etica profesionala

PARTEA A TREIA
Temeliile eticii profesionale şi problemele ei
Tema NR. 1
Problemele eticii şi caracterul moral al activităţii profesionale
Planul:
1. Particularităţile eticii profesionale a specialiştilor din domeniul agricol.
2. Particularităţile profesiei de agricultor şi însemnătatea ei morală.
3. Responsabilitatea etică şi socială a profesionalului.
1. Particularităţile eticii profesionale a
specialiştilor din domeniul agricol
Prin lume rurală în sens general se înţelege acea parte a societăţii care trăieşte la
sat. Aşadar cuprinde atît familiile cît şi gospodăriei agricultorilor, cît şi alte categorii
profesionale (meşteşugari, comercianţi, etc.) care fac parte din acelaşi mediu. În mod
obişnuit în societatea rurală aceste categorii sunt din punct de vedere economic în
serviciul agriculturii şi condiţionaţi de ea.
Din punct de vedere socio-cultural caracteristicile preeminente ale societăţi
rurale constau în contactul cu natura, fenomenele şi manifestările sale. Totodată,
natura apare în toată splendoarea sa şi în toată puterea sa, şi cu ea inteligenţa rurală
este nevoită să se pună la încercare. Prin urmare, mediul natural caracterizează
puternic societatea rurală şi civilizaţia prin care ea se exprimă.
Un număr de locuitori al populaţiei rurale exercită meseria de agricultor, îi
experimentează riscurile şi satisfacţiile, participă îndeaproape, adesea ca protagonişti
sau profesionişti, la fenomenele producţiei bunurilor agricole. Cei care nu sunt
agricultori această meserie le este cunoscută în toate fazele ei, deoarece o observă
zilnic pe feţele oamenilor, pe cîmpurile cultivate, în legătură cu schimbările anotimpurilor
şi ale climei. Munca agricolă devine astfel o componentă culturală, care animă
conversaţiile şi îşi împrumută termenii chiar şi expresiilor spirituale şi religioase.
În general, lumea de la ţară este constituită din comunităţi mici, unde toţi se cunosc
şi se ajută reciproc, iar comportamentele individuale şi, mai ales, raporturile reciproce,
sunt inspirate de valori împărtăşite, care se transmit din tată în fiu şi din care provine un
patrimoniu de norme nescrise, pe care toţi se simt obligaţi să le respecte.
Combinaţia acestor caracteristici constituie lumea rurală. Ea se regăseşte în
societăţile rurale din toate timpurile şi din toate locurile, de cînd fiinţele umane au
început să cultive plante şi să crească animale pentru a procura cele necesare pentru
ei şi pentru familiile lor.
Agricultura presupune mai mult decît cultivarea de plante şi creşterea animalelor
destinate consumului alimentar. Se ştie că produsele alimentare prezintă un factor
extrem de important care determină sănătatea, viaţa şi capacitatea de muncă a
oamenilor, deoarece aproape 70% de substanţe nocive nimeresc în organismul uman
împreună cu alimentele şi apa potabilă.
Complexitatea profesiei le impune agricultorilor să joace roluri multiple. Pentru
mulţi dintre ei, agricultura este şi un mod de viaţă. Ocupaţia principală a agricultorilor
este producţia de alimente. Pentru acest lucru, ei folosesc metode tradiţionale
verificate în timp, pe care le-au asociat cu ştiinţa şi tehnologia modernă pentru a oferi
129