etica profesionala

culturii este compatibilă numai cu o micşorare substanţială a populaţiei, care este
cerută de alte forme ale vieţii; 5) actuala invazie a profesionalului în lumea neomenească
este fără limite şi situaţia se înrăutăţeşte destul de rapid; 6) este necesar de
schimbat politica şi trebuie de influenţat asupra structurilor de bază - economice,
tehnologice şi ideologice; 7) schimbările ideologice reprezintă schimbările evaluării
calităţii vieţii – existenţa în situaţia valorii interioare a naturii în întregime, dar nu a
ataşamentului către standardele înalte de viaţă; 8) cei, care sunt gata să adopte aceste
principii, trebuie în mod direct sau indirect să le materializeze în viaţă.
2. Etica profesională în activitatea agriculturii ecologice
Etica agriculturii biologice vizează definirea principiilor unei agriculturi productive,
durabile, cu un respect ridicat faţă de biosferă şi înglobînd, în acelaşi timp,
aspectele ecologice, socio-umane şi economice. Aceste aspecte sînt întotdeauna
considerate ca obiective majore in vederea menţinerii acestui tip de agricultură.
Agricultura biologică reprezintă o cerinţă care persistă la nivel global pe baza
conceptului de echilibru natural, care acordă o atenţie deosebită solului. În acest tip
de agricultură sunt prioritare sistemele diversificate şi tehnicile preventive.
Solul este un mediu viu şi nu doar un simplu suport pe care creşte o plantă. În
primul rînd, solul trebuie să fie hrănit prin intermediul îngrăşămintelor puţin solubile,
necesitînd un proces de transformare de către microorganismele edafice pentru a
putea fi asimilabile, pentru ca apoi solul să hrănească plantele. Astfel, este stimulată
activitatea biologică a solului prin incorporarea îngrăşămintelor verzi ca şi compostul
de materii organice, favorizează activitatea biologică a solului.
Totodată, pentru creşterea animalelor, cele mai importante principii care trebuie să
fie respectate în cadrul agriculturii ecologice sînt: a) legătura sol - plantă - animal; b) asigurarea
bunăstării animalului; c) alimentaţia bazată pe agricultura biologică; d) limitarea
tratamentelor acordînd o importanţă primordială metodelor de prevenire a bolilor.
Iniţial agricultura biologică a apărut în Franţa şi a fost recunoscută prin adoptarea
unei legi speciale în decembrie 1980. Legislaţia franceza a definit-o ca fiind „un mod de
producţie care interzice utilizarea produselor chimice de sinteză” şi ca un semn oficial de
calitate, eticheta roşie a AOC- ului şi certificatul de conformitate.
În 1991, Uniunea Europeană adoptă un regulament (nr. 2092 - ‘91 din 24.06.1991)
pentru produsele vegetale biologice, care este aplicat după această dată în toate
tipurile de agricultură biologică din Uniunea Europeană. Anexele acestui text sunt
revizuite în mod regulat.
Începînd cu ’90 agricultura ecologică este în plină dezvoltare pe plan mondial.
Ea se practică pe toate cele cinci continente, pe o suprafaţă agricolă de cca 30 milioane
de hectare. Totodată, din totalul produselor agricole piaţa produselor ecologice
este numai de 2,5 – 3 %.
Pentru produsele animaliere biologice, în vederea unei reglementari europene,
Franţa s-a îmbogăţit progresiv cu caiete de sarcini naţionale, reglementînd fiecare tip
de producţie (şi de produse) animalieră. Abia în 19 iulie 1999, miniştrii europeni ai
agriculturii au votat textul definitiv al unei reglementari aplicabile produselor
animaliere. Textul a intrat în vigoare la 24 august 2000. El permite fiecărui stat
membru să adopte o reglementare mai strictă.
142