etica profesionala

exigenţelor propriei întreprinderi, dimensiunile utilajelor şi ale dotărilor necesare pentru
desfăşurarea activităţii. Adeziunea la asociaţiile de profil este un lucru bun pentru oricine
doreşte să întreprindă ceva în acest sector, deoarece asociaţiile sunt în măsură să ofere
sfaturi preţioase şi sugestii celor care doresc să investească bani şi resurse în acest
domeniu. Meseria de agricultor este, cu siguranţă, cel mai greu de improvizat. Pentru a
te dedica oricărei activităţi de producţie, este nevoie de experienţă obţinută în alte
întreprinderi agricole. În lipsa acestei experienţe, trebuie de conştientizat faptul că este
posibilă o pierdere iniţială, care reprezintă preţul învăţării directe pe teren.
Totodată, trebuie de conştientizat faptul că investiţiile necesare pentru începerea
unei activităţi agricole se recuperează pe parcursul unei perioade mai lungi decît în alt
domeniu. Spre deosebire de ceea ce se crede în mod obişnuit, administrarea unei întreprinderi
agricole, din punct de vedere birocratic şi administrativ, este complexă. Este
bine de a prevedea anual o sumă pentru a plăti un consultant comercial. Sau, în special,
dacă întreprinderea are dimensiuni limitate, este necesar ca membrii ei să se înscrie la
una din asociaţiile de profil pentru a încredinţa experţilor rezolvarea tuturor problemelor.
Cerinţele morale care trebuie înaintate faţă de lucrătorul din domeniul agricol, în
opinia noastră, sînt:
- atitudinea faţă de om ca o valoare supremă, respectarea drepturilor, libertăţilor şi
demnităţii umane în conformitate cu normele de drept internaţionale şi naţionale şi
cu principiile morale general umane;
- atitudinea faţă de natură, pămînt, faţă de tot ce este viu pe suprafaţa lui cu
veneraţie şi respect, în scopul păstrării biodiversităţii, a ocrotirii naturii;
- profunda înţelegere a importanţei sociale a rolului său şi a profesionalismului
înalt, a responsabilităţii în faţa societăţii ca lucrător al sistemului agricol, de care,
în mare măsură, depinde securitatea alimentară a populaţiei;
- utilizarea raţională şi umană a drepturilor oferite lucrătorului din domeniul agricol
în strictă conformitate cu principiile echităţii sociale, de serviciu şi moralei;
- caracterul impecabil al comportării personale atît în timpul executării atribuţiilor
de serviciu, cît şi în afara executării atribuţiilor de serviciu, grija faţă de onoarea
personală, de reputaţia socială a lucrătorului din domeniul agricol;
- disciplina conştientă, punctualitatea şi iniţiativa, solidaritatea profesională, ajutorul
reciproc;
- perfecţionarea permanentă a măiestriei profesionale, a cunoştinţelor în domeniul
eticii profesionale, al etichetei şi tactului, sporirea nivelului de cultură generală,
lărgirea orizontului intelectual, însuşirea creatoare a experienţei străine şi
autohtone necesare în desfăşurarea acţiunilor de serviciu.
Cerinţele enumerate ne pot da o reprezentare destul de elocventă despre acele calităţi
morale de care trebuie să dea dovadă un lucrător din domeniul agricol: umanismul,
răbdarea, veneraţia, echitatea, simţul datoriei, cumpătarea, onoarea, patriotismul.
Astfel de calităţi morale au fost şi sînt proprii unei pleiade de savanţi din
domeniul agriculturii cum ar fi: Nicolae Dimo, Pavel Dorofeev, Vladimir Andreev,
Ion Dicusar, Vladimir Cetarchin, Alexandru Cerdivarenco, Lazar Dorohov, Valentin
Grimalschi, Parascovia Berejnoi, Ivan Carus, Antonio Ablov, Fiodor Iliev, Isac
Homin, Leonid Dehteari, Valentin Crijanovschi, Ilie Caimacan, Lidia Dergaciov,
Mihail Buiucli, Fiaret Guci, Amos Ceban, Vasile Babuc, Serghei Chilimar, Ghenadie
131