etica profesionala

morală, spre convingeri, iar demnitatea în afara manierei de a se comporta într-un
anumit mod în societate este adeseori o reacţie la un tip sau altul al atitudinii faţă de
sine. Acest fapt ne permite a analiza cinstea ca o noţiune mai mult conceptuală, iar
demnitatea, ca emoţională.
Este necesar să mai remarcăm că dacă noţiunea de onoare are un singur sens,
atunci noţiunea de demnitate are mai multe sensuri. Spre exemplu, dacă orice om are
dreptul la apărarea demnităţii sale de către instituţiile de drept, atunci aceasta se
referă la un anumit minimum al formelor de atitudine faţă de personalitate în virtutea
faptului că ea este o parte componentă a omenirii şi societatea îi garantează în mod
constituţional apărarea acestui drept. Însă respectul de către societate a demnităţii
personalităţii reprezintă un enorm diapazon al diferitelor forme ce are mai multe
trepte, un caracter ierarhic – începînd cu respectarea regulilor elementare ale etichetei
pînă la respectarea strictă a ritualurilor, ceremoniilor, aducerea onorurilor etc.
În cadrul sentimentului propriei demnităţi, un rol important îl joacă sentimentul
mîndriei profesionalului, care se bazează pe meritele sale în faţa societăţii şi a
semenilor. De aceea orice desconsiderare a demnităţii umane provoacă o pagubă
enormă şi spiritualităţii, deoarece scoate la iveala cele mai josnice calităţi ale
profesionalului. În această ordine de idei, trebuie să-l remarcăm pe remarcabilul
savant, profesorul I. Dicusar, fondatorul agrochimiei de la noi din ţară, care a fost un
fermecător pedagog, un om de omenie de ordin intelectual, binevoitor şi înţelept la
nevoie, de o aleasă cultură a comunicării.
Trebuie remarcat că categoriile onoarei şi demnităţii sînt foarte aproape de categoria
„conştiinciozităţii”, care reprezintă conceperea şi simţul responsabilităţii morale
ale profesionalului pentru comportarea sa, pentru cele executate, calităţi care îi servesc
ca o linie de conduită în opţiunea intenţiilor şi acţiunilor sale ce corespund necesităţilor
progresiste ale dezvoltării societăţii şi fiecărei personalităţi în parte. A acţiona în
conformitate cu conştiinciozitatea înseamnă a acţiona în conformitate cu cerinţele
moralei. Cerinţele conştiinţei sînt absolut interne şi de ele nu poţi să fugi. Baza
conştiinţei este perceperea şi trăirea de către om a valorilor morale. Un exemplu elocvent
în această privinţă poate fi savantul S. Musteaţă, specialist notoriu în domeniul
ameliorării porumbului timpuriu, care dă dovadă de o omenie generoasă, ţinută morală,
demnitate, amabilitate, bunătate şi modestie, calităţii care îi întregesc personalitatea.
Formele de manifestare a conştiinciozităţii sînt diverse. Ele se pot manifesta sub
forma satisfacţiei morale, ajutorul acordat unui om, apărarea de un act de violenţă,
atitudinea grijulie faţă de cei mai în vîrsta etc., fiind în stare a da naştere unor
sentimente de satisfacţie spirituală şi bucuriei pentru cele efectuate. O altă formă de
manifestare a conştiinciozităţii esre ruşinea despre care am vorbit anterior.
Conştiinciozitatea se poate realiza şi sub forma îndoielii, care este rezultatul
necunoaşterii sau al cunoaşterii parţiale, ori al ignorării legilor obiective etc. De aceea
omul este mereu chinuit de întrebarea daca a procedat corect într-o situaţie sau alta.
Am specificat cele mai importante calităţi morale ce trebuie să devină un bun al
lucrătorilor din domeniul agriculturii. Însă, fiecare lucrător trebuie să înţeleagă că
fiecare din ei şi toţi împreună reflectă cerinţele etice ale societăţii şi numai luarea în
calcul a acestor cerinţe în procesul activităţii lor, ne oferă posibilitatea de a vorbi
despre cultura morala a unei societăţi.
133