Avocatii in E-volutie

Avocaţii în e-voluţie
31
în acelaşi timp, ne conferă şi garanţia conţinutului comunicării respective. De asemenea,
aceeaşi garanţie o oferă şi un nivel ridicat de securitate al liniei de internet utilizată.
Ce se întâmplă însă atunci când expeditorul nu deţine o semnătură electronică 10 ,
aceasta nefiind obligatorie pentru comunicarea în mediul online? Sau atunci când linia de
internet nu este securizată în mod special? Cât de siguri putem fi atunci când recepţionăm o
corespondenţă electronică, că aceasta provine de la destinatarul înscris în ea? Cât de siguri
putem fi în legătură cu veridicitatea conţinutului corespondenţei respective? În măsura în
care expeditorul îşi asumă atât comunicarea realizată, cât şi conţinutul acesteia, evident
aceste dileme dispar. În acelaşi timp, expeditorul îşi asumă întotdeauna toate riscurile
privitoare la autenticitatea comunicării electronice, cele privitoare la recepţionarea comunicării
transmise, precum şi cele privitoare la respectarea termenului în care aceasta trebuie
transmisă.
Totuşi, această conduită ar fi echivalentă cu o reîntoarcere la comunicările clasice, între
o confirmare din partea expeditorului că el este cel care a comunicat pe cale electronică şi o
cerere clasică, înregistrată în formă letrică, nefiind foarte mari diferenţe.
Până la rezolvarea acestor chestiuni de natură tehnică, până la aplicarea unor soluţii
care să confere garanţii suplimentare sau chiar absolute în legătură cu conţinutul şi expeditorul
unei comunicări electronice, să ne bucurăm de avantajele incontestabile ale acestor
metode, descrise în câteva rânduri şi idei în prezentul material, autorul neavând nici pe
departe pretenţia de a fi realizat o prezentare exhaustivă.
10 Potrivit art. 4 pct. 3 din Legea nr. 455/2001 republicată, semnătura electronică reprezintă date în
formă electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca
metodă de identificare.
25 Octombrie 2017