Avocatii in E-volutie

12
Avocaţii în e-voluţie
Comunicarea actelor de procedură 5
O altă expresie a incidenţei evoluţiei tehnologiei în ceea ce priveşte reglementările
cuprinse în noul Cod de procedură civilă este reprezentată de posibilitatea comunicării
citaţiilor şi a altor acte de procedură de către grefa instanţei şi prin telefax, poştă electronică
sau prin alte mijloace care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii
acestuia, în cazul în care partea a indicat instanţei datele corespunzătoare în acest scop.
Porivit art. 154 alin. (6) C.pr.civ., "în vederea confirmării, instanţa, odată cu actul de
procedură, va comunica un formular care va conţine: denumirea instanţei, data comunicării,
numele grefierului care asigură comunicarea şi indicarea actelor comunicate; formularul
va fi completat de către destinatar cu data primirii, numele în clar şi semnătura
persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei şi va fi expediat instanţei prin telefax,
poştă electronică sau prin alte mijloace".
Astfel, cu privire la aceste modalităţi de comunicare a actelor de procedură, s-a arătat
că nu este suficientă confirmarea efectuării transmiterii actului prin fax, e-mail etc., ci
este necesar ca la dosar să existe formularul de confirmare a primirii acestuia de către
destinatar, procedura de comunicare nefiind considerată îndeplinită în absenţa primirii de
către parte a comunicării 6 .
În mod concret, pe lângă actul supus comunicării, destinatarului i se va comunica un
formular, în vederea confirmării primirii, care va cuprinde menţiunile precizate mai sus.
Cât priveşte data comunicării actului de procedură, ea este cea arătată pe copia
imprimată a confirmării expedierii certificată de către grefierul care a făcut transmisiunea,
astfel cum prevede art. 165 pct. 3 C.pr.civ. Are aşadar relevanţă sub aspectul
momentului comunicării data furnizată de mijlocul de comunicare [care, aşa cum rezultă
din cuprinsul art. 154 alin. (6) C.pr.civ., dar şi din art. 241 alin. (3) C.pr.civ., trebuie să fie apt
să asigure atât transmiterea textului, dar şi confirmarea primirii lui], cuprinsă în copia
imprimată a confirmării expedierii, certificate de către grefierul care a făcut transmisiunea,
iar nu cea menţionată de către parte în conţinutul formularului indicat de art. 154
alin. (6) C.pr.civ. În acest sens este şi art. 165 pct. 3 C.pr.civ., care trimite, sub aspect
temporal, la expedierea actului, ca moment în funcţie de care se determină data comunicării.
În plus, a considera că data comunicării este cea regăsită în cuprinsul formularului
completat de către parte înseamnă a lăsa la aprecierea ei determinarea momentului comunicării,
soluţie, sigur, greu de acceptat.
Astfel, raţiunea formularului de primire este aceea de a confirma primirea actului
comunicat. Cu alte cuvinte, procedura de comunicare nu poate fi considerată îndeplinită în
5 Comunicarea prin mijloace moderne nu reprezintă o noutate absolută. Ele au fost reglementate de o
manieră similară (cu unele nuanţări asupra cărora vom insista) şi în vechiul Cod de procedură civilă
[avem în vedere art. 86 alin. (3), dar şi art. 1321 alin. (2) C.pr.civ. din 1865].
6 G. Boroi (coord.), Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Vol. I. Art. 1-455, Ediţia
a 2-a revizuită şi adăugită, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2016, p. 438.
25 Octombrie 2017