etica profesionala

pasiuni ale profesionalului nu sunt în ele însele păcate. Nici acţiunile care pornesc din
aceste pasiuni nu sunt păcate până ce ele cunosc o lege care le opreşte, până ce legile
nu sunt făcute, ei nu le cunosc şi nici o lege nu poate fi făcută până ce ei nu s-au
înţeles asupra persoanei care să o facă.
S-ar putea din întâmplare gândi că n-a existat vreodată un timp, vreo stare de război
ca aceasta. Cred că n-a fost, în general aşa în întreaga lume, dar sunt multe locuri unde în
prezent ei trăiesc aşa. Pentru popoarele sălbatice din multe locuri în America, cu
excepţia conducerii unor mici familii, armonia atârnă de poftele naturale, neavând nici
un fel de guvernare; trăiesc până în ziua de azi în acelaşi fel sălbatic, după cum am spus
mai înainte. În orice caz se poate vedea cam ce fel de viaţă ar fi, unde n-ar exista o putere
centrală de care să se teamă, prin felul vieţii, în care profesionalii, trăind la început sub o
cârmuire paşnică, obişnuiau să degenereze într-un război civil.
Dar deşi n-a existat nici un timp, în care anumiţi oameni să fie în stare de război
unul contra altuia, totuşi în toate timpurile, regii şi persoane cu autoritate suverană,
din cauza independenţei lor, sunt într-o continuă invidie şi în situaţia şi poziţia de
gladiatori, având armele lor gata de luptă şi ochii fixaţi unul asupra altuia, adică
forturile lor, garnizoanele lor şi puştile lor la frontierele regatului lor şi în mod
continuu spionează pe vecinii lor, ceea ce este o atitudine de război. Din cauză că ei
susţin prin aceasta activitatea supuşilor lor, nu reiese de aici acea mizerie, care
întovărăşeşte libertatea oamenilor particulari.
Din acest război a unui om contra celuilalt rezultă de asemenea şi aceasta: nimic nu
poate fi nedrept. Noţiunile de dreptate şi nedreptate, justiţie şi injustiţie nu au acolo nici
un loc. Unde nu este putere conducătoare, nu există lege, unde nu e lege nu este
nedreptate. Forţa şi frauda sunt în timp de război cele două virtuţi principale. Dreptatea
şi nedreptatea nu sunt nici una din facultăţile nici ale trupului, nici ale sufletului. Dacă
ele ar exista, ar putea fi într-un om singur pe lume tot aşa ca şi simţurile şi pasiunile sale.
Acestea sunt calităţi, care se referă la profesionalii în societate, iar nu în singurătate.
Urmează de aici de asemenea că în atari condiţii n-ar fi distincte nici proprietatea, nici
pământul, nici al meu, nici al tău, ci numai acel lucru va fi al fiecărui om, pe care el îl
poate câştiga şi să fie atât timp al său cât poate să-l ţină. Atât despre condiţia precară în
care omul este de fapt aşezat de natură, având totuşi o posibilitate de a ieşi din ea, care
constă în parte prin pasiuni, în parte prin raţiunea sa.
Pasiunile care înclină pe oameni spre pace sunt frica de moarte, dorinţa de atari
lucruri care sunt necesare unei vieţi comode şi o speranţă de a le obţine prin sârguinţă
lor. Raţiunea sugerează elemente favorabile păcii, la care profesionalii ar putea fi duşi
la înţelegere. Aceste clemente sunt acelea care de altfel se numesc legile naturii.
213