etica profesionala

ază pentru aprecierea lui de către alţi oameni. Virtutea reprezintă o directivă, o
hotărîre, o intenţie a individului de a acţiona în baza principiilor morale. Pentru a
deveni virtuoşi, profesionalii trebuie să înveţe a acţiona în conformitate cu principiile
proprii în general. Pentru ca individul să acţioneze conform virtuţii, el trebuie să aibă
dezvoltat sentimentul propriei demnităţi şi al mîndriei şi tendinţa de a le păstra.
Datorită respectului de sine, individul nu poate să-şi permită anumite acţiuni, dacă
din cauza lor va trebui apoi să regrete, dacă din cauza lor va fi învinuit.
Viciile sînt tendinţe de a-ţi face răul, prin devieri mai mult sau mai puţin
artificiale de la ceea ce este normal să faci, potrivit firii lucrurilor. Spre exemplu,
consumul de droguri (de la cele îngăduite, cum sînt tutunul, cafeaua şi alcoolul, la
cele interzise) se transformă în viciu cînd se produce dependenţa pătimaşă de ele şi,
implicit, intoxicarea fizică, mentală şi interumană.
Vorbind despre vicii trebuie să ne referim la păcatele umane, în primul rînd, la
cele şapte păcate de moarte (capitale) ce sînt proprii religiei creştine. Conform
Catehismului Bisericii Catolice, cele şapte păcate capitale sînt:
1.Mîndria. Este izvorul tuturor răutăţilor sufleteşti din care se naşte slava deşartă,
îngîmfarea, ipocrizia, megalomania, aroganţa, înfumurarea, laudoroşenia, neruşinarea,
ocara etc.
2. Zgîrcenia. Este materială si spirituală. Materială este atunci cînd omul nu voieşte
să mîngîie trupeste pe cel sărac, iar spirituală cînd nu voieşte să îndrumeze pe cel
neştiutor din răutate. Ea are urmări catastrofale, ştim asta din actuala criză financiară.
Deseori ea este înţeleasă ca motor al sistemului nostru economic. În realitate însă, omul a
intrat sub jugul hipnotic al acumulării de capital, iar efectele devastatoare ale crizei au
arătat că întreaga lume stă „sub semnul avariţiei universale”.
3. Lăcomia. Ea reprezintă un păcat capital din care se nasc mărturia mincinoasă,
nemilostivirea, vicleşugul, nedreptatea, furtul, batjocorirea celor sfinte, cămătăria,
închinarea la idoli etc. În prezent păcatul lăcomiei a devenit un adevărat cult mediatic,
show-urile culinare televizate căpătînd astfel conotaţiile unei pseudoliturghii.
Remediul - postul - revine şi el în actualitate, însă sub forma comercială a programelor
de consiliere nutriţională.
4. Invidia. Cînd cel furios nu poate birui cu mînia lui piedicile care i se opun, şi
neputînd să facă altceva, se îndulceşte cu inima în patima invidiei, ca să acopere
cinstea şi vrednicia sufletească şi trupească a aproapelui şi să se înalţe el. Din ea ies
zece ramuri: complotul, mînia, duşmănia, cearta, nemulţumirea, luarea în rîs, bucuria
de răul altuia, ura, ţinerea de minte a răului, uciderea. Invidia este patima unui suflet
înrăutăţit chinuit de bunul mers şi faptele bune ale aproapelui etc.
5. Desfrînarea. Din acest păcat se nasc: sodomia, onania, corupţia, amestecarea
sîngelui, silnicia, bestialitatea, adulterul etc. Actualmente desfrînarea a devenit „fastfood”,
„o afacere rece”, de care profită din plin industria porno.
6. Mînia. Ea porneşte de la aceea că omul nu-şi poate îndeplini poftele sale, se înfurie
căci este împiedicat de la scopul său cel rău. Din ea se nasc nebunia, blasfemia, cruzimea,
tulburarea, spaima trupului, ocara, iritarea, prostia, schimbarea trupului, uciderea etc.
7. Lenea. Este lipsa de întrebuinţare a puterilor trupeşti şi sufleteşti pe care
Dumnezeu ni le-a dăruit ca să le folosim în viaţa noastră. Din ea se nasc deznădejdea,
nepăsarea, neglijenţa, impietatea, necredinţa, osîndirea altuia etc.
104