etica profesionala

THOMAS HOBBES
Thomas Hobbes (citeşte: Tomas Hobs) s-a născut la
5 aprilie 1588 în satul Westport de lângă oraşul Malmesbury,
ca fiu al preotului din acel sat. Extraordinar de
bine dotat pentru limbile clasice - la 14 ani fiind în stare
să traducă Medeea lui Euripide din limba greacă în versuri
latine - el îşi desăvârşeşte studiile la Oxford şi după ce le
termină intră ca preceptor în casa baronului Cavendish of
Hardwicke, mai târziu conte de Devonshire. În această
calitate, călătoreşte cu fiul lordului pe continent, în Franţa
şi Italia, unde rămâne trei ani. Întors în ţară cu un simţ mai
dezvoltat şi mai format pentru stilul limbii latine, Hobbes intră în relaţii personale cu
Fr. Bacon şi-l ajută acestuia la transpunerea operei în limba latină. Călătoria pe
continent era pentru un englez din acea vreme un lucru cu totul obişnuit. "În timpul
sec. XVII-lea, spune un mare istoric al filosofiei, englezii care se consacrau vieţii
ştiinţifice obişnuiau să-şi facă cultura la Paris şi să-şi desăvârşească propriile lor idei
în contactul cu savanţii de acolo, printre care domnea o viaţă cu totul bogată. Spiritul
sever al matematicii, şi în unire cu ea filosofía lui Descartes, începuse aici să
instruiască gândirea şi s-o pregătească în mod fericit pentru mari izbânzi. De aici
putea fi cel mai bine învinsă unilateralitatea empirismului baconian şi ştiinţele naturii
aduse pe drumul, pe care apoi iarăşi un englez, Newton, era chemai s-o conducă pe
culmea gloriei şi izbânzilor ei. Primul şi cel mai important reprezentant pentru introducerea
ideilor franceze în ştiinţa engleză este Thomas Hobbes" (W. Windelband).
Contactul lui Hobbes cu ştiinţa din acea vreme şi cu savanţii din Paris are însă loc în
timpul celei de a doua călătorii în Franţa (1629), dar în special în timpul celei de a
treia (1634-1636), când, datorită lui Mersenne, pătrunde în cercurile savante, se
familiarizează cu filosofía lui Descartes şi cu opera ştiinţifică a lui Galilei. Dacă
aceste călătorii în Franţa i-au dat sugestii, i-au format spiritul şi i-au dat ocazia să-şi
fixeze ideile sale proprii, cu cea de a patra (1640-1651) începe adevărata activitate
filosofică a lui Hobbes. Aici redactează celebra lui operă Leviathan, care apare în
limba engleză la 1651. Ceea ce-l îndrepta pe Hobbes mereu spre Paris, nu erau numai
preocupări de natură ştiinţifică, ci şi motive de natură politică: stările revoluţionare de
acasă şi atitudinea lui monarhică. Hobbes moare la 1679, în vârstă de aproape 92 ani.
Hobbes a scris: Elemenls of Law natural and politic, 1640 (publicat la 1650, sub
un alt titlu şi fără ştirea autorului); Elemente philosophiae, compuse din trei părţi:
De corpore, De homine şi De cive, care n-au apărut însă în ordinea pe care o ocupă
ele în sistemul lui Hobbes, ci în ordinea următoare: De cive (1642); De corpore
(1655); De homine (1658). La 1651 a publicat, în limba engleză, opera lui politică
Leviathan, care a stârnit o extraordinară indignare din cauza ideilor pe care le
cuprindea, printre care separarea Bisericii de Stat şi laicizarea învăţământului.
"Din punct de vedere formal, Hobbes defineşte filosofía drept cunoaşterea efectelor
(fenomenelor) din cauze sau a cauzelor din efecte cu ajutorul raţionamentelor deductive
ale raţiunii. În ce priveşte obiectul, Hobbes caracterizează filosofía ca doctrină a
corpurilor şi a mişcării: tot ceea ce există este corp, tot ceea ce se întâmplă este mişcare.
Tot ceea ce este real, este corporal; acest lucru e valabil atât despre punct, linie şi
205