etica profesionala

FRANCIS BACON
Francis Bacon (citeşte: Frensis Becăn) s-a născut în anul
1561 la Londra. După ce îşi face studiile la Cambridge şi
petrece doi ani la Paris în calitate de însoţitor al ambasadorului
englez, Bacon se întoarce în ţară şi intră în viaţa
practică. El începe cu avocatura şi urcă cele mai înalte trepte
publice. În adevăr, în 1595 intră în Parlament, în 1603 e făcut
cavaler, în 1604 consilier juridic al Coroanei, în 1613
procuror general, în 1617 mare păstrător al sigiliului, în 1618
Lord Cancelar şi Baron de Verulam, în 1621 Viscount of St.
Albans. Dar în acest an se întâmplă şi catastrofa. Acuzat că lua mită el este închis şi
condamnat să plătească o amendă respectabilă (40 000 lire sterline), punându-se
astfel capăt unei cariere politice strălucite. Graţiat de rege, el îşi petrece ultimii
ani ai vieţii retras şi consacraţi ştiinţei. Bacon moare în 1626.
Bacon era un om ambiţios, egoist, amator de bani şi de fast. Acuzaţiile care i s-
au adus că "în calitate de judecător superior primea daruri din partea partidelor şi în
calitate de Lord Cancelar, din partea candidaţilor la patente şi licenţe" par să fie
întemeiate. De altfel el singur le recunoaşte subliniind însă numai că primea darurile
totdeauna după ce făcea serviciile şi nu făcea servicii în vederea darurilor. Nu e mai
puţin adevărat însă că asemenea lucruri în Anglia nu erau cu totul rare şi că faptele lui
Bacon capătă din acest punct de vedere circumstanţe atenuante. Vina mai gravă ce
apasă asupra lui Bacon este că a primit să fie acuzatorul binefăcătorului său, Contele
de Essex, care fusese descoperit că ducea tratative cu regele Scoţiei împotriva regelui
Angliei, faptă calificată ca un act de trădare. Macauley are dreptate: multe lucruri îi
erau lui Bacon mai dragi decât virtutea, fără să fie rău şi pornit spre asuprire, era însă
lipsit de căldura simţirii şi de înălţimea caracterului.
Francis Bacon a scris: Essays, 1597 (completate şi apărute la 1625 într-o nouă
ediţie sub titlul Sermones fideles), The advancement of learning (Despre progresul
ştiinţei) 1605; această lucrare revăzută şi completată a apărut într-o nouă ediţie la 1623,
sub titlul De dignitate et augmentis scientiarum; De sapientia veterutn 1609; Novum
Organum 1620; Historia naturalis, 1623; De principiis atque originibus, 1623; curând
după moartea lui a apărut: Sylva Sylvarum, 1627. Postum au apărut de asemenea şi
următoarele scrieri: De interpretatione naturaeproemium 1603; Cogitationes de rerumnatura,
1605; Cogítala et visa, 1607; Descriptio globi intellectualis, 1612.
Bacon vrea să dea o panoramă a ştiinţelor omeneşti, să descrie aşa-numitul de el
"globus intellectualis". El împarte ştiinţele după cele trei facultăţi sufleteşti,
memorie, imaginaţie şi intelect, obţinând astfel următoarea clasificare: istoria,
poezia şi filosofía, filosofía urmând să se ocupe cu Dumnezeu, cu omul şi cu
natura. Bacon se ridică impetuos şi energic împotriva aristotelismului, care găsea că
rostul filosofiei stă în dispute verbale, bazate pe o simplă analiză a cuvintelor. El se
ridică de asemenea cu aceeaşi energie împotriva ştiinţei concepută ca pură
contemplare a naturii şi împotriva speculaţiilor metafizice, fără contact cu realitatea.
În locul analizei cuvintelor, al discuţiilor dialectice şi al unei ştiinţe contemplative,
Bacon propune disecarea lucrurilor însele, întrebuinţarea observaţiei şi
experimentului şi transformarea ştiinţei într-un mijloc de dominare a naturii. În locul
202