etica profesionala

PARTEA A PATRA
„Politeţea este calitatea profesionalului bine crescut” (proverb romanesc)
Tema: Conduita umană
Planul:
1. Politeţea.
2. Bună-cuviinţa.
3. Eticheta.
1. Politeţea
Demult, la începutul existenţei noastre, ni s-a dat minunatul drept de „a fi”. Prin
atitudinea şi comportamentul nostru, prin agoniseala cognitivă şi afectiva pe care o
realizăm şi o punem în slujba progresului nostru şi al semenilor noştri, avem obligaţia
să respectăm aceasta condiţie umană, singura capabilă să ne asigure „evoluţia
armonioasă în mersul spiralat al istoriei”.
Politeţea autohtonă este în căutare de reguli de adresare. După o jumătate de secol
de dominaţie a sistemului totalitarist în care relaţiile erau obligatoriu tovărăşeşti şi
egalitare, ignorînd orice diferenţă de sex sau de rang social, trebuie să stabilim reguli
autentice de adresare şi etichetă. Adresarea este, înainte de toate, o formă de recunoaştere
a statutului social, iar dumneavoastră şi tu sînt primele grade ale superiorităţii şi ale
inferiorităţii. La început nu era vorba propriu-zis de politeţe, care are adesea ceva
convenţional, ci de bună-cuviinţă, de bun simt, de respect, de cei şapte ani de-acasă. Nu
erau încă nişte „formule” , erau exprimări mai sincere si mai spontane. Cu timpul, ele au
devenit într-adevăr „formule”, s-au golit parţial de conţinut, s-au instituţionalizat.
Ce înseamnă, în ziua de azi, un om bine crescut? Cum trebuie să arate conduita
unei persoane educate? Regulile de odinioară s-au schimbat pe alocuri şi au ţinut
pasul cu timpul. Potrivit unui studiu, 50% dintre americani sînt îngrijoraţi în privinţa
lipsei de cunoştinţe în acest domeniu şi se tem că viitorul le va zdruncina şi mai tare
buna creştere.
Bunele maniere sînt, în primul rînd, prin traducere, răsplata unui comportament
civilizat. Nu de puţine ori auzim replici de genul „parcă ar fi crescut în junglă“, care
ţintesc purtarea necivilizată, în special în rîndul tinerilor. Toate aceste reguli de bună
purtare sînt învăţate, şi nu înnăscute.
În toate vremurile profesionalii au năzuit spre ameliorarea condiţiei lor.
Societatea trăieşte în noi, dar şi prin noi. Economia, politica, cultura, ştiinţa,
literatura, arta, învăţămîntul, familia se judeca nu numai în perspectiva istorică şi
socială, ci şi prin prisma vieţii cotidiene a oamenilor, cu toate problemele lor intime,
personale, materiale ce le marchează conştiinţa, caracterul şi comportamentul. Să
încercam să ajutăm profesionalii să se înţeleagă între ei, omul să înţeleagă societatea
şi devenirea ei iar aceasta, la rîndu-i să înţeleagă omul şi să-l ridice.
Dacă legea reprezintă un act de voinţă al statului prin care se „impun” cetăţenilor
anumite reguli obligatorii de comportare, normele morale exprimă anumite cerinţe pe
care societatea le „recomandă” în privinţa comportării individului sau grupului social.
Bunul-simt, bună-cuviinţa şi comportamentul civilizat în societate nu pot fi separate
de moralitate, căci o conduită frumoasă este şi morală şi ceea ce este moral
este frumos. Socotim deci ca profilul moral, cinstea, corectitudinea şi celelalte com-
150