etica profesionala

evlavios? - E, după părerea mea, acela care cinsteşte pe zei. - E îngăduit fiecăruia să
cinstească pe zei după capul lui? - Nu, căci sunt canoane care orânduiesc închinăciunea.
- Cel care cunoaşte canoanele, ştie cum trebuie să cinstim pe zei? - Fără îndoială. -
Aşadar nu greşim când spunem că e evlavios omul care cunoaşte datinile cuvenite zeilor.
- Cred că nu. - E oare îngăduit oricui să se poarte cu profesionalii cum îi trăsneşte prin
cap? - Nu, ci numai cel care cunoaşte legile ce rânduiesc legăturile dintre dânşii, se
poartă cu ei potrivit legilor. - Prin urmare, cei care cunosc aceste legi se poartă unii cu
alţii cum se cuvine? - Da. - Deci, cei care se poartă cum trebuie, se poartă bine? - Nici
că-i vorbă. - Aşadar, cei care se poartă bine cu profesionalii îşi îndeplinesc bine datoriile
de oameni? - Fireşte. - Prin urmare, cei care ascultă de legi, se poartă după dreptate? -
Da. - Şi ştii ce se numeşte dreptate? - Ceea ce poruncesc legile. - Aşadar cei care fac ce
le spun legile, fac ce e drept şi ce se cuvine? - Mai încape vorbă? - Deci, cei care se
conduc după dreptate sunt oameni drepţi? - Cred că da. - Îţi închipui că ne putem supune
legilor liră să ştim ce poruncesc ele? - Nu. - Şi când ştim ce trebuie să facem, crezi că
trebuie să nu facem acest lucru? - Nici asta. - Cunoşti oameni care fac altceva decât ceea
ce cred că trebuie să facă - Nu. - Prin urmare, acei care cunosc legile ce orânduiesc
legăturile dintre oameni se poartă potrivit dreptăţii? - Aşa e. - Aşadar, cei care se poartă
după dreptate sunt oameni drepţi. - Dacă n-ar fi şi ăştia, apoi cine să fie? - Prin urmare,
nu greşim când spunem că e om drept acela care cunoaşte legile ce-i călăuzesc purtarea
lui faţă de ceilalţi oameni? - Cred că nu.
Cum definim înţelepciunea? Ia spune-mi, ce crezi, înţelepţii sunt înţelepţi numai
în ceea ce ştiu, sau pot fi înţelepţi şi în ceea ce nu ştiu? - Sunt înţelepţi în ceea ce ştiu,
fireşte, căci cum ar putea fi în ceea ce nu ştiu? - Ştiinţa-i face oare pe înţelepţi ceea ce
sunt? - Prin ce altceva, decât prin ştiinţă ar putea fi înţelepţi? -Dar ce altceva face pe
înţelepţi decât înţelepciunea? - Nimic altceva, fireşte. - Prin urmare, ştiinţa e înţelepciune.
- Cred că da. - Crezi tu că-i e cu putinţă profesionalului să ştie tot? - Da de unde?
Cred dimpotrivă că nu poate şti decât foarte puţin. - Un om, prin urmare, nu poate fi
înţelept în toate. - Nu, se înţelege. - Şi e înţelept numai în ce ştie. - Aşa cred şi eu.
Tot aşa trebuie să examinăm şi binele, Eutidem? - Cum? întrebă el. - Crezi că
tuturor le foloseşte acelaşi lucru? - Nu, bineînţeles. - Nu se întâmplă adesea că ce-i
prinde bine unuia, îi strică celuilalt? - Ba bine că nu. - Ce crezi, e deosebire între bine
şi folos? - Deloc. - Un lucru folositor e aşadar un bine pentru cel căruia îi foloseşte? -
Cred că da. - Nu e tot aşa şi cu frumosul? Când vorbeşti de frumuseţea unui trup, unui
vas sau altceva, înţelegi că e frumos pentru orişice folos? - Nu, fireşte. - Aşadar, e
frumos numai pentru folosul la care slujeşte? - Se înţelege. - Ceea ce e frumos pentru
o anumită folosinţă, mai poate fi şi pentru altele? - Nu. - Nu-i aşa că ceea ce este
folositor, e frumos, numai pentru folosul la care slujeşte? - Mi se pare că da. -
Socoteşti curajul ca ceva frumos? - Ca unul din cele mai frumoase lucruri. - Crezi că
nu ne foloseşte la lucrurile mărunte? -Nu, zău, ci la cele mai mari. - Socoteşti că,
fiind pus în faţa unor primejdii grozave, e mai bine să nu le cunoşti? - Nicidecum. -
Prin urmare, acei care nu se sperie de primejdii fiindcă nu le cunosc, nu sunt oameni
curajoşi? - Nu, fireşte, căci atunci ar trebui să punem printre bravi mulţi nebuni şi
fricoşi. - Ce zici de cei care se tem de lucruri care nu au nimic grozav în ele? - Sunt şi
mai puţin curajoşi ca cei dintâi. - Socoteşti aşadar oameni curajoşi pe cei care se
poartă rău? - Tocmai aşa. - În astfel de împrejurări socoteşti curajoşi pe alţii decât pe
161