Monografia Ianovei (Reva Lazi, 1954) - Ianova

Oricine va citi aceasta lucrare, îşi va putea face o imagine destul de clara despre trecutul
şi prezentul acestei comune frumoase, cu gospodari cinstiţi şi de treaba , precum şi de
istoricul comunei, cât şi de dezvoltarea ei social-economica şi culturală.
Deşi influenţele străine au avut mult efect asupra limbii in timpul ocupaţiilor vremelnice,
totuşi doinele, portul, sufletul curat romanesc si datinile strămoşeşti s-au păstrat încă.
Frumuseţile acestor comori stau mărturie nezdruncinată deasupra veacurilor ce au sa vina,
aducând noi transformări sociale şi rodul unei noi civilizaţii.
Ianova, înv. Reva Lazi
la 31 decembrie 1956.. dir. la Şc. română de 4 ani
Cuprins
2. Aspectul geografic
2.1. Aşezarea
Comuna Ianova se găseşte situată la nord-est de oraşul Timişoara şi la o depărtare de19
km. În linie dreaptă însa, la 7 km de şoseaua naţională si linia ferată Timişoara -
Bucureşti, şi 5 km de comuna Izvin; iar spre vest la 11 km de linia ferata Timişoara -
Lipova. Fiind aşezată în această poziţie izolată de mijloacele de comunicaţii, dezvoltarea
ei economica a rămas mult în urma faţă de progresul general a altor comune.
Ianova se mărgineşte la răsărit cu Herneacova, la apus cu Giarmata, la miazăzi cu
Remetea Mare, ferma Izvin şi comuna Izvin, iar la miazănoapte cu Bencecul de Sus.
Din punct de vedere al aşezării ei istorice, amintind ”Valul roman” care trece prin capul
de nord al comunei, la o distanţă de circa 500 metri; val destul de proeminent şi în ziua de
azi, venind dinspre Vârşet - Timişoara cu destinaţia Lipova - Sarmizegetusa.
De aici, începând spre nord, culmile dealurilor se leagă cu pădurile Lipovei şi cu Munţii
Apuseni. Spre sud se pot vedea în dimineţile senine de primăvară culmile depărtate ale
Buziaşului. Spre apus ca nici unde se poate desluşi peisajul cel mai frumos al silvo-stepei
bănăţene, care mai apoi se contopeşte cu câmpia Tisei.
Cuprins
2.2. Relieful
Hotarul care aparţine comunei Ianova îl putem împărţii in doua părţi şi anume: partea de
sud-vest este şes iar partea de nord este deluros. După cum se vede partea de sud-vest a
hotarului are solul format dintr-un pământ negru fertil, şi care suferă foarte mult la seceta.
Partea de nord-est fiind formată din dealuri, solul este combinat cu pământ galben, care
datorita hărniciei ianoveanului, care la redresat, este un pământ foarte bun pentru cereale
şi în special pentru grâu.