etica profesionala

Condiţiile de utilizare a mărcii şi de obţinere a dreptului de aplicaţie a acesteia de
către agenţii economici sînt stipulate într-un Regulament aprobat de Guvern.
Deoarece piaţa internaţională a produselor ecologice este permanent în creştere,
acest element a contribuit la dezvoltarea agriculturii ecologice în republica Moldova şi a
accelerat exportul produselor agroalimentare. De fapt, acestea constituie premisele necesităţii
implementării Programului naţional privind producţia agroalimentară ecologică.
Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare promovează insistent un sistem unic de
producţie ecologică şi certificare a proceselor tehnologice. Pentru ţara noastră, producţia
agroalimentară ecologică şi comercializarea acesteia este o şansă reală de penetrare a
pieţelor străine, care sunt suprasaturate cu produse din agricultura convenţională şi
suportă lipsă de produse ecologice. Stimulaţi de actele legislative elaborate de Guvernul
RM, a crescut interesul agricultorilor moldoveni, precum şi al agenţilor economici cu
privire la producţia agroalimentară ecologică.
Agricultura este unul din principalele sectoare economice a Republicii Moldovei
şi întotdeauna a jucat un rol destul de important în economia statului. În acest
context, agricultura trebuie să aducă contribuţii valoroase în dezvoltarea economică a
statului. Producţia agroalimentară ecologică este o modalitate de Dezvoltare Durabilă
în agricultură, care permite soluţionarea eficientă a unui şir de probleme de ordin
social, ecologic, economic şi politic.
În continuare ne vom referi la comportamentul etic în agricultură, care are
menirea pentru a menţine sau restabili armonia între mediul uman şi cel ecologic. În
această ordine de idei, trebuie să ne întrebăm dacă este împotriva eticii profesionale
orice acţiune şi faptă care dăunează mediului ecologic, chiar dacă ele nu sunt
sancţionate de legislaţia pozitivă?
Etica agricolă presupune, de asemenea, căutarea armoniei între societate şi
natură care trebuie să conducă la revizuirea practicii noastre din agricultura de astăzi
pentru a conserva solurile de cernoziom care sunt cele mai fertile din lume.
În prezent, de multe ori se aude argumentul potrivit căruia între dezvoltarea ştiinţifică
şi tehnologică şi dezvoltarea morală este un abis, sau cel puţin un gol. Este evident că între o
dezvoltare materială sporită şi dezvoltarea valorilor morale există o întîrziere, deoarece
astăzi profesionalii sînt într-o luptă gigantică pentru a produce şi a obţine venituri cu orice
preţ. Această stare de lucruri poate fi ilustrată cu eliberarea de material genetic parţial investigat,
introducerea pe piaţă a produselor care nu sunt testate pentru condiţiile locale, micşorarea
costurilor de producţie care poate avea efecte adverse asupra sănătăţii oamenilor.
Pentru a reduce acest decalaj, este nevoie de dezbateri serioase şi căutarea unor
soluţii pentru a soluţiona următoarele probleme: 1) trebuie ca statul să se definească
dacă este nevoie ca să se menţină o cercetare agricolă sau nu, iar dacă ea este necesară să
furnizeze resursele financiare necesare, 2) trebuie ca statul să se decidă dacă vrea să lucreze
cu fermieri mici, medii sau mari sau cu toate grupurile şi să definească politici coerente
reieşind din această decizie pentru a asigura participarea democratică la producţia
agro-alimentară a tuturor agenţilor economici din acest domeniu; 3) este important de a
discuta despre posibila „brevetare” a ceea ce a fost descoperit cu fonduri de la stat.
În activitatea agricolă de la noi din ţară există un şir de probleme care apar în
rezultatul interferenţei de care dau dovadă funcţionarii care gestionează diverse
activităţi care trebuie să faciliteze activitatea agenţilor economici din domeniul
145