etica profesionala

să împlineşti toate proiectele tale, conform principiilor adevărate; dimpotrivă, dacă
n-ai reuşit în ceva, începe din nou, şi fii mulţumit dacă cele mai multe fapte ale tale
sunt în acord cu natura omenească, şi păstrează-ţi interesul faţă de hotărârile pe
care le reiei. Revino la filosofie nu ca la un dascăl urâcios, ci precum recurg bolnavii de
ochi la burete sau la ou sau precum un altul, la plasture sau la duş de apă. Căci atunci nu
vei face paradă din aceea că te supui raţiunii, ba chiar te vei alipi de aceasta plin de
încredere. Ai în vedere odată că filosofia cere numai acelaşi lucru ca şi natura ta. Ce, tu
năzuiai la altceva, ceva contra naturii? Dar ce este mai atrăgător din amândouă? Oare nu
ne înşală adesea plăcerea graţie aparenţei? Ia vezi, nu sunt cumva mai atrăgătoare
demnitatea, libertatea cugetului, simplitatea, cuviinţa şi legalitatea? Dar ce este mai
atrăgător decât tocmai prudenţa, dacă înţelegi prin aceasta destoinicia de a cunoaşte şi de
a şti să-ţi realizezi în toate prilejurile, fără neplăceri şi în chip fericit, proiectele tale?
Raţiunea şi arta de a trăi raţional sunt forţe suficiente lor înşile şi efectelor lor.
Ele izvorăsc din principiul lor propriu şi tind pe calea dreaptă către scopul ce-şi
propun. De aceea şi faptele în acord cu ele se numesc drepte, deoarece ele amintesc
de drumul drept.
Lucrurile exterioare însele nu ating sufletul în nici un mod. Ele n-au nici o
intrare la el şi nu pot nici să schimbe dispoziţia sufletului, nici să-l mişte într-un mod
oarecare. Din contra el se modifică şi se mişcă singur pe sine, şi după măsura
judecăţilor pe care şi le pronunţă cu privire la propria sa vrednicie, evoluează şi
contingenţele exterioare.
În împlinirea datoriei tale nu trebuie să fii împiedicat nici de faptul că înţepeneşti de
frig sau că arzi de dogoare, ori dacă eşti somnoros sau dacă ai dormit de-ajuns, dacă
lumea te ocărăşte sau te laudă, dacă din pricina aceasta te apropii de moarte sau dacă ai
ceva asemănător de suferit. Şi moartea este una din îndatoririle vieţii noastre; să fii
mulţumit, dacă şi pe ea o rezolvi în mod fericit, de îndată ce ţi se înfăţişează.
Modul cel mai bun de a te răzbuna pe cineva este acela, de a nu răsplăti
răul cu rău.
Dacă vreodată, prin forţa împrejurărilor, vei ajunge într-un fel de nelinişte
sufletească, întoarce-te pe loc în tine însuţi. Nu te lăsa să fii scos, peste ce se cuvine,
din ritmul vieţii tale. Căci pe măsură ce revii mereu la o dispoziţie armonioasă a
sufletului, vei reuşi să o stăpâneşti din ce în ce mai bine.
Îmi fac datoria mea, de toate celelalte lucruri nu-mi pasă; căci ele sunt ori
neînsufleţite sau neînzestrate cu raţiune, ori rătăcite şi neştiind calea. Cu animalele
lipsite de raţiune şi îndeobşte cu toate fiinţele cu simţire, care n-au raţiune, poartă-te
mărinimos şi generos; ca om, însă, cu profesionalii, fiindcă au raţiune, poartă-te cu
frăţie; în toate relaţiile totdeodată ai grijă să invoci pe zei. De altfel să nu fii îngrijat
de lucrul acesta: câtă vreme să mai împlineşti legea asta? Căci chiar numai trei ore de
felul acesta sunt de ajuns.
Dacă tu consideri drept un bine sau un rău vreunul din lucrurile ce depind de
voinţa ta, eşti silit în mod necesar, - când un asemenea rău te atinge, sau când binele
îţi scapă - să murmuri contra zeilor şi să urăşti pe oameni, care sunt de vină la
suferinţa ta, sau care după bănuiala ta vor fi de vină în viilor, că binele îţi scapă şi că
acel rău te atinge; şi aşa săvârşim multe nedreptăţi, fiindcă lucrurile acestea nu ne
sunt indiferente. Dacă din contra socotim drept bine sau rău numai lucrurile ce depind
183