etica profesionala

Babcov, Gheorghe Cimpoieş, Mihai Barbăroşie, Grigore Marian, Valerian Balan,
Nicolae Eremia, Vasile Bumacov, Ştefan Ţurcanu, Petru Tomiţa.
Una din cerinţele fundamentale înaintate lucrătorilor din domeniul agricol este cea
a umanismului şi răbdării, dar una din cele mai importante calităţi morale care trebuie să
determine activitatea agricultorului este cea a datoriei. Categoria îndatoririi este una din
cele mai importante categorii în etică, în general, şi în etica profesională a agricultorului,
în special. Îndatorirea reprezintă o necesitate socială exprimată prin cerinţele morale
formulate faţă de personalitate. Îndeplinind cerinţele datoriei, personalitatea se transformă
într-un exponent al unor anumite obligaţiuni morale în faţa societăţii, pe care le
concepe şi le realizează în activitatea sa profesională. Coincidenţa dintre dorinţa ce
domină şi îndatorire reprezintă o apoteoză a moralităţii. Omul care poseda un simţ înalt
al datoriei se poate ridica deasupra dorinţelor şi a pasiunilor sale subiective, se supune
cerinţelor datoriei, care parcă dizolvă prin sine tot ce este personal. Astfel, îndatorirea
devine o dorinţă măreaţă, nestăvilită, se transformă din impuls extern în impuls intern al
personalităţii. Datoria obştească mai este numită „conştiinţă în acţiune”, deoarece ea ne
oferă posibilitatea să obţinem o caracteristică a moralităţii personalităţii, pentru că despre
oameni şi demnitatea lor morală se poate judeca după acţiunile şi faptele lor. Atitudinea
faţă de datoria obşteasca caracterizează nu numai personalitatea, ci şi colectivul, forţele
spirituale ale societăţii în general.
Una din cele mai importante categorii ale deontologiei profesionale a agricultorului
face parte şi categoria „onoarei”. Ea reprezintă o apreciere socială şi etică a
profesionalului, instituţiei, autoritatea şi reputaţia lor. Onoarea reprezintă una din cele
mai importante calităţi morale, cel mai înalt grad de cumsecădenie, corectitudine şi
nobleţe. Onoarea profesională reprezintă recunoaşterea de către opinia publică şi este
concepută de către lucrătorii din domeniul agriculturii prin valoarea sociala inestimabilă
şi prin necesitatea şi importanţa executării cu abnegaţie a datoriei lor.
O parte componentă a categoriei onoarei este faptul de a ramîne fidel cuvîntului
dat. Aceasta este o calitate importantă a profesionalului, ea uneori este identificată cu
noţiunea de „onoare” – „ţi-ai dat cuvîntul – ţine-l, ai promis ceva – îndeplineşte”. În
caz contrar, profesionalii vor înceta să te stimeze şi te vor numi în mod direct un
flecar. Nimic nu e în stare sa defăimeze onoarea lucrătorului din agricultură ca
încălcarea cuvîntului dat, ca abaterile de la el. De aceea a ţine mult la onoarea sa este
o datorie şi o obligaţiune a oricărui agricultor. Însă conţinutul onoarei ca şi categorie
depinde în mare măsură de cultura generală a profesionalului, de dezvoltarea lui
fizică şi spirituală, de faptul dacă el va putea gîndi creator şi învăţa permanent.
Categoria onoarei este foarte aproape de categoria „demnităţii”. Ele coincid practic
după conţinutul lor obiectiv, dar se deosebesc după formă. Onoarea este apreciată de
opinia publică, iar aprecierea demnităţii este înainte de toate o chestiune a personalităţii
însăşi. Este evident că şi demnitatea este apreciată de opinia publică, dar în cazul dat
accentul se pune pe propria autoevaluare, care se bazează şi pe conştientizarea meritelor
sale în faţa societăţii. La acest capitol pot fi evidenţiate facultăţile morale ale academicianului
Simion Toma: omenie generoasă, ţinută morală, demnitate, amabilitate,
bunătate şi modestie, calităţii care îi întregesc personalitatea.
În afară de aceasta, onoarea reprezintă o trecere intransigentă conform
principiilor şi normelor morale, care sînt orientate spre idealul moral, spre educaţia
132