Monografia Ianovei (Reva Lazi, 1954) - Ianova

6.2. Şcoala
Din cele redate din istoricul comunei, se vede prin câte mâini a trecut această comună,
având sigur şi greutăţi de întâmpinat; dar nimeni nu s-a gândit că aceşti locuitori ar avea
nevoie şi de puţină cultură.
Numai datorită episcopului Andrei Baron de Şaguna şi mai pe urmă mitropolit, au
început de a se înfiinţa şcoli româneşti sub patronajul bisericii. Datorită acestui fapt, în
anul 1862 se înfiinţează şi în comuna Ianova o şcoală primară cu un singur post, în
clădirea proprie a biserici sub nr. 145, făcută cu mult înainte în acest scop.
Primul învăţător a fost ales prin concurs în persoana lui Stănescu Niţu, gradul de cultură a
primului dascăl se cunoaşte după concepţia chitanţelor care se mai găsesc şi astăzi în
arhiva bisericii ortodoxe române.
Plata primului învăţător nu a fost în bani ci în natura. Primea lunar grâu şi porumb, din
aruncul strâns de casierului cultul.
Urmează după acesta un nume "Gomboş" care nu sta mult căci este mutat în altă comună.
Între timp este ales ca învăţător Dumitru Regep, om cu suflet mare, în care timp poporul a
progresat şi a început a se strânge în jurul bisericii, a şcolii, unde li se infiltra în suflet
germenul dragostei de neam.
De la 1877 încoace se cunoaşte mai bine felul cum au evoluat lucrurile, deoarece şi
pregătirea învăţătorilor era mai mare. Nu se mai admitea la concursul învăţători fără
pregătirea necesară. Aşa ca primul învăţător pregătit a fost Eftimiu Milosav ales în anul
1877. Acesta a reuşit împărţi şcoala în două părţi făcând şcoala de fete şi şcoala de băieţi.
Prima învăţătoare a fost aleasă în persoana domnişoarei Cristina Petreanu, urmată de
Pavlovici şi Elimia Arsendvici de originea sârbă.
În acest timp comitetul a fost format din 12 ţărani cu stare, părinţi ai copiilor, având ca
preşedinte unul dintre cei trei preoţi ortodocşi, fiind aleşi cu rândul preşedinte al
comitetului.
Milosav, în ultimi anii ai funcţionării sale ca învăţător, reuşeşte să adune în jurul lui un
mănunchi de oameni care înfiinţează în 1888 un cor bisericesc. Deşi nu cunoşteau notele
totuşi în timpul veri urmează unele cursuri de conducători de cor, pentru ca apoi să
înceapă o pregătire intensivă a corului. Se observă deci, la acest om, o muncă fără preget,
reuşind să înfiinţeze pentru prima oară un cor bărbătesc bazat pe statut.