PRIVEGHIUL-roman
PAGE 98 400 întrebare cam ciudată. ,,Ce rost mai are această convocare ?” ,, Cum ce rost mai are, domnule colonel ?- se supără Nicu- noi suntem aici să servim patria, ordinele trebuiesc executate, ştiu că e greu, la Mărăşeşti ostaşii au luptat cu piepturile goale !” ,, Da, dar la Mărăşeşti noi ne-am apărat sărăcia şi nevoile şi neamul, vorba unui mare poet, aici ce ne apărăm ?”- se întrebase colonelul Răuţescu. « Ne apărăm moşia de acasă, domnule colonel ! » « Și cei care n-o au ? » « Apără ţara de molima bolşevismului ! » ,,Vasăzică şi ofiţerii superiori au fost contaminaţi de molima comunismului”- gândi Nicu, şi încheie discuţia pe această temă. După care se aşezară la o masă într-o mică sală improvizată, unde sosiseră comandanţii. Nicu luă cuvântul şi transmise ordinele Mareşalului, mai strecură şi el câteva idei ; le vorbi de ofensiva din primăvară ordonată de fiurer, de pregătirea dispozitivelor de luptă, de întreţinerea armamentului, de grija faţă de trupă, de actele de indisciplină şi de sabotaj, de greutăţile prin care trece ţara, de bărbăţia şi patriotismul românilor… De la şedinţă plecă singur la birou şi se aşternu să facă raportul către cancelaria Mareşalului, gândurile îl învăluiau, voia să plece cât mai repede acasă, se săturase de singurătate şi de mizerie. Unde erau clipele când îşi petrecea timpul cu Valeria ? Oare ce-o fi făcând ea acum la Brăila? În voiajul lui de nuntă cu Adina o căutase două zile şi nu dăduse de ea…Şi acest colonel Răuţescu care-l călcase pe nervi, va trebui să-l raporteze Mareşalului… Trecuseră câteva luni, plecase de acasă toamna, o lăsase pe Adina în pat cu cele două albume de fotografii făcute în voiajul lor. Adina le punea pe teme, pe oraşe, pe ţări…şi dintr-o dată vestea lui care o surprinsese : « Adino, eu plec ! » « Unde ? »- îl întrebase ea curioasă. ,,În război!”, răspunsese el sec. ,,Și căsnicia noastră?” ,,Acum este în joc existenţa noastră, nu mai discutăm despre căsnicie! “-i-o retezase el scurt. Apoi plecarea lui la Băneasa, i se părea că străzile Bucureştiului au ceva straniu în ele la sfârşitul acela de toamnă, o singurătate bolnavă învăluia tot oraşul şi nişte frunze zdrenţuite zburau haotic peste tot luate de vânt. Și visul lui nenorocit cu acel şarpe care se încolăcise pe el… 98
PAGE 99 400 21 lie Georgescu, apatic şi dezorientat, terminase de treierat şi se I întorsese acasă. Căsnicia lui devenise insuportabilă, nu putea să mai vadă acele scene de coşmar cu nevasta lui paralitică. Seară de seară se ducea la cârciuma lui Şoarece şi-şi îneca amarul în băutură. O întâmplare fericită îl scoase din această situaţie. Plecase pe la un fost coleg de normală pe la Turnu şi acolo îi povestise toată viaţa lui chinuită, cum îl părăsise Adina şi se căsătorise cu fata paralitică a un bogătaş, cum se însurase , la rugăminţile maică-sii cu Dorina, dar şi din ambiţia lui, pentru a se răzbuna pe fosta lui iubită, cum se apucase de băutură, în care găsise singura consolare. Colegul lui îi propuse un târg : ,,N-ar fi bine să-l concentreze ?” El lucrează la biroul de concentrări şi-ar putea să-l scotă din acest coşmar. Să meargă acasă liniştit şi să aştepte ordinul de concentrare. Acasă îl găsi pe socru-său, Avram, care-i adusese ordinul de numire la şcoala din sat, pe un al patrulea post, înfiinţat special pentru el. Ilie nu le spuse nimic de gândurile lui şi păru mulţumit cu situaţia de faţă. După două săptămâni, Ilie primi ordinul de concentrare şi se trezi în fosta lui unitate de la Focşani, cartiruită în acele barăci, făcute de nemţi în primul război. În zadar se chinui socru-său să-l mai scotă din armată, se lovi de rezistenţa superiorilor care trebuiau să concentreze cât mai mulţi soldaţi pentru ofensiva din iarnă şi primăvară. La începutul iernii, Ilie Georgescu cu câţiva ofiţeri urcară într-un tren de persoane cu direcţia Odesa, trebuiau să schimbe vechea gardă ofiţerească cu cadre noi, mai destoinice, care să preia trupa. Trenul, înţesat de ofiţeri şi soldaţi, plecă pe un drum lung, necunoscut. Ilie Georgescu se aşezase la geam şi privea câmpul acela alb care defila prin faţa lui, satele de câmpie sub zăpadă, cărora li se zăreau doar hornurile din care se ridica leneş fumul alburiu, gări pustii, salcâmi plini de chiciură, stâlpi de telegraf, şi din când în când câte un cârd de ciori care zburau peste dealuri. Geamuerile îi preluau chipul şi se vedea faţă în faţă cu el, cu personalitatea lui dedublată , râzând unul de altul ; observă că era totuşi bărbat în toată firea, cu mustaţa lui neagră, tăiată în două de o strungă la buza de sus. În costumul lui de ofiţer TR era parcă un elev de şcoală militară plecat proaspăt în vacanţă. Primul lui gând se îndreptă către maicăsa, o lăsase acasă cu Dorina şi acum trebuia să mai aibă grijă şi de ea. Aventura lui- gândea el – era prea riscantă ; şi-o făcuse cu mâna lui şi trebuia să suporte toate consecinţele. Dar ce se va întâmpla cu maică-sa, bătrână şi bolnavă şi pe deasupra şi cu Dorina pe cap ? Pe maică-sa o iubea 99
- Page 47 and 48: PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51 and 52: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 53 and 54: PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59 and 60: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 61 and 62: PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ s
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
- Page 65 and 66: PAGE 65 400 umeri, parcă el ar fi
- Page 67 and 68: PAGE 67 400 muncitoare la apaca, o
- Page 69 and 70: PAGE 69 400 15 u Adina faptele se p
- Page 71 and 72: PAGE 71 400 După alte trei săptă
- Page 73 and 74: PAGE 73 400 chiar de Patrarh, ,,câ
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
- Page 79 and 80: PAGE 79 400 acolo la şcoală un m
- Page 81 and 82: PAGE 81 400 17 e la Bucureşti, nev
- Page 83 and 84: PAGE 83 400 şi-am luat valiza, pie
- Page 85 and 86: PAGE 85 400 italiana, lire ,monseni
- Page 87 and 88: PAGE 87 400 18 enise Paştele peste
- Page 89 and 90: PAGE 89 400 Sanda şchioapa, Păsă
- Page 91 and 92: PAGE 91 400 19 mediat după nuntă,
- Page 93 and 94: PAGE 93 400 mi-a zis : ,,Mai bine p
- Page 95 and 96: PAGE 95 400 20 mediat ce a venit di
- Page 97: PAGE 97 400 Nicu ? »- căzu între
- Page 101 and 102: PAGE 101 400 glumeţ şi le mai des
- Page 103 and 104: PAGE 103 400 fi Hopa Mitică ! »-
- Page 105 and 106: PAGE 105 400 22 icu are ceva uman,
- Page 107 and 108: PAGE 107 400 numai pe sine ca Narci
- Page 109 and 110: PAGE 109 400 numeşte, domnul ofiţ
- Page 111 and 112: PAGE 111 400 Au luat apoi pământ
- Page 113 and 114: PAGE 113 400 Cam la două săptăm
- Page 115 and 116: PAGE 115 400 25 ă, Ionele, scoal
- Page 117 and 118: PAGE 117 400 ia-o pe lângă gardur
- Page 119 and 120: PAGE 119 400 26 n buncărul Spitalu
- Page 121 and 122: PAGE 121 400 În două săptămâni
- Page 123 and 124: PAGE 123 400 rămăsese din el dec
- Page 125 and 126: PAGE 125 400 întrebarea lui Ilie.
- Page 127 and 128: PAGE 127 400 unii îi încorporase
- Page 129 and 130: PAGE 129 400 cunoscuse la sindrofii
- Page 131 and 132: PAGE 131 400 30 omnule locotenent,
- Page 133 and 134: PAGE 133 400 - Soro Elena, hai să-
- Page 135 and 136: PAGE 135 400 prin infern, dar era p
- Page 137 and 138: PAGE 137 400 31 upă ce războiul l
- Page 139 and 140: PAGE 139 400 vină de acolo de unde
- Page 141 and 142: PAGE 141 400 vedeau nişte vecini d
- Page 143 and 144: PAGE 143 400 plângă, a venit pe l
- Page 145 and 146: PAGE 145 400 33 lie Georgescu pleca
- Page 147 and 148: PAGE 147 400 acasă, pe el cine-l m
PAGE 99 400<br />
21<br />
lie Georgescu, apatic şi dezorientat, terminase de treierat şi se<br />
I<br />
întorsese acasă. Căsnicia lui devenise insuportabilă, nu putea să<br />
mai vadă acele scene de coşmar cu nevasta lui paralitică. Seară<br />
de seară se ducea la cârciuma lui Şoarece şi-şi îneca amarul în<br />
băutură. O întâmplare fericită îl scoase din această situaţie. Plecase pe la un<br />
fost coleg de normală pe la Turnu şi acolo îi povestise toată viaţa lui<br />
chinuită, cum îl părăsise Adina şi se căsătorise cu fata paralitică a un<br />
bogătaş, cum se însurase , la rugăminţile maică-sii cu Dorina, dar şi din<br />
ambiţia lui, pentru a se răzbuna pe fosta lui iubită, cum se apucase de<br />
băutură, în care găsise singura consolare. Colegul lui îi propuse un târg :<br />
,,N-ar fi bine să-l concentreze ?” El lucrează la biroul de concentrări şi-ar<br />
putea să-l scotă din acest coşmar. Să meargă acasă liniştit şi să aştepte<br />
ordinul de concentrare. Acasă îl găsi pe socru-său, Avram, care-i adusese<br />
ordinul de numire la şcoala din sat, pe un al patrulea post, înfiinţat special<br />
pentru el. Ilie nu le spuse nimic de gândurile lui şi păru mulţumit cu situaţia<br />
de faţă.<br />
După două săptămâni, Ilie primi ordinul de concentrare şi se trezi în<br />
fosta lui unitate de la Focşani, cartiruită în acele barăci, făcute de nemţi în<br />
primul război. În zadar se chinui socru-său să-l mai scotă din armată, se lovi<br />
de rezistenţa superiorilor care trebuiau să concentreze cât mai mulţi soldaţi<br />
pentru ofensiva din iarnă şi primăvară. La începutul iernii, Ilie Georgescu cu<br />
câţiva ofiţeri urcară într-un tren de persoane cu direcţia Odesa, trebuiau să<br />
schimbe vechea gardă ofiţerească cu cadre noi, mai destoinice, care să preia<br />
trupa. Trenul, înţesat de ofiţeri şi soldaţi, plecă pe un drum lung,<br />
necunoscut. Ilie Georgescu se aşezase la geam şi privea câmpul acela alb<br />
care defila prin faţa lui, satele de câmpie sub zăpadă, cărora li se zăreau doar<br />
hornurile din care se ridica leneş fumul alburiu, gări pustii, salcâmi plini de<br />
chiciură, stâlpi de telegraf, şi din când în când câte un cârd de ciori care<br />
zburau peste dealuri. Geamuerile îi preluau chipul şi se vedea faţă în faţă cu<br />
el, cu personalitatea lui dedublată , râzând unul de altul ; observă că era<br />
totuşi bărbat în toată firea, cu mustaţa lui neagră, tăiată în două de o strungă<br />
la buza de sus. În costumul lui de ofiţer TR era parcă un elev de şcoală<br />
militară plecat proaspăt în vacanţă. Primul lui gând se îndreptă către maicăsa,<br />
o lăsase acasă cu Dorina şi acum trebuia să mai aibă grijă şi de ea.<br />
Aventura lui- gândea el – era prea riscantă ; şi-o făcuse cu mâna lui şi<br />
trebuia să suporte toate consecinţele. Dar ce se va întâmpla cu maică-sa,<br />
bătrână şi bolnavă şi pe deasupra şi cu Dorina pe cap ? Pe maică-sa o iubea<br />
99