etica profesionala

mod independent, neinfluenţat de alţii), conştiinciozitatea (corectitudine, seriozitate,
scrupulozitate), stabilitatea emoţională (abilitatea de a-şi menţine echilibrul emoţional
în situaţii de stres fără a prezenta manifestări extreme şi neconcordante cu situaţia).
3. Responsabilitatea etică şi socială a profesionalului
În literatura de specialitate se consideră, că responsabilitatea socială poate fi
privită şi ca un principiu etic fundamental care exprimă faţă de „cine” şi pentru „ce”
este responsabilă o întreprindere agricolă, sau o gospodărie de fermier, prin prisma
sistemului etic acceptat şi promovat de aceasta. În această viziune responsabilitatea
socială presupune: respectarea legilor, respectarea prevederilor contractuale - pornind
de la premisa că contractul este legea părţilor care se obligă să îl respecte - onestitate,
dar şi luarea în considerare a dezideratelor diferitelor grupuri interesate în existenţa şi
funcţionarea unei societăţi agricole sau gospodărie de fermier.
În prezent, responsabilitatea socială a societăţilor agricole sau gospodăriilor de
fermier trebuie privită dintr-o perspectivă complexă. Considerăm că responsabilitatea
socială a societăţii agricole sau a gospodăriei de fermier este ceea ce comunitatea
aşteaptă din partea unei societăţi agricole sau gospodărie de fermier din punct de vedere
ecologic, economic, juridic, etic şi filantropic. În opinia noastră responsabilitatea
socială include toate aceste tipuri de responsabilităţi: responsabilitatea ecologică,
responsabilitatea economică, responsabilitatea juridică şi responsabilitatea etică.
Majoritatea autorilor nu consideră responsabilitatea ecologică ca fiind un tip
distinct al responsabilităţii sociale. Evoluţia actuală a comunităţii în care societăţile
agricole şi de fermieri îşi desfăşoară activitatea în contextul unor aspecte ecologice
complexe, ce exced categoriile responsabilităţii juridice ori responsabilităţii economice,
este justificată, în opinia noastră, includerea aspectelor ecologice într-o componentă
distinctă a responsabilităţii sociale pe care o numim responsabilitate ecologică.
Responsabilitatea ecologică este o reflectare a Dezvoltării Durabile considerată de
literatura de specialitate a fi o valoare de bază a responsabilităţii sociale. În acest context,
putem susţine că responsabilitatea ecologică stă la baza responsabilităţii sociale.
Totodată, considerăm că prin integrarea responsabilităţii ecologice în managementul
şi marketingul strategic şi operaţional, societăţile agricole vor genera un impact pozitiv
asupra societăţii şi a mediului natural şi vor dobîndi o altă reputaţie pe plan social.
Responsabilităţile etice obligă societăţile agricole de a întreprinde ceea ce este just,
corect şi echitabil chiar dacă nu sunt silite să procedeze astfel de actele normative
existente la un moment dat. Astfel, elementele de etică devin parte a responsabilităţii
sociale, deoarece, în mod evident, o atitudine responsabilă socială presupune, în primul
rînd, o atitudine ce respectă principiile eticii. În desfăşurarea activităţii agricole au apărut
două întrebări în ceea ce priveşte caracterul etic al anumitor laturi ale responsabilităţii
sociale: a) este etic să îţi faci cunoscute acţiunile de responsabilitate socială?; b) este
etic ca proiectele de responsabilitate socială să fie decise şi coordonate de manageri, şi
nu de proprietarii respectivelor societăţi agricole?
Prima întrebare priveşte caracterul etic al implicării acestor societăţi agricole în
viaţa comunităţii. O parte dintre managerii societăţilor agricole consideră că este suficient
să facă cunoscute proiectele sociale în interiorul respectivei societăţi agricole şi
printre partenerii de afaceri. Totodată, considerăm că implicarea societăţilor agricole
137