Antarctica-jurnal

Florentin Smarandache. La capătul Pământului: Expediție în Antarctica
Dialectele vorbite și stilurile lor de viață au fost puțin diferite. Erau nomazi și
trăiau în corturi de 3-4 metri înălțime, precum indienii din America de Nord. Se
deplasau numai pe picioare - în sensul că nu posedau cai sau alte mijloace de
transport.
Abandonau corturile și se mutau în alte locuri. Nu le distrugeau, fiindcă
reveneau în ele. Se încuraja menținerea obedienței femeii față de bărbat. La
maturitate, bărbatul trebuie să dea dovadă de bărbăție pentru a intra în viața adultă.
Ceremonia de inițiere (Hain) putea fi violentă. Purtau măști și își vopseau pielea
întregului corp. Femeile asistau la ceremonie.
Toată viața lor se concentra în jurul prinderii de guanaco, mamifere mari,
camelide, de la care, pe lângă haine, se folosea și pielea pentru sfori și la acoperirea
corturilor.
Din stomacul animalului făceau burduf de transportat lichide, din intestine -
corzi de întins arcurile, iar tendoanele le utilizau pentru a lega vârful pietros de
lemnul săgeții. Din oase confecționau unelte. Consumau măduva și carnea macră, iar
grăsimea animalului producea energia necesară înfruntării climei ostile
subantarctice.
*
Alt trib de indigeni, denumit Haush, fiind de pe coasta Atlanticului de Sud, pe
lângă arcuri și săgeți, foloseau și harpoane pentru prinderea animalelor marine,
56