etica profesionala

timpul lunii sau al anului, ca să se poată sluji de ele ca de nişte semne prin care să
poată cunoaşte împărţirile intervalelor de timp sus-numite. E uşor, spunea el, să se
înveţe semnele acestea de la vânătorii de noapte, de la cârmaci şi de la toţi aceia care
trebuie să le cunoască. Îi sfătuia cu stăruinţă să nu-şi piardă vremea cu cercetări
astronomice ce au de scop cunoaşterea care nu urmează mişcarea de rotaţie a cerului,
a plantelor, a cometelor, a distanţelor până la pământ, a timpului ce-l pun spre a-şi
face mişcarea lor circulară şi a pricinilor care le dau naştere; nu că nu le-ar fi
cunoscut, dar spunea, ca şi de geometrie, că ar fi de ajuns spre a mânca o viaţă de om
şi fiindcă astfel ar opri pe om de la alte învăţături folositoare. De obicei, el îndepărta
pe cunoscuţi de la studiul lucrurilor cereşti şi al legilor după care Dumnezeu le
conduce; părerea lui era că tainele acestea nu pot fi pătrunse de om, şi ne-ar face
neplăcuţi zeilor, dacă am vrea să cercetăm tainele pe care nu s-au îndurat să ni le
lămurească. De altfel cel care se consacră unor asemenea cercetări, e în primejdie,
după părerea lui, să ajungă nebun ca acel Anaxagora, care se fălea, cu atâta trufie, că
e în stare să desluşească tainele zeilor şi care susţinea că soarele e totuna cu focul, fără
a se gândi că profesionalii pot privi cu uşurinţă focul, pe când la soare nu se pot uita; că
razele soarelui înnegresc pielea, ceea ce nu se întâmplă cu focul. Anaxagora uita că nici
una din roadele pământului nu poate creşte fără strălucirea soarelui, pe când dogoarea
focului le prăbuşeşte; tot el, când afirma că soarele este o piatră aprinsă, uita că piatra
băgată în foc nu arde cu flacără şi nu ţine mult, pe când soarele rămâne de la începutul
vremurilor cel mai strălucitor corp. Socrate îi sfătuia să înveţe ştiinţa calculului, însă în
acelaşi timp le recomanda ca şi la celelalte ştiinţe să nu se încurce în cercetări
zadarnice şi căuta în discuţiile ce le avea cu şcolarii lui să arate întrucât pot să ne fie de
folos cunoştinţele de orice fel; sfătuia cu stăruinţă pe cunoscuţi să nu-şi nesocotească
sănătatea, să se chibzuiască cu oameni pricepuţi, despre viaţa pe care trebuie s-o ducă,
să se cerceteze pe sine-şi întotdeauna, să întrebe ce mâncări, ce băuturi, ce exerciţii le
fac mai bine şi cum trebuie să se folosească de ele ca să-şi păstreze o sănătate
desăvârşită. El spunea că profesionalului care se observă astfel îi e greu să găsească un
doctor care să se priceapă mai bine ca el să-i caute de sănătate. Când vreunul năzuia la
o înţelepciune supraomenească, îl îndemna să se îndeletnicească cu arta ghicitului,
încredinţându-l că cel care ştie semnele prin care zeii aduc la cunoştinţa profesionalului
voinţa lor, n-are să fie niciodată lipsit de sfatul zeilor.
Xenofon: Amintiri despre Socrate Trad. de Şt. Bezdechi.
PLATON
Platon s-a născut la Atena sau Egina în 427 a. Chr.; trăieşte
deci în epoca războiului peloponeziac. Familia lui - nobilă - se
trăgea după mamă din Solon şi după tată din ultimul rege
Codrus. Platon primeşte o educaţie aleasă: poeţii greci, muzică,
pictură; cunoaşte doctrina lui Heraclit şi Anaxagoras. Evenimentul
mare al vieţii lui este apropierea de Socrate. Primele sale
scrieri nu vor face, mai târziu, decât să redea doctrina socratică.
În cercul socratic, Platon cunoaşte mai bine şi pytagoreismul şi
eleatismul. Condamnarea lui Socrate îl face să părăsească Atena.
163