprietatea, nici<br />

pământul, nici al meu, nici al tău, ci numai acel lucru va fi al fiecărui om, pe care el îl<br />

poate câştiga şi să fie atât timp al său cât poate să-l ţină. Atât despre condiţia precară în<br />

care omul este de fapt aşezat de natură, având totuşi o posibilitate de a ieşi din ea, care<br />

constă în parte prin pasiuni, în parte prin raţiunea sa.<br />

Pasiunile care înclină pe oameni spre pace sunt frica de moarte, dorinţa de atari<br />

lucruri care sunt necesare unei vieţi comode şi o speranţă de a le obţine prin sârguinţă<br />

lor. Raţiunea sugerează elemente favorabile păcii, la care profesionalii ar putea fi duşi<br />

la înţelegere. Aceste clemente sunt acelea care de altfel se numesc legile naturii.<br />

213

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!