etica profesionala

ale lucrărilor programate, care sunt de bună calitate şi se încadrează în perioada optimă,
avînd siguranţa unor producţii mari şi constante. Iar cine lasă lucrurile pentru ultimul
moment apar probleme neprevăzute, rămîne în urmă cu toate, îl depăşeşte timpul optim
şi va obţine producţii mici, neeconomice, care-l duc, în final, la faliment.
În această ordine de idei, trebuie exista o planificare riguroasă a activităţii de
producţie agricolă, atît în sectorul vegetal, cît şi în cel animal. La întocmirea planurilor
anuale este necesar să se ia în calcul necesităţile tehnologice ale fiecărei culturi sau
specii şi categorii de animale, cheltuielile salariale şi materiale după diferite normative,
precum şi veniturile ce urmează a se realiza. Acest exerciţiu de planificare a tehnologiilor
şi cheltuielilor era benefic pentru fermier, mai puţin ştacheta veniturilor impuse,
care, în cele mai multe cazuri depăşeşte limita stimulativă, fiind adesea descurajante.
Meseria de fermier este aceea de a creste plante şi animale pentru hrana în
propria fermă şi de a vinde produsele pe piaţa de bunuri agricole. Uneori este vorba
numai de producţia de plante, uneori atît de producţia de plante cît şi de creşterea
animalelor şi în unele cazuri de specializarea în anumite domenii de producţie (care
depind, de obicei, de terenul şi condiţiile de vreme din zona respectivă). Cei care nu
deţin propria fermă pot face aceeaşi muncă şi sînt denumiţi administratori de fermă.
Obligaţiile agricultorului includ: să semene, să planteze şi să protejeze grîul şi alte
culturi agricole şi să le recolteze - să are - să crească animale (vaci, porci, oi, capre, cai) -
să crească păsări de carne şi ouă - să mulgă vacile - să aibă grijă de sănătatea animalelor
de fermă, să descopere simptomele diferitelor boli şi să ia măsuri de îngrijire veterinară a
animalelor - să întreţină, să repare şi să lucreze cu maşini agricole - să negocieze cu
furnizorii de materii prime şi maşini agricole precum şi cu potenţialii cumpărători de
produse agricole, să presteze activităţi de vînzare şi de achiziţionare - să administreze
activităţile referitoare la operaţiunile din cadrul fermei (contabilitate, plata impozitelor
etc.). Totodată, prin lege agricultorul este obligat să păstreze fertilitatea solului prin
măsuri de protecţie, să aplice tehnologii care ocrotesc natura; să acorde, în modul
stabilit de legislaţie, servitute în terenurile pe care le deţine 153 ;
Activitatea agricultorului se desfăşoară în ferme şi complexe agricole (în
grajduri, staule, cocini, silozuri de grîne etc.) Mediul de lucru poate prezenta o serie
de probleme cum sunt condiţii de vreme schimbătoare, cantităţi mari de praf, contact
cu murdării şi excremente de animale precum şi miros de substanţe chimice neplăcute
de la pesticidele şi erbicidele folosite.
Agricultorii utilizează diverse instrumente şi echipamente - maşini de tăiat, de
semănat, tractoare, combine de adunat recolte, maşini de treierat, pluguri, sape,
semănătoare, unelte de muls, canistre de colectat laptele, seceri pentru secerat grînele,
alte unelte de ajutor în agricultură precum şi propriile mîini.
Pentru a reuşi agricultorul are nevoie de studii speciale, să aibă o atitudine pozitivă
faţă de lucrarea pamîntului agricol, dorinţa de a munci mult, răbdare, abilitate de
a-şi organiza propria muncă şi de a negocia cu profesionalii precum şi condiţie fizică
bună. Totodată, lucrătorul din domeniul agricol, ar trebui să fie o persoană care are
următoarele însuşiri: autonomia (capacitatea de a judeca lucrurile şi de a acţiona în
153
Legea Republicii Moldova. Privind gospodăriile ţărăneşti (de fermier) Nr.1353-XIV din 03.11.2000. În:
Monitorul Oficial al R. Moldova nr.14-15 din 08.02.2001, cap. II, art. 8, p. e şi f.
136